837 matches
-
nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului “Limba română este ca o duminică ... Ei, ce vrea să spună poetul aici?” întreabă profesoara. Elevul însă întîrzie să răspundă. Era unul dintre aceia cărora profesorii le spun “brînză bună în burduf de cîine”. Totuși răspunsul n-ar fi fost o problemă pentru el. Atunci de ce nu răspunde? O tăcere nepermis de lungă amenința să strice bunul mers al lecției. “Hai, Mihăiță!” zice profesoara, apelînd inconștient la acest diminutiv. Era un mesaj
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
însă degetele cu pielea plesnită și plină de sânge o scapă, o scapă mereu, mereu o scapă! Deodată, iată‑l în curtea casei lor, privindu‑l pe tâmplar cum lucrează. Chiar aude că îl trimite să îi aducă apă în burduful pe care‑l avea în mână. Dar de ce se ridică așa de greu? Își simte tot corpul o rană, dar se târăște pentru a‑i aduce bătrânului apă în burduf. Greu, greu, tot mai greu, tatăl său așteaptă apa de
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
Chiar aude că îl trimite să îi aducă apă în burduful pe care‑l avea în mână. Dar de ce se ridică așa de greu? Își simte tot corpul o rană, dar se târăște pentru a‑i aduce bătrânului apă în burduf. Greu, greu, tot mai greu, tatăl său așteaptă apa de atâtea zile, poate de săptămâni întregi. Deodată, în fața ochilor i se arată oameni care aleargă spre el; au vase cu apă și își va umple burduful? Se aude șiroind chiar
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
aduce bătrânului apă în burduf. Greu, greu, tot mai greu, tatăl său așteaptă apa de atâtea zile, poate de săptămâni întregi. Deodată, în fața ochilor i se arată oameni care aleargă spre el; au vase cu apă și își va umple burduful? Se aude șiroind chiar un izvor? Dar cine îl privește de acolo fericit? Își revine încetul cu încetul; desenate pe apă stau în așteptare duhurile părinților săi. În acele momente, în mintea lui se derula filmul copilăriei, clipe de adevărată
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
Politică și societate în România postcomunistă” (2004), „Bizanț contra Bizanț. Explorări în cultura politică românească” (2001), „O arheologie constituțională românească. Studii și documente” (2000), „Șapte teme de politică românească” (1997) - informează Mediafax. Așadar, încă un caz de „brânză bună în burduf de câine”! Dacă era vreun prost analfabet, ca destui alții pe „sus”, mai avea o scuză. Cum poate fi catalogat un om cultivat și inteligent care face rău cu bună știință poporului său? Se pare, totuși, că, în anii postdecembriști
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365069_a_366398]
-
bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar plăcea ca, după ce s-o găta războiu’ ăsta nenorocit, să veniț’ la stâna mea din Coț’, să mâncăm un berbec fript ș‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pă jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Și zici că ești român, soldat, nu-i așa
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de obicei un bărbat mai în vârstă și cu experiență în facerea brânzei de burduf, care este principala sa atribuție. La Greblești, în fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe băiatul lui cel mare, tot Dumitru, dar căruia i se spunea Dumitrică al Costi: toată lumea voia să-și dea
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
lui cel mare, tot Dumitru, dar căruia i se spunea Dumitrică al Costi: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
e cazu’ să stropim iară cartofii șî s-adune niscai lobădă șî fasole teci dacă s-o fi făcut... - Aiii, abia aștept să facă fasole teci cu lapte acru și untură legată. Ia, zi-mi tale - caș, urdă, brânză de burduf mai aveți? Ah, ce dor îmi e de-o mămăligă dreasă... - Ho, bă, că ț-o face mă-ta ce-oi vrea. Așa, vez’!... Hobzoaica ieu crez că ie la iea acas’ în Câmpuri, n-am văst-o deloc az’, șî
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
generații întregi de tineri la balurile de la Ghiță sau Turtoi, unchiul său, sau la horele de pe maidanul din fața lui Constantin Mușat și Safta Toader. Acum îmbătrânise și, bolnav fiind, nu mai putea să cânte din armonica sa veche și cu burduful spart. Rachiul și vinul au început să-și facă efectul. Au dezghețat atmosfera protocolară din sala de activități cultural - sportive. Vocile au devenit mai puternice. Cei care sărutaseră mai des buzele paharului, aveau chef de dans, așa că îi tot îndemnau
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
dezghețat atmosfera protocolară din sala de activități cultural - sportive. Vocile au devenit mai puternice. Cei care sărutaseră mai des buzele paharului, aveau chef de dans, așa că îi tot îndemnau pe nea Petrică și pe frații Oprea să ia în brațe „burduful” miraculos și celelalte instrumente, pentru a-și dezmorți picioarele. Aceștia erau mai ales noii absolvenți, bărbați sau femei din comună, care se cunoșteau de o viață între ei. Intelectualii și invitații de seamă încă mai discutau, mai puneau treburile comunei
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
