659 matches
-
aceste progrese tehnice permit începerea industrializării producției de alimente. Urmează apoi invenția majoră, cârma încorporată, care-i permite vasului să navigheze împotriva vântului și, ceva mai târziu, amplasarea primelor arme de foc la bordul său. Toate inovațiile amintite oferă acestor burguri - în același timp porturi, arsenale și târguri - mijloacele de a domina comerțul maritim. în regiunile controlate de ele, banul devine mai important decât forța, sistemul salariat se impune în fața iobăgiei, investiția în fața construcției monumentale, iar comerțul în fața serviciului de ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în Anglia, în Germania, în Polonia, în Franța, în Spania, iar unii dintre ei, în etape mici, ajung chiar și în Persia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nenorocire, se menține de nepătruns. Secole de-a rândul ați fost capul țării și mândria națiunii, secole de-a rândul, când în momente de criză națională, de suferință colectivă, poporul nostru s-a obișnuit să-și întoarcă privirea către acest burg, către aceste coline, știind că de aici le va veni soluția, vorba consolatoare, drumul drept către viitor. Ați trădat memoria strămoșilor voștri, iată adevărul dur care va chinui pentru totdeauna conștiința voastră, ei au ridicat, piatră cu piatră, altarul patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zi nu au mai fost văzuți. Plecaseră înapoi. Orașul era al lor. După aceea, a trebuit să se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă să spunem că este clădirea cea mai importantă din burg. Bătrânul Destinat, vreau să spun tatăl, îl construise imediat după dezastrul de la Sedan. Și nu se zgârcise deloc. În ținutul nostru, cum vorbim puțin, ne place uneori să impunem respect pe alte căi. Procurorul a fost întotdeauna un locuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat celei mai frumoase femei dintr-un burg. Era o libertate strălucitoare în grădina frumoasă doar prin sălbăticia ei pură. Noii stăpâni ai pământului s-au gândit că trebuie făcută ordine acolo, că trebuie o mână de om, un grădinar, ei nu au nici timp și nici chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dă, măi, omule, banii ăia înapoi și o să te simți mai bine... I-a fost, probabil, rușine. Mai bine îi dădea banii decât să se chinuie așa. A dus-o la doctor, a luat-o în mașina lui și, prin burgul ăsta mic, să-i vadă toată lumea, să scrie despre ei la jurnale, că ăștia atâta așteaptă, Maestrul cu putoarea aia, la Profesor Doctor Costică C. Codrescu, prietenul lui vechi. Mi-a povestit, că nu se poate abține niciodată, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și albe biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trei simboluri ale lui: fluviul, barca și lampa, compune un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Văzduhul pune pe amurg surdină Psalmodiază greierii-n grădină Cu tabieturi de oraș medieval Și pești ce emigrează în aval Sunt sigur că mă vei uita Ca pe un pot pierdut la bacara Peripatetic în amurg Când îngerii veghează peste burg Cabaret cu dansuri de duzină În care-ți lași și ultima chenzină Cu stelele topite-ntr-un pahar În care plâng lambriuri de stejar Armonici vechi de parcă le cunosc Romanțe cu parfum de mosc În care fiecare drum După ce-
ORAŞ DE COSITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364591_a_365920]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RUGA ÎN TĂCERE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului îmi vedeam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese toamnele și burgul treceau prin livadă fără să mai vadă petele amurgul zborul un impas pasărea străină ne umplea de vină ultimul popas tandră o busolă scotea dintre ace clipele vorace plânsul de violă verbul absolut ruga în tăcere singura avere teama de
RUGA ÎN TĂCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361341_a_362670]
-
A fost un răgaz - câteva minute! Căci iar se aud urletele slute Picurii de ploaie cad către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță cerul cu pământul. AȘTEPT ZÂNA
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta un mugur, Când buzele
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
