827 matches
-
nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părul albe. Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu câteva modificări, fața și aptitudinile specifice; le lăsaseră ca moștenire și încăpățânarea, și senzualitatea lor, poftele și foamea lor. Îi știam mirosul gurii, era ca al miezului de castravete, amar și dulce în același timp. Mă privi cu ochi buimaci de turcmen și-mi spuse: - Mama zice că medicul i-a spus că o să mori și o să scăpăm de tine. Cum faci ca să mori? - Spune-i că eu sunt mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin după paravanul unde avea improvizat un lavoar cu prosop și săpun și revine cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre ușă. — Trebuie să fugim! Repede! A-nceput să șteargă textul! Am ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ne distrăm, se gîndește, data vitoare să fii mai atent și să ai grijă mare pe unde calci, Curistule, zice Dendé abia stăpînindu-se să nu izbucnească în rîs. Dacă nu eram noi în zonă dădeai colțul, cum adică? întreabă Curistul buimac ridicîndu-se în fund, luptîndu-se să-și mențină echilibrul, uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dîndu-i un bobîrnac prin aer, nerăbdător să urce. Să vezi ce-o să-ți fac eu ție, începe să-l amenințe Delfina ieșindu-și din fire, intrînd valvîrtej în baie, răsturnînd pe jos coșul cu rufe murdare, în timp ce Roja o urmărește buimac, întrebîndu-se ce-o fi apucat-o. Poartă pe ea doar o cămașă de noapte diafană cumpărată de la magazinul Mătasea, îi șade bine, o face să arate mai plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu se spargă. E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l trag cu o forță de care nu mă mai credeam În stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atunci mi s-a părut o perniță, la o inspecție mai profundă s-a dovedit a fi un cearceaf (plin de sânge), pe care Îl Înfășurasem În jurul capului (care mă durea). Lumina era atât de puternică și eu Încă prea buimac de somn, Încât m-am târât afară din casă, pe coridor, cu o mână ținându-mi turbanul improvizat și cu cealaltă acoperindu-mi discret fața - ca un șeic dement, din imperiul somnului. De obicei adorm greu dacă o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Deci, să Înțeleg că atunci când e vorba de băieți, asta se numește artă, și când e vorba de fete, e pedagogie? Ridicându-se din pat, Dora se duse la biroul meu. Se Întunecase. Afară fulgi de zăpadă disparați se roteau buimaci În ceața gălbuie a unei lămpi stradale. De jos dinspre scuar se auzea hârâitul nerăbdător al unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor, am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
franțuzești, are o părere foarte proastă despre sine și, totodată - or tocmai de-aici se trag multe din necazurile noastre - o părere ridicol de bună despre mine. Și, în același timp, o părere foarte proastă despre mine! E o Maimuță buimacă rău de tot și mă tem că nici prea isteață nu-i de felul ei. — Halal intelectual! zbiară ea. Halal persoană școlită, spirituală! Meschinule, pulărău mizerabil ce ești, îți pasă mai mult de cioroii din Harlem, pe care nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poet e un individualist. El se poate Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din ceașcă și nu mai poate freca, să iasă spuma groasă, pe placul Mariei. "Se înșeală dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apăsat, lăsînd tocurile cizmulițelor să lovească cu zgomot cimentul. Bate de două ori, apoi așteaptă. Intră aude o voce de om trezit din somn. Mai bate de două ori. Oof, doar îi deschis... Ușa se dă în lături. În fața ei, buimac de somn, stă un tînăr în care, cu greu, recunoaște pe Mihai. Credeam că-i un coleg spune el tărăgănat, apoi, dezmeticindu-se, face ochii mari: Ce s-a-ntîmplat?! Ați făcut o comandă... începe fata cu vocea-i sigură, arătînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]