584 matches
-
și succesul melodramei în Noul Regim e un fenomen similar, în esență, cu procesul descris de Mario Praz73 sau Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică metamorfoza romantismului înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi tipic burgheze în care arta devenise și un mod de viață, fiind integrată organic în peisajul cotidian. Din acest unghi, melodrama ar putea fi apreciată drept simptomul caracteristic al sensibilității moderne, postrevoluționare, și al unui romantism psiho-social cu funcție civilizatoare, ce a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeie se consolează, totuși, constatând că fericirea vine și așa, ca o "glumă" pusă la cale de niște amici mai puțin visători. După cum observăm, pe lângă dramaticele manifestări ale pasiunii contrariate, cu simptomatologia specifică, interesul scriitorului vizează și ipostaza cealaltă ("îmblânzită", "burgheză") a sentimentului erotic, în forma iubirii matrimoniale către care aspiră, finalmente, omul rațional, intelectualul dependent de confortul unei relații prietenești, bazate pe înțelegere și respect reciproc. Iar la un mariaj convenabil se gândește nu doar bărbatul, ci și femeia, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și nihilism. De fapt, dacă nu ar exista nimicul, nici nu s-ar mai putea afirma nimic 40. Și într-o anexă a operei notează: În franceză este numit nihilist și cel care în societate, și mai ales în cea burgheză, nu are nici o importanță (care este doar număr, dar nu are nici o greutate și valoare), și nu crede în nimic nici cu privire la chestiuni religioase. Asemenea nihiliști sociali, politici sau religioși sunt mult mai numeroși decât nihiliștii filozofici sau metafizici care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
vedea jos, asemenea unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la contracivilizație la anticivilizație. Modelul sovietic, dominant în România anilor 1947-1965, moștenitor și el al filosofiei iluministe și al progresului tehnologic (deoarece propovăduia înlăturarea tradițiilor și a credințelor, cu domnia rațiunii), s-a bazat pe o reacție la strategiile civilizatoare "burgheze". Iar intoxicarea ideologică și naționalistă a făcut o ruptură radicală cu tot ceea ce însemna civilizație. Antimodernizarea presupunea închiderea sistemului față de influențele străine, dezvoltarea unei tradiții și identități puternice și căutarea explicației neajunsurilor în influența anumitor etnii inferioare sau periculoase (maghiarii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
reporterul a fost profund nemulțumit și a cerut să iasă la tablă fiica unor muncitori. A doua zi în fotografie era imortalizată fata de muncitori, cu origine sănătoasă, care se făcea că scrie ceeace fusese scris înainte de colega ei cea burgheză. Noi, copiii de dușmani ai poporului, nu numai că nu trebuia să fim popularizați pentru meritele noastre, ci împiedicați atât cât se putea să nu ne facem studiile. Necazul politrucilor era tocmai că acești copii de dușmani ai poporului erau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
multe întrebări la care nu știam să răspund pentru că pur și simplu nici nu auzisem măcar de așa ceva. Una dintre cele mai stupide întrebări era dacă tatăl meu făcuse parte din partidul salazist?!!! Auzisem eu de câteva partide așa numite burgheze, de la părinți, de partidul țărănist, cuzist, dar de partidul salazist chiar nu auzisem niciodată. Am început să completez acea declarație împreună cu fratele meu cel mic care era atunci student în anul IV la facultatea de Electrotehnică. Evident că nici
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
trăiesc la un nivel premoral și preideologic, îmi demonstrează că a căzut din plin în eroare. Premoralul și preideologicul există doar atâta vreme cât se poate presupune existența unei singure morale și a unei singure ideologii istorice juste, care ar fi cea burgheză a noastră, adică a lui Moravia sau a mea, a lui Pasolini. De fapt, nu există premoral sau preideologic. Există pur și simplu o altă cultură (cultura populară) sau o cultură precedentă. Pe ele se clădește o nouă alegere morală
