6,806 matches
-
de Dumnezeu<footnote În general, a se vedea David Balás, „Mετουσία Θεοῦ ...”; de asemenea, Maria Barbara von Stritzky, Zum problem der Erkenntnis bei Gregor von Nyssa, Münster, 1973. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa reliefează că Dumnezeu este bun și această bunătate nu poate fi manifestată într-o formă imperfectă. Sfântul Grigorie declară că Dumnezeu oferă creației Sale umane complementul deplin, nenumărabil al darurilor bune, El făcând ca natura umană să fie părtaș la tot ce este bun; pentru că dacă Dumnezeu este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
se poate închipui de mintea omului și dacă creează viața acestuia, n-o face din altă pricină decât pentru că este bun. Așa fiind și pentru că tocmai de aceea s-a hotărât să ne aducă la viață, Dumnezeu nu-Și arată bunătatea doar pe jumătate, dăruind omului numai o parte din bunătățile Sale și păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci își arată suprema bunătate tocmai prin aceea că l-a adus pe om din neființă la viață și l-
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
acestuia, n-o face din altă pricină decât pentru că este bun. Așa fiind și pentru că tocmai de aceea s-a hotărât să ne aducă la viață, Dumnezeu nu-Și arată bunătatea doar pe jumătate, dăruind omului numai o parte din bunătățile Sale și păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci își arată suprema bunătate tocmai prin aceea că l-a adus pe om din neființă la viață și l-a copleșit cu tot felul de daruri. Mulțimea tuturor acestor
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
tocmai de aceea s-a hotărât să ne aducă la viață, Dumnezeu nu-Și arată bunătatea doar pe jumătate, dăruind omului numai o parte din bunătățile Sale și păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci își arată suprema bunătate tocmai prin aceea că l-a adus pe om din neființă la viață și l-a copleșit cu tot felul de daruri. Mulțimea tuturor acestor bunătăți e atât de mare încât nu știm dacă s-ar putea număra ușor. De
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Sale și păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci își arată suprema bunătate tocmai prin aceea că l-a adus pe om din neființă la viață și l-a copleșit cu tot felul de daruri. Mulțimea tuturor acestor bunătăți e atât de mare încât nu știm dacă s-ar putea număra ușor. De aceea, rezumându-le, Scriptura le-a descris în felul următor: «După chipul Său l-a făcut Dumnezeu pe om», ceea ce e la fel ca și cum ar fi
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
putea număra ușor. De aceea, rezumându-le, Scriptura le-a descris în felul următor: «După chipul Său l-a făcut Dumnezeu pe om», ceea ce e la fel ca și cum ar fi spus că firea omenească o fost făcută părtașă la toate bunătățile. Iar dacă Dumnezeu e deplinătatea tuturor acestor bunuri și dacă omul este «după chipul» ei, oare nu în această deplinătate va consta asemănarea sa cu Arhetipul sau modelul său? Așadar, în noi sunt ascunse tot soiul de bunătăți, orice virtute
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
la toate bunătățile. Iar dacă Dumnezeu e deplinătatea tuturor acestor bunuri și dacă omul este «după chipul» ei, oare nu în această deplinătate va consta asemănarea sa cu Arhetipul sau modelul său? Așadar, în noi sunt ascunse tot soiul de bunătăți, orice virtute, toată înțelepciunea și tot ce se poate concepe mai bun. Unul din aceste bunuri constă pentru om în a fi liber de orice constrângere și de a nu fi supus nici unei forțe din afară, ci să aibă o
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Sfântul Grigorie precizează că, la rândul ei, aceasta este împărțită: „una este necreată și făcătoare a celor ce sunt, ea fiind pururea ceea ce este și totdeauna fiind la fel, e mai presus de orice adaos și micșorare, nefiind primitoare de bunătăți. Iar cealaltă fiind adusă la existență prin creațiune, neîncetat privește la cauza primă și se păstrează pururea în bine prin participare la Cel ce o cuprinde și se creează totdeauna prin sporirea în bunătăți, preschimbându-se spre mai bine. Astfel
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
adaos și micșorare, nefiind primitoare de bunătăți. Iar cealaltă fiind adusă la existență prin creațiune, neîncetat privește la cauza primă și se păstrează pururea în bine prin participare la Cel ce o cuprinde și se creează totdeauna prin sporirea în bunătăți, preschimbându-se spre mai bine. Astfel, nici în aceasta nu se contemplă vreo margine și creșterea ei în bine nu e circumscrisă de vreun hotar”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, VI, în PSB, vol. 29, p. 191. footnote
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
de participarea la divin, în voință izolată, particularitate și egoism. Nu există o limită în ființa divină (care, literal, este lipsită de granițe), ci ea oferă continuu și este plină de iubire. Aceasta permite o comuniune a înălțării perpetui în bunătatea lui Dumnezeu (ἐπέκτασις). Singurul scop al vieții umane este de a progresa continuu în perfecțiunea vieții divine, pentru a participa la Dumnezeu, pentru a-L experimenta pe El față în față și pentru a-L atinge, pentru a fi cunoscut
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
