234 matches
-
când se va albi cerul, odronă Hideyoshi, după care așteptă, liniștit, zorii zilei. Orașul era de asemenea destul de calm. În două sau trei locuri izbucniră incendii. Nu fuseseră aprinse de oamenii lui Hideyoshi ci, mai probabil, le declanșaseră, accidental, orășenii buimăciți. Întrucât puteau servi pentru iluminarea atacurilor prin surprindere ale soldaților din castel, fură lăsate să ardă toată noaptea. Feluriți generali intraseră și ieșiseră din cartierul general al lui Hideyoshi, de cu seară, până după miezul nopții. Din acest motiv, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma noastră. Când ajungem
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
canotaj care erau la masa de biliard din apropiere. Fără îndoială, acesta fusese cel mai emoționant moment pe care-l experimentasem în cei optsprezece ani de viață. Mă simțeam amețită și teribil de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
opri brusc. Șoferul stinse farurile, strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași de clădire în fața ușii deschise. Ușa larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțin, pentru că eram străinul? Vibrația exagerată din glas pe care și-o aude cu neplăcere, dar nu mai Încearcă să și-o stăpânească. Și tot ce a văzut atunci și tot ce vede acum alunecând prin geamul mașinii și Încearcă, buimăcit, să recunoască. Au mai rămas doar niște cuvinte pe care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu toții de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se Îndreptară În direcția lui Baskerville. — Să Încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înțeleg, Așteptam mai mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-ministru, Sigur că nu sunteți, dar acum sunteți buimăcit de răspundere, Și dumneavoastră nu sunteți buimăcit, Și eu sunt, dar, În cazul meu, buimăcit nu Înseamnă paralizat, Ce bine pentru țară, Mulțumesc Încă o dată, noi n-am vorbit mult unul cu altul, În general vorbesc despre televiziune cu ministrul de resort, dar cred că a sosit momentul să fac din dumneavoastră o figură națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe care se preface că nu-l trăiește. Cezar, stpânit de plăcerea sărutului, o strânge și mai tare în brațe și o sărută, o sărută până când fata se desprinde din brațele lui. — Trădătorule!este profund impresionată și în același timp buimăcită de cele întâmplate fiind luată fără veste. — De ce sunt trădător? — Fiindcă m-ai sărutat trădându-ți iubita. — Ha! Ha! Ha!râde cu poftă Cezar ținând-o de mână pe Teofana. Care iubită? — Pe fata aia cu care tot umbli, dându
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mese, au făcut ordine punând toate la locul lor, după care au mâncat, iar el s-a retras în camera lui ca să mai doarmă că era frânt de oboseală. Noroc că era duminică și nu trebuia să meargă la facultate buimăcit cum era. După masă a ieșit în parc știind că o găsește pe Teofana. — Teofana, Teofana, așteaptă-mă! Teofana s-a oprit din alergat și au mers la plimbare ținându-se strâns de mână. — Să nu mă săruți!i-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
valul dulce al iubirii. Hai să ne culcăm, că mâine ne trezim de dimineață, se smulge Teofana din brațele lui Alexandru care nu i-ar mai fi dat drumul niciodată. Nopate bună!îi face semn drăgăstos cu mâna și pleacă buimăcită. — Noapte bună, draga mea! Se gândeau ei atunci că aceste prime clipe minunate din viața lor vor fi și ultimile? Că fericirea prea mare strică? Avea de unde să știe ce-i așteaptă? Nu se gândeau, nu aveau de unde să știe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Domnule prim-procuror? ― Tâlharii au înnebunit de tot, făcu maiorul, învîrtindu-și calul încoace și încolo ca la o paradă. Sunt în stare să atace trupa, aveți să vedeți, domnule prefect! ― Totuși trebuie să le comunicăm manifestul, domnilor! reluă Baloleanu, complet buimăcit, cu ochii mereu la mulțimea furioasă de țărani care părea că se apropie, deși stătea pe loc în aceeași ațâțare. Dumneata ce zici, domnule prim-procuror? ― Să nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaimă. Legea trebuie respectată, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
exiști, și de asta trebuie să dispari." Soarta lui Zizi era hotărâtă, nu mai avea nici o scăpare. Garoafa rosti sentința: Tribunalul Negru o condamnă la spânzurătoare și ardere pe rug. Ne-am grăbit să și executăm sentința, cât timp Zizi, buimăcită, nu apucase încă să-și dea seama de situația ei mizerabilă și să înceapă să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