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și străină, încă îl mai citește pe Evola. Cultura italiană s-a modificat la nivelul trăit efectiv, concret. Schimbarea constă în faptul că vechea cultură de clasă (cu diviziunile sale nete: cultura clasei dominate - sau populară, cultura clasei dominante - sau burgheză, cultura elitelor) a fost înlocuită cu o nouă cultură interclasistă, care se exprimă prin felul de a fi al italienilor, prin noua calitate a vieții lor. Alegerile politice, unindu-se cu vechiul humus cultural, erau un lucru; prinzând acum rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la televiziune s-ar desfășura timp de un an o activitate sinceră, curajoasă, obstinată de propagandă a acestor mijloace, sarcinile nedorite s-ar reduce în mod hotărâtor. Tu însuți spui că în lumea modernă există două tipuri de cupluri: cele burgheze privilegiate (hedoniste), care „concep plăcerea distinctă și separată de procreare”, și cele populare, care, „din ignoranță și bestialitate, nu ajung la o asemenea concepție”. Ei bine, eu puneam ca o primă condiție a luptei progresiste și radicale tocmai asta, pretenția
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
precedent: Germania dinainte de Hitler. Și aici valorile diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a industrializării, fapt ce a avut drept consecință formarea acelor mase enorme care nu mai erau vechi (țărănești, meșteșugărești), dar nu deveniseră încă moderne (burgheze) și care au constituit corpul sălbatic, aberant, imponderabil al trupelor naziste. În Italia se întâmplă ceva asemănător, cu o și mai mare violență, deoarece industrializarea anilor ’70 constituie o „mutație” decisivă comparativ chiar cu cea germană de acum cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a fost luat nu atât din textele marxiste (care sunt științifice, nu tehnice), cât din textele sociologice. Sociologia este o știință burgheză. Modelele sale sunt anglo-saxone și franceze. De altfel, și retorica bazată pe „hiperbola simplistă” are trăsături admirabil de burgheze. Vezi, de exemplu, limbajul futurismului (fascist). Limbajul ziarului Lotta continua 1 și (la un nivel mult inferior) cel al publicației Potere Operaio 2 sunt un amestec de „scriitură” paradoxală, de scandal à la Marinetti 3, și de „scriitură” sociologică anglo-americană
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
înțelesese că era intolerabil pentru un om să fie tolerat. Tempo, 26 aprilie 1974 Francesco de Gaetano: Aventuri în vreme de război și de pace1tc "Francesco de Gaetano \: Aventuri în vreme de război și de pace1" În legătură cu relațiile dintre „cultura” burgheză și „cultura” populară, am avut în ultimele luni experiențe amare. A trebuit să aflu că intelectualii italieni nu și-au pus niciodată problema „culturii” populare și nici măcar nu știu ce e. Ei cred că poporul nu are cultură pentru că nu are cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ajutat să trăiască; spune că, dacă se află încă printre vii, este datorită acestei idei, ea a fost "sprijinul meu", deși este convins că "sinuciderea ar trebui să fie o chestiune de gust și de uzanța, de cuviință, de onoare "burgheza""36. Această libertate a fost pentru Cioran, ca și Dumnezeu pentru creștini, salvarea. Înainte de creștinism, sinuciderea era considerată chiar "ceva pozitiv", un act de curaj și onoare. La numai douăzeci de ani, Cioran, în pragul nebuniei, cade pe pat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vindecați" sau "adaptați", gândindu-se că o dată adaptați fie că vor înceta să scrie, fie că adaptarea ce li se propunea însemna o adaptare la o normalitate sau la un mediu social pe care ei le respingeau ca filistine sau burgheze. Astfel, Auden a afirmat că artiștii ar trebui să fie cât mai neurotici ou putință; și mulți au fost de acord cu freudiștii revizioniști, ca Homey, Fromm și Kardiner, care susțineau că și concepțiile lui Freud despre nevroză și normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de a lega concret tragedia greacă de cultul și ritualurile religioase, precum și de revoluția socială democratică efectuată în vremea lui Eschil ; în tentativa oarecum naivă a lui Cristopher Cauldwell de a căuta izvoarele poeziei în emoțiile tribale și în "iluzia" burgheză a libertății individuale. 152 Întrebarea dacă atitudinile sociale n-ar putea deveni "constitutive", intrând într-o operă literară ca părți integrante ale valorii ei artistice, n-ar putea fi pusă decât dacă s-ar demonstra în mod convingător determinarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
