KorAP: Find »[drukola/base=burgund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 >

162 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

Maliban: Uite unde era capul copilului, constată el. Hunilor le place să glumească. Făcu apoi un semn îndărătul său. Pe altul l-au înecat în adăpătoare. Sebastianus fu bucuros că nu-l observase. Din casa aflată în fața lor, unul dintre burgunzi ieși cu chipul înnegurat. — Acolo înăuntru toți sunt morți, anunță. Un bătrân și două femei. Alte cadavre fură găsite printre ruine. Un soldat, care-și mânase deja calul dincolo de marginea locului viran și cercetase partea nevăzută a unei case, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
auzi un strigăt răgușit și, o clipă mai târziu, văzu că se apropia de el, cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un alt burgund se apropia de el legănând în mână o javelină. Pe când se întorcea să-și încordeze din nou arcul, fu lovit dintr-o parte și se prăvăli din șa. Tovarășii săi, între timp, poate pentru a-și despărți dușmanii, se răsfiraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
îl ajunse și încercă să-l doboare cu o lovitură directă. Hunul, însă, se aplecă pe coasta cealaltă a calului și se feri de lovitură; totuși, în cele din urmă, în timp ce se îndrepta în șa, fu străpuns de sulița unui burgund ce venea aproape frontal. în scurtă vreme, nici ceilalți nu avură o soartă mai bună - curând, dintre ei rămăsese în viață numai unul. Era un războinic nu tocmai tânăr, uscățiv și țeapăn și totuși energic, cu părul strâns la ceafă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
totuși energic, cu părul strâns la ceafă într-o coadă lungă. înconjurat acum, se apăra agitând sabia și mutându-și permanent calul din loc în căutarea unei căi de scăpare, dar pe oriunde încerca vedea venindu-i în întâmpinare războinicii burgunzi ce îl respingeau și îl hărțuiau cu sulițele. Mișcându-i continuu calul, mârâia ca o fiară prinsă în cursă și își rotea sabia, fulgerând totul în jur cu o privire cumplită. Până la urmă, cercul de sulițe se strânse în jurul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ajunse la țintă, atingându-l într-o coastă. Frediana interveni, însă, pe un ton aspru: Nu! Prindeți-l viu! O clipă mai târziu, un războinic îl apucă pe hun din spate, de platoșă, și îl trase jos din șa. Trei-patru burgunzi săriră pe el și îl imobilizară, nu însă fără o luptă dură, căci era foarte viguros și, deși rănit, se apăra cu o îndârjire de fier. între timp, Sebastianus venise lângă Frediana, făcându-i un semn de salut. — Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
în șolduri, Hariman se uită scurt împrejur, ca și când ar fi căutat ceva. Apoi arătă spre un mic pâlc de stejari ce îmbrăca un pisc ceva mai îndepărtat. — Acolo e bine? — E foarte bine. îndemnați de ordinele scurte ale războinicului, câțiva burgunzi târâră prizonierul spre locul indicat, în vreme ce alții, cu securile pregătite, se răspândiră repede prin pădure. — Ce soartă te-ai gândit să-i rezervi? o întrebă Sebastianus pe Frediana, făcând semn către prizonier. Vrei să-l tragi în țeapă? Sau ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
mai mult de zece mii. Sebastianus rămase consternat. în zilele acelea pline de dramatism, își făcuse iluzii că, după ce citise mesajul său, Etius pornise către trecătorile alpine pentru a coborî cu toate legiunile sale în Sapaudia și a-i ajuta pe burgunzi. în loc de asta, se părea că trăsese anumite concluzii din ultima sa misivă care-l făcuseră, în mod evident, să-și schimbe strategia; Magister militum îi lăsase, așadar, să-și rezolve singuri problemele cu hunii și cu gepizii și, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
angajeze într-o relație umană mai adâncă, făcând să eșueze orice tentativă de a ajunge la o reală familiaritate cu ea. Oricum ar fi fost, după toate câte le văzuse în ziua aceea, nu-i mai putea suporta nici pe burgunzi, nici Sapaudia: abia aștepta să părăsească tabăra și să ajungă la Flavius Etius, la Arelate; acolo, cu siguranță, îl așteptau o baie caldă, haine curate, un cal nou și poate o promovare, care - spera el - i-ar fi asigurat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
în încercarea de a recupera cai și animale, precum și cea mai mare parte din proviziile pierdute, jefuitorii săi își lărgiră raza de acțiune și începură să terorizeze populația, dar nu fără riscuri, căci câte un grup de prădători primi de la burgunzi o pedeapsă aspră. în repetate rânduri, din tabără fură văzute focuri ce ardeau în inima nopții pe munții din apropiere, iar patrulele trimise acolo în ziua următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de-a lungul coloanei nu aveau darul să-l smulgă din gândurile sale sumbre. Nu doar era constrâns să renunțe la a duce până la capăt cucerirea Sapaudiei, ci o părăsea chiar și fără să fi putut să-i pedepsească pe burgunzi pentru devastarea taberei sale; îi rămăseseră ceva mai mult de două treimi din războinicii ce îi adusese acolo, dintre care nu puțini suportau acum umilința - de neconceput pentru un hun - de a se întoarce pe jos ori pe cai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era vorba de femeia războinică, valoroasă și crudă, care îi arsese oamenii? Distanța încă nu-i permitea să distingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