comisia de examinare erau tineri, sub 30-35 de ani, și nu prea dornici de băutură, au preferat să meargă la dans. Și-au luat în brațe colega sau soția și le-au plimbat de pe scenă, în ritmul muzicii ieșite din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CĂLĂTORUL ÎNSETAT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorule însetat iată un burduf cu apă, și un sac cu merinde să prinzi puteri ce datorez pentru toate astea? mi le vei restitui cu dobândă într-o altă viață! Referință Bibliografică: Călătorul însetat / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I
CĂLĂTORUL ÎNSETAT de ION UNTARU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351044_a_352373]
-
târziu, curând se va însera iar eu trebuie să ajung acasă. - Dar de ce nu rămâi în seara acesta la mine? - Îmi pare rău nu pot nevasta și copii mă așteaptă. - Cum vrei, mi-a spus și mi-a dat un burduf cu brânză. Mulțumindu-i am pornit spre mașină pe care o parcasem mai jos. Constantin Geantă este profesor de istorie în orașul Călimănești, Vâlcea. Scrie proză, poezie și teatru. Până în prezent a publicat următoarele volume semnate Constantin Geantă (Kryshna Kalidas
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
vin din apă sunt marin un pumn de vajnice toxine urcat în pomul lui Darwin scuipat de apele senine sunt boala mărului mușcat din pomul drogului celest încă o dată eșuat pe-acest pământ carnavalesc eu vin din apă sunt marin burduf de epidermă creață puțină apă și mult vin și multă foarte multă greață. MARINATĂ Se ia o stare un individ o nuanță cu iz existențial ceva oarecum conservat cu sos de bulion unt de limbă de lemn oțet și diverse
CARTEA CU PRIETENI (X) de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355847_a_357176]
-
pentru că i s-a ivit ” o oportunitate de afacere mai bună în altă țară ” ... cand prietenul său prietena îți întoarce spatele... că și când toate experiențele trăite împreună atâția ani ar fi fost doar o “brânză cu parfum într-un burduf de câine mândru și jigărit” ... și mai ales când un om ( alege tu care dintre acestia: omul de la zeu, omul creștin, omul din om, sau omul fără destin ), pe care te bazai în viață când ai pornit la drum, te
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
au computer, handy, I-phone, televizor, telefon, sau sistem de navigare. Ei au crezut că astfel au scăpat de supravegherea totală. Eroare, bunicul a primit o scrisoare de la un țăran din Tadjikistan, care îl întreba cum face brânza de oaie la burduf! Toată lumea e șocată, toți țipă, toți sunt revoltați și de ce oare? Pentru că americanii au construit un monument arhitectonic pentru NSA (National Security Agency) unde lucrează o mare grămadă de oameni și unde se adună date, de toate culorile, de toate
SUPRAVEGHEREA TOTALĂ – PRISM, TEMPORA, SNOWDEN & CO de VIOREL BAETU în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346187_a_347516]
-
un scaun pliant la subsuoară și cu o carte educativă în mână, spre a citi în liniște, alături de alți protestatari echipați cu același gen de „arme”. Și ce fac eu, în replică? La plecare îmi pun în bagaj brânză de burduf, slănină, cârnați și țuică de prună, toate direct de la producător și multe-multe cărți, reviste, albume, pliante, CD-uri, DVD-uri, calendare, pliante, cărți poștale etc. Într-un cuvânt: hrană. ---------------------------------------- Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa, Spania martie 2017 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
anișori- spunând că bunicul e la o mare aniversare a PCR, la stadion. (Am aflat după revoluție că fiica domnului Dumitru Graur a avut un grav accident de mașină.) Eu aveam o geantă plină cu cărți cumpărate, plus brânză de burduf și mă plimbam prin fața casei .Un milițian m-a rugat să merg mai departe, pe bulevard urma să treacă N. Ceaușescu și geantă mea ... ..Așa am facut, dar după un timp oprește un taxi, acad.Graur intra în curte și
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
și își vopseau pielea întregului corp. Femeile asistau la ceremonie. Toată viața lor se concentra în jurul prinderii de guanaco, mamifere mari, camelide, de la care, pe lângă haine, se folosea și pielea pentru sfori și la acoperirea corturilor. Din stomacul animalului făceau burduf de transportat lichide, din intestine - corzi de întins arcurile, iar tendoanele le utilizau pentru a lega vârful pietros de lemnul săgeții. Din oase confecționau unelte. Consumau măduva și carnea macră, iar grăsimea animalului producea energia necesară înfruntării climei ostile subantarctice
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
versanți ,primăvara, împreună cu cioate sau resturi de lemne, rupând malurile albiei sale, până la vărsare în râul Olt. Îmi mai aduc aminte, cum, în stână, sau culcat pe cojoc afară lângă oi, la lumina focului de seară, mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
se stinge când vine frigul, o ușă rău închisă, care nu stăvilește nici vântul, nici gerul, un palat care-și strivește războinicii ce-l apără, un elefant care-și smulge învelișul, ești păcura care mânjește pe omul ce-o duce, burduful care se varsă peste omul ce-l poartă, calcarul care face să se fărâmițeze zidul de piatră, berbecele de asediu care pustiește țara dușmană, încălțarea care rănește piciorul celui ce-o poartă! Care-i iubitul pe care l-ai îndrăgit
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]