218 matches
-
Angela Furtună important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii pe marginea drumului puii de căprioară să-și înnoade boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane de fân proaspăt cosit, mi-ai desenat pe coapse un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
pinoli, signore", mă îmbie tânărul cu halat din rulotă) nu știu dacă sunt chiar chipul meu de-acum. Poate au fost cândva. Mai degrabă mă regăsesc printre oleandrii zdrențuiți de furtuni, sau de agavele care se îndârjesc să reziste deasupra bulboanei marine, pe parapete, uneori cu puținul lut roșu-negru strîns ferm în rețeaua de plasă metalică, pe Via dell'Amore, melc de granit dând ocol mării de la Riomaggiore la Pinarola, cea cu bărcile jos, iar ea cetate în munte. Eu, călător
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
că exist? Încă n-am privit cu adevărat realitatea în față, în fața ei grasă de femeie de casă? încă nu m-am obișnuit cu sexul, cu moartea, cu uniforma de carne? Îmi privesc trupul gol, cutia asta cu sîni și bulboane din care de astăzi nu voi mai vorbi decît despre mine, nu mai pot vorbi decît despre mine nu mai știu vorbi decît despre mine, așa cum mă văd, reprodusă în milioane de cioburi asemenea care curg continuu pe stradă fără
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului de bucurie cînd tu apari armate sîngeroase vin din parfumul tău de femeie și zgomotul tocurilor tale de
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
până atunci exclusiv sovietică. Și, doar cu două zile înainte de Pobreajen scociorâsem cu mâinile goale după lipani pe sub maluri, printre rădăcinile de salcie, și nu am observat ca în maluri să fie niscai peșteri minuscule în care apa să facă bulboane gălăgioase. Uooommm! făcuse în sfârșit și a treia oară. Primele două gemete le comentasem în fel și chip - aproape mă certasem cu Cezar, colegul care mă însoțise la Pietriceaua, un "scientist-materialist" care avea răspuns pozitiv la toate. Hotărâsem până la urmă
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
și încoace. Nu era aglomerația infernală din zilele noastre. Totuși, se afla în plin centrul capitalei, circulau și pe vremea aceea destul de multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul a pus frîna, s-a auzit scîrțîitul acela caracteristic, de cauciuc pe asfalt, care precede orice accident de circulație. Apoi, liniște. Așa ar trebui să fie - în proză. În realitate, circulația a continuat, cei mai mulți și-au văzut de drum
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin rătăcire în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
științific principal la Institutul de Slavistică și Balcanistică din cadrul Academiei de Științe a URSS, cu specializarea în istoria culturii și a literaturii române, publicând articole, culegeri și monografii despre fenomenul literar românesc. Din opera lui Sadoveanu a tălmăcit în rusește Bulboana lui Vălimaș, Neamul Șoimăreștilor, Venea o moară pe Siret, Viața lui Ștefan cel Mare, Frații Jderi, Baltagul, Aventurile șahului etc. A mai tradus din creația lui Cezar Petrescu (Apostol), Marin Preda (Moromeții) ș.a. A publicat și literatură originală, romanele Întoarcerea
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
am deschis cartea reprezintă doar flăcările de deasupra comorilor. Nașterea, dragostea, moartea Să citim, de pildă, cu atenție scurtul poem șarpele boa prin paradis: "Esență femeii se concentrează/ în călcai. Suntem atrași de acest fruct,/ demult căzut, ca de-o bulboana cosmică./ Nu frumusețea formei ne absoarbe,/ ci pofta iminentei mușcături./ Bărbatul se târaște în urmă femeii/ că șarpele boa prin paradis." Cu toata aparentă să de discurs dezinvolt, poemul are un dramatism sfâșietor, "rusesc", evocând dependența iremediabila și umilitoare a
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
rotinduse pe tijă atunci când e smulsă perdeaua, un moment care se pierde la viteză normală, patru inele răsucindu-se lent deasupra figurii prăbușite a lui Janet Leigh, un poem răzleț deasupra morții cumplite, iar apoi apa însângerată, adunându-se în bulboane în jurul gurii de scurgere, minut după minut, și în cele din urmă pierind într-un vârtej. Era nerăbdător să vadă din nou. Voia să numere inelele de perdea, poate patru, posibil cinci, sau mai multe, sau mai puține. Știa că
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
vane-nchpuiri ziua surâzătoare de azi. Voioșia ta e deja gajul a ce va să fie Și dintr-o clătinare de umeri Pui la pământ cetăți ale neștiuteie zile de mâine. Te scoli de jos și-naintezi pe puntea Scurtă, deasupra bulboanei în clocot: Profilul ți se gravează Pe un fundal de perlă. Șovăi la capătul scândurii ce dârdâie, Apoi râzi, și ca smulsă de-un vânt Te-azvârli în brațele Divinei prietene ce te prinde. Ne uităm după tine, noi din
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
bunic, bunică sau tată. (Aici cititorii intonează, după cunoscuta melodie patriotică: Po-pes-cu, poporul, România/ Po-pes-cu, E-mi-nes-cu, Po-e-zi-a.) Atâta merit. Și când fac aceste exerciții de automutilare sunt - pentru că le fac - mândru. Trage apa, Doamne! Trage apa lacrimii Tale peste mine! Bulboana lacrimii Tale, Doamne, să mă tragă la fund! Mă asurzește hohotul diavolului. Atâta merit." (Autospovedanie). Secvențe copleșitoare, literatură pe muchie de cuțit. Căci scrisul nu înseamnă așternere a literelor pe hârtie cu detașarea comodă a autorului într-o postură de
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
principala a praznicului și atît de pregătit se transformase într-o descompunere atît de grandioasă și de pestilențiala, încît praznicul, ratat, ar fi fost mai degrabă pe placul Satanei și al tuturor drăcușorilor ce locuiau sigur sub ape, sub iazuri, bulboane și bălti...
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
aș fi lăsat poate dus, Pâinea deja mi-o luase-și din mână. Acum aș fi fost liniștit, Răstălmăcind și eu un miracol Înțelegeam prin ce ai trecut În ultima jumătate de secol. De ce a rămas mai nimic Din adâncul bulboanelor tale? Acum nici copii nu mai sunt Pe malul tău dinspre vale. Unde-or fi acum apele tale? Treaba lor e, desigur, să curgă, De-o vreme nu mai susur domoale În matca lor adâncă din luncă. Am fost și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]