piață, când o ajunge. Ei, mult a fost, puțin a rămas. Uite-acu dă colțu spre curte și la urmă mai e doi pași pân-la stația de tramvai. Și d-acolo, încă puțin și ajunge acasă. Și, deodată, rămâne-n loc, buimăcită. Drace, își zice. S-a oprit în loc. Doi metri e d-aici de unde e ea și pân-la ușa dân față. Doi metri, nici mai mult, nici mai puțin, doar atâta. Bate-o lumină de amiază, vede bine pân ea, n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altă dată, atunci vorbeai puțin și, ca să n-o sperii și pentru că nu mai aveai glas, îți îngropaseși fața în părul ei cu parfum amețitor, amețitor îi foșnea și rochia cu frou-frou, ai luat-o în brațe, i-ai atins buimăcit lenjeria fierbinte, în timp ce ea te dădea la o parte și-ți spunea, perfect stăpână pe ea, să o lași să și facă pieptănătura. Erai mult prea intimidat și lucrurile mergeau foarte greu, la plecare ai întrebat-o „mai vii și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sau când o lăsa la vreun colț uitată ca să vorbească cu cineva, cunoscuse frica și totodată sentimentul protecției întrupat în Lică. El se juca cu spaimele ei după dispoziția în care era. Sau se ascundea înadins ca să facă haz vă-zînd-o buimăcită, sau se bucura răutăcios de frica ei, sau îi apărea brusc dinainte, jucîndu-se de-a ,,bau-, sau îi da o palmă usturoasă pentru că avea un aer idiot și nu știa să se descurce. Lică era mereu același băiat vesel și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Trata pe Lică ca pe un musafir de elită. Lică, cu gestul rotund și fraza șlefuită, fără să-și dea seama, imita pe cei de-acolo din tribune, își repeta rolul verbal, așa cum își repeta "ținuta" în atelierul lui Paul. Buimăcită, Sia rămăsese într-un colț. Ghicea că L:că e acum un tată pe care 1-a pierdut și mâhnirea străbătea crupul ei masiv ca un fel de crampă. Nu intervenea cu nici un cuvânt ca să curme aiurările lui Lică. Zăpăcită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu avea aci mare rol și nici iadul cu blestemele lui. Profesorul Rim flirtase la domiciliu, glumă îngroșată din imaginația lui libertină și din bădărănia Siei. Glumă agravată nu de rafinării și complicații psihologice, ci de împrejurări. Lina rămăsese însă buimăcită și cu ideea că Rim și Sia . . . știuse: așadar, marele secret nu exista. Era un lucru pe care nu și-1 închipuise niciodată, care zăpăcea tot trecutul și făcea în ea întuneric beznă. Deocamdată, totuși, nimic nu se schimba. Știau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe, cârpe, pingele putrede trecuseră de prea multe ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest, noul venit se recomandă : - Căpitan Meițanu. Cu chipul torturat de plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar nici bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bătrână decât atunci când a murit, ceea ce îi dădea un aer străin. Fără să coboare scările, a întrebat supărată: "Cine-i acolo?" i-am spus. "Nu te cunosc", a zis ea, rece, tăios. Apoi, a intrat în casă, lăsîndu-mă în uliță, buimăcit. Am vrut să strig: "Sunt eu!", dar n-am reușit să articulez nici un sunet. Poate, simt mai mult decât înțeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lucas și se apropiară Îndată șeful de sală și chelnerul. Adu, te rog, mai repede friptura pentru băiat. — Cum să fie? Mai În sînge? Mai bine friptă? Cum Îi place tînărului domn. — Cu oase, se auzi spunînd Susan. Chelnerul rămase buimăcit; șeful de sală, În schimb, se aprinse la față: nu Înțelesese nimic, cum să fie, domnule? Gluma era excelentă, vă rog doamnă Spuneți-mi, vă rog, domnule. Căută cîteva cuvinte franțuzești, dar degeaba. — Cum să fie? — Potrivită, ca pentru băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru totdeauna, cu mințile mai rătăcite decât tatăl lor, incapabil să se țină de o slujbă, uitându-se la emisiuni cu animale și răsfoind albume de artă, reacționând la cea mai mică iritare cu explozii de furie. Apoi dând înapoi, buimăcit, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă ce făcuse. Ideea o demoraliza: va fi dependent de ea pentru totdeauna. Și cu toate astea, ea va eșua cu el așa cum eșuase să-și protejeze părinții de instinctele lor cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mennoniți. —Probabilități aproape egale. Patruzeci și cinci la sută din America ia ceva care modifică comportamentul. Anxiolitice. Antidepresive. Pe alese. Altfel n-ar merge. Lumea e prea solicitată. De fapt, și eu iau vreo două chestii. Se uită la el, buimăcită. Noua lui degajare, umilința și confortul căpătate recent - poate că lua pur și simplu ceva. Trăsăturile mai moi, noul strat de grăsime de copil. Totul era chimic, nimic mai mult. Dar până la urmă, creierul însuși era un val de substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privindu-l încruntată, chiar înainte să intre înăuntru. —L-ai văzut? Ai vorbit cu el? Și mie nu mi-ai spus. Îl vrei pe el, nu-i așa? Eu sunt doar sora lui, nu? Doctorul Hayes îl examină pe Mark, buimăcit, dar fascinat. Îl ascultă cum declara: — Nu spun că e o mânărie. Spun doar că nimeni n-a observat. Îmi dau seama cum se poate întâmpla. Dar vă spun eu, domnu’ doctor, când trăiam nu mă simțeam niciodată așa. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]