prin a adopta socialismul European, a sfârșit prin a respinge orice influență europeană în timpul stalinismului. Deși Europa era recunoscută că realitate geopolitică, mai ales din cauza celui de-al doilea Război Mondial, oficialii URSS doreau să se desprindă de "comunitatea diplomatică burgheza" din marile capitale europene. Dezbaterea asupra apartenenței sau non-apartenenței spațiului rusesc la comunitatea europeană a devenit chiar mai importantă după căderea URSS. Deși de-a lungul timpului intelectualitatea rusă s-a poziționat de multe ori în comparație cu vestul Europei, fie pe
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
sistemul comunist mondial. Afiliindu-se, în 1920, la Internaționala Comunistă (IC), Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitoare (S.F.I.O.) a acceptat cele 21 de condiții de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres către distrugerea societății „capitaliste” și a democrației „burgheze” prin pregătirea războiului civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea și apoi stalinizarea structurilor, a cadrelor și a politicii PCF au transformat acest partid care a lăsat să i se impună metodele totalitare - epurării*, reașezări pe linia dreaptă*, critica și autocritica
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției Franceze. Dacă, până în 1934, acest partid nutrea anumite suspiciuni la adresa ei, considerând-o „burgheză” el o repune la loc de cinste odată cu cotitura marcată de Frontul popular*. Pe 14 iulie 1935, PCF impune intonarea Marseillaise-i, considerată până atunci drept un cântec naționalist, imediat după Internaționala*, și face să fluture drapelele roșii alături de cele tricolore
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în amintirea luptei de la Valmy. Celelalte revoluții franceze - cea din 1848 și Comuna din Paris din 1871 -, interpretate de Marx* prin prisma teoriei sale, au marcat și ele viziunea bolșevică, în deosebi în privința necesității unui partid „proletar” independent de partidele „burgheze” și de regimul democratic (1848), dar și în ce privește caracterul ineluctabil, necesar, al războiului civil în cadrul oricărei revoluții (1871). Pe 27 ianuarie 1891, Clîmenceau declară: „Revoluția este un bloc”, obligându-i astfel pe toți republicanii să se solidarizeze cu ansamblul episoadelor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restrânsă aristocrație de adevărați sau de pretinși savanți [...] Astfel, pentru a elibera masele, s-ar începe prin a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaționalei a II-a, considera, dimpotrivă că revoluția în Rusia trebuie să treacă printr-o fază „burgheză” și că partidul trebuie să fie o organizație care să recruteze membri din păturile cele mai largi, să activeze pe cât posibil în legalitate și să se ocupe înainte de toate cu educarea socialistă a maselor și cu apărarea revendicărilor muncitorilor îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită să se facă tabula rasa, așa cum cântă Internaționala* și, pe niște baze corecte - socialiste, iar mai apoi comuniste -, să făurească, prin educație, un om nou, înzestrat cu o natură umană „bună”. Astfel, în Literatură și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
duce la o creștere considerabilă a mobilității, inițial în favoarea țăranilor veniți să lucreze în industrie: dezvoltarea extensivă a acesteia reclamă mereu mai multe brațe de muncă. Simultan, mulți muncitori sunt promovați în posturile rămase vacante prin eliminarea responsabililor din epoca „burgheză”. Spre deosebire de societățile industriale capitaliste în care un post de răspundere poate fi ocupat numai de persoane a căror calificare este dovedită printr-o diplomă, în regimurile comuniste apare o nouă „intelectualitate muncitorească” bazată pe „originea de clasă sănătoasă” - muncitorească sau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa, Nadejda Krupskaia - care-i va fi un sprijin constant în acțiunea politică - și pentru a publica prima sa lucrare Dezvoltarea capitalismului în Rusia (1898), în care încearcă să demonstreze că Rusia este deja o țară capitalistă în care revoluția „burgheză” va trebui foarte rapid urmată de o revoluție socialistă. în ciuda criticilor pe care alți marxiști le aduc analizei sale, atât economice, cât și politice, Ulianov se poziționează ca unul dintre revoluționarii cei mai doctrinari și mai radicali. Ce-i de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]