credința. // Iar focul ni-l vom stinge peste vremi / În care leagăn ne va fi căința? / Purta-voi între pleoape suferința / De stânca dorului să te rezemi. // Ascund în pași cadențe de vioară / Și ochii mei se scaldă-n tristul burg, / Nerăbdător sunt ca întâia oară, // Deși în taină anii mi se scurg. / Cum să te cânt de-acum, seară de seară, / Când pașii se îndreaptă spre amurg?” (Sonet VII). Poeta, după propria-i spusă, dorește să clădească din veșnicie o
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
abanos și fildeș, echer, compas, stilet și spadă din alamă aurită, sau alte piese de factură simbolică) va fi expusă medalia din argint (43,32 gr.) a lui Samuel von Brukenthal, o piesă deosebită realizată probabil într-un atelier din burgul german Halle, datată 24 iunie 1744, așadar cu mult înaintea constituirii lojii masonice de la Sibiu. Medalia, care prezintă pe avers efigia lui Samuel von Brukenthal, Maestru de scaun, așezat și sprijinit de un glob pământesc (purtând însemne masonice: colan cu
EXPOZIŢIA „OBIECTE MASONICE DIN COLECŢIA MUZEULUI BRUKENTHAL” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349109_a_350438]
-
și cu ieri și încă sper să pot s-ajung din urmă clipa, visul, vântul, ce mi-au adus potopuri de grijă și dureri. Îmi suflă timpu-n minte viața buimăcind-o, făcând-o să greșească iar, a câta oară? În burgul rece-al vieții , frigul, tulburând-o, lumina caldă-a candelei mă înfioară... https://www.youtube.com/watch?v=qnU7Zb-LKVI Referință Bibliografică: RĂTĂCIRE / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
motivul întoarcerii la vârsta candidă a copilăriei este reluat. Cuprins de dorul marilor călătorii care compensează, ca la simboliști, neajunsurile prezentului autohton, poetul se visează un peregrin zănatic, neostoit, care bântuie cu visarea țărmuri exotice din nord, cu fiorduri și burguri. Toate preumblările sunt însă doar iluzorii visuri: „Dar, ce păcat, e-o seară răcoroasă // Pleoapele mi se deschid ușor // Și mă trezesc; alăturea pe masă // Surâde trist, o hartă bicolor” // (Vis) Uneori, poetul e dispus să negocieze și să cumpere
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Plai Un loc de vis lăsat-a Demiurgul Să înflorească veche așezare - Pe munți voinici cu brațe proptitoare - Poem din file vechi de cronici - burgul. În Schei devreme soarele răsare, Aici sosește mai târziu amurgul Și își strunește cu mândrie murgul Oricare „jun” pe drum de sărbătoare. Un Mureșan sunat-a „Deșteptarea”, Iar Pann face tiparniță și școală, „Balada Lunii” tot colindă zarea, Iar vremea
PLAI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348179_a_349508]
-
te voi regăsi și te voi iubi - poate cu Sufletul, sau cu Adevărul, ori cu Suferința. Crezând că esti Speranța, eu voi găsi Credința... AMINTIRE... O gară, un oraș pitoresc pe care-l iubeam și-l iubesc, un hotel din burgul acela de vest, primăvară... și eu- cu inima gata să dea pe afară - rătăcind într-un labirint de amintiri, îmi caut sufletul... NEFERICIREA LUI HAMLET... Mă uit cu nesaț de pe un mal pe celălalt și cred așa tare c-aș
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
o lungă hibernare/ Un zefir dictează versul odelor nemuritoare ... ... .Copil al lumii proletare, copil rămas fără părinți/ În era de globalizare ai fost vândut pentru arginți ... Noi cu plugul și cu jugul/ Ei cu aur și palate./ De lumină arde burgul/ Într-o țară de păcate ... PROZATORII sunt mai puțini, dar ei se numesc: Berthold Aberman, din Galați, azi în Israel, redactor la ziarul din Nayaret Ilit Perspectiva (În apropierea străzii Avrig, unde locuiau în acei ani ... ), Cornelia Păun, scriitoare publicată
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZBORUL ABSOLUT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului colindam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese serile inapt tizul anti-izul inundau parbrizul neștiut în fapt toamnele din burg vasele din radă se opreau să vadă pata din amurg stanța un popas pasărea divină ne umplea de vină fiecare ceas tandră o busolă scotea dintre ace zilele cu pace plânsul de violă zborul absolut ruga în tăcere singura avere
ZBORUL ABSOLUT de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350983_a_352312]