acestea, impresia că el era în acel moment mai degrabă distrat, decât în mod real mânios. — Te trimisesem la Genava - rosti Magister, iar în privirea sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea, să-i convingi pe burgunzi să rămână fideli alianței și să mă ții de acolo la curent cu tot ce avea să se întâmple. Sebastianus înghiți în sec. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu cred să nu fi îndeplinit această sarcină. Ridicând mâna într-un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
modul cel mai potrivit, însă nu-l consola prea mult să știe că împrejurările dramatice pe care le trăise în ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ceilalți barbari care au trecut pe aici mai înainte: nu caută doar pradă, vrea să vă spulbere și lasă numai moarte și pustiu în urma lui. Dar nu trebuie să credeți că e de neînvins. în Sapaudia i-am văzut pe burgunzi rezistând vitejește hunilor și copleșindu-i în câteva ocazii. Sunt un popor odios și feroce, asta așa e, dar nu sunt deloc de neînfrânt. Magister militum înaintează de la Narbonense cu armata sa. Iar în fața acestui dușman comun, el cheamă sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ridică din umeri strângând din buze într-o expresie de suficiență: — Nu era cine știe ce, răspunse soldatul. Hippolita făcu un semn către tânărul prizonier. — E un hun? — Nu, asta e sigur. Trebuie să fie un gepid sau, cel mai probabil, un burgund de dincolo de Rin. Pandantivul, oricum, pare burgund. — îi cunoști pe barbari? Soldatul încuviință: — Destul de bine. Până anul trecut, escortam convoaiele de negustori spre Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am cunoscut o mulțime de burgunzi. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
un burgund de dincolo de Rin. Pandantivul, oricum, pare burgund. — îi cunoști pe barbari? Soldatul încuviință: — Destul de bine. Până anul trecut, escortam convoaiele de negustori spre Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am cunoscut o mulțime de burgunzi. în orice caz, cel de aici înțelege limba lor. Apucându-l de păr, îi vorbi deodată barbarului în burgundă: — Nu-i așa că mă înțelegi, tâlhar mic ce ești? Tânărul, însă, se mulțumi să-i arunce o privire înspăimântată și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am înțeles, că a fost un prost că s-a lăsat prins. Sunt în mod cert burgunzi de dincolo de râu și am motive să cred că acela nu e un Reinwalt oarecare, ci chiar cel pe care în Sapaudia îl numeau „Taciturnul“. E un trădător: după câte se spune, el a fost cel care le-a îngăduit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
o întâlnească. După câte îi povestise Chilperic, devenise de acum eroina neamului său, însuflețită de o ură de nestins față de huni și de o sete de răzbunare plină de mândrie. Tocmai datorită carismei sale și a hotărârii sale neclintite, atâția burgunzi consimțiseră să se alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
și geloziile nu pot decât să ne facă tuturor rău. Trebuie să încercăm să le dăm deoparte. — Sunt de acord! aprobă Chilperic și, pentru a readuce discuția la lucrurile concrete, îl întrebă pe Etius unde intenționa să-i dispună pe burgunzi săi. Etius răspunse că aceștia urmau să lupte între romani și alani, după care le făcu cunoscute, pe scurt, pozițiile contingentelor mai mici, dând comandanților indicațiile necesare pentru a se orienta în teren. în sfârșit, dizolvă adunarea, invitându-i pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de calibrul lui Egidius ori Ricimerus, însă până în acel moment ignorase aspirația sa de a obține comanda unei unități. Acum, însă, Sebastianus intuia că venise, poate, momentul său. Se auzi, în schimb, întrebat câtă încredere consideră că poate avea în burgunzi. — Sunt luptători desăvârșiți, Eminentissime, iar sub comanda lui Chilperic vor face lucruri minunate. Ușurat de armura somptuoasă, Etius încuviință. — Și de Sangiban ce îmi zici? La Aureliana ar fi putut face un atac prin ieșire, dar în schimb a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ai săi și de Onegesius. îmbrăcat într-o splendidă armură, le înflăcărase, ca întotdeauna, cu elocvența sa simplă, dar eficace, lămurind, din câteva cuvinte pline de hotărâre, obiectivul principal: neutralizarea vizigoților și spargerea centrului dispozitivului dușman, format din alani și burgunzi, aliniați chiar acolo unde începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Sebastianus trecu printre multe grupuri de soldați ce porniseră să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
pare că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare atenție, lăsându-i pe cei aflați în spate să vadă de provizii, apoi trecu în frunte împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând totuși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Dușmanul nu mai era acolo, dar, pe jos, în iarba înaltă, se găseau zeci de trupuri, printre care rătăceau câțiva cai, de acum fără călăreți. După o cercetare rapidă a locului, Balamber își dădu seama că cei căzuți erau cu toții burgunzi de dincolo de Rin sau, oricum, oameni de-ai lui Reinwalt. Unii, încă în viață, gemeau răniți. îl recunoscu pe unul dintre ei: Erhardt, fiul Taciturnului. Zăcra ghemuit în iarbă, în poziția fătului, și-și apăsa pântecele cu mâinile. Coborând de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
zări, la o oarecare distanță, trupul cel lung la lui Reinwalt, întins cu fața în sus, cu brațele desfăcute și cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]