lui Origen asupra acestei teme și poate fi considerată ca o sursă majoră pentru doctrina gregoriană a îndumnezeirii, exprimată în alți termeni. În această lucrare, Sfântul Grigorie descrie dinamica participării la Dumnezeu. Binele principal și suprem a cărui fire este bunătatea, este și se numește Dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu. Din moment ce nu poate fi demonstrată vreodată o limită (ὄρος) a virtuții, cu excepția răului (deși Divinul este, bineînțeles, nereceptiv față de opusul său), tot așa, natura divină trebuie înțeleasă ca
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
veșnic; întrun cuvânt, devine din om, dumnezeu (ἐκβαίνει τὴν ἑαυτοῦ φύσιν ὁ ἄνθρωπος ... θεòς ἐξ ἀνθρώπου γινóμενος). Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea în sine, fără îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului Stăpân! O, mână largă! Cât de mari sunt darurile comorilor negrăite! Din iubire de oameni, ridică aproape la aceeași cinste cu Sine firea cea căzută în necinste din pricina păcatului. Căci, dacă ne face prin
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
spirituale, Și pe care viziunea Rugului arzând din De vita Moysis o reprezintă. „Învățătura Proverbelor începe prin a descrie Înțelepciunea, explicând într-un mod divers Și multiform Șarmul frumuseții de nedescris, în măsură de a ridica spre participarea (μετουσία) la bunătăți, nu prin necesitate Și teamă, ci prin dorință (πόθῳ) Și atracție (ἐπιθυμίᾳ)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 768C; cf. Jean Daniélou, op. cit., p. 310. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
nici aceasta nu-l satisface deplin, întrucât sufletul, „după ce le-a obținut acestea, spune Sfântul Grigorie, Și a pătruns cu gândul Și mai înăuntru (ἐπί τό ἐνδότερον) celor negrăite (τῶν ἀπορρήτων), cere să-i fie drumul nu numai în pridvoarele bunătăților (ἐν προϑύροις τῶν ἀγαϑῶν), ci prin pârga Duhului, prin al cărui har, ca printr-o sărutare, s-a învrednicit să cerceteze adâncurile lui Dumnezeu (τοῦ Θεοῦ τά βάϑη), Și înăuntrul raiului, unde spune, după marele Pavel, că vede cele nevăzute
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
El, nu poate auzi nimic decât pe El, nu se poate gândi la nimic altceva Și nu poate dori, tânji Și spera la nimic care să-l salveze, atunci acel suflet poate spune în adevăr că « Am fost rănit de bunătate»”<footnote Origen, Comment. in Cant. Cant., edit. Baehrens, 194.6-13; trans., 198; cf. Bernard McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism” ..., p. 159. footnote>. Origen arareori vorbește în termeni atât de pasionali. Sfântul Grigorie de Nyssa construiește pornind
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
că vederea lui Dumnezeu va fi posibilă doar în veacul viitor, pe când Sfântul Grigorie consideră că această vedere începe încă din viața aceasta, fiind arvuna, garanția și pregustarea vieții viitoare, căci dacă trupul trebuie să ia parte împreună cu sufletul la bunătățile de negrăit (ale veacului viitor), este sigur că el trebuie să participe la aceasta, în măsura posibilului, chiar de pe acum, căci și trupul are experiența lucrurilor dumnezeiești, când puterile pasionale ale sufletului se află nu omorâte, ci transformate și sfințite
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
se face slava trupului<footnote Sf. Grigorie Palama, Tomul aghioritic, în Filocalia..., vol. VII, p. 415. footnote>. Lumina divină, deși nu are formă materială, nu e ceva difuz, dezorganizat, ci se simte în ea o armonie superioară, o plenitudine de bunătăți și, ca atare, e frumoasă, e chiar frumusețea de model a oricărei frumuseți văzute<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 10, în Filocalia..., vol. VII, p. 415. footnote>. Această vedere a luminii, Sfântul Grigorie o va numi antinomic simțire
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
păcatelor În mod vizibil, dă putere ucenicilor Săi ca să acorde această iertare, adică harul Sfântului Duh (In. 20, 22) sau puterea Lui Însuși, lucrând În ei prin Duhul Sfânt<footnote Ibidem, p. 83. footnote>. Pocăința, care este o formă a bunătății lui Dumnezeu, se mai numește și „mâna lui Dumnezeu” care ridică din păcate și „al doilea botez”, fiind o reînnoire a Tainei Botezului, căci prin ea se realizează lucrarea de purificare a omului. Pocăința și mărturisirea păcatelor reînnoiește sau actualizează
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
sunt tocmai cele contrare, altfel spus, remediile păcatelor sunt tocmai virtuțile, fiecare păcat sau patimă având ca remediu exact virtutea opusă: „... neprihănirea va stinge pornirea desfrânată Și pătimașă a cugetării; smerita cugetare va mistui Îngâmfarea, modestia va tămădui boala mândriei; bunătatea iubirii va alunga din suflet o listă lungă de rele protivnice. Căci din fața ei se retrage ura, pizma, mânia, mișcarea furioasă, iuțimea, uneltirea, fățărnicia, pomenirea faptelor care ne-au supărat, dorința de răzbunare, fierberea sângelui din jurul inimii, ochiul dușmănos. Astfel
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, „Capete despre dragoste”, suta a treia, cap.3, în „Filocalia...”, vol. II, p. 87. footnote>. În ce privește pe Dumnezeu, El nu poate fi creatorul răului, al păcatului, căci El nu voiește răul, fiind bunătatea absolută, Binele suprem, pe care îl exprimă prin interdependența față de orice lucru ce se cheamă ispită și prin voința Sa de a face numai ceea ce corespunde ființei Lui. În dese rânduri, păcătosul încearcă să se desculpe și să arunce vina
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]