697 matches
-
delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în același timp, cititorului îi sunt adresate indicii la diverse nivele: exacerbarea minunii: muntele văzut ca un om; trecerea burlescă de la nobil la trivial (vehiculul acesta, pe meleagurile acelea, irlandez de neam și sfânt de meserie); accelerarea ritmului povestirii, care suprimă ethosul legat de miracolul hagiografic, în favoarea unei dezinvolturi mondene. Aici ethosul enunțării discalifică enunțul produs. Caracterul ironic din al
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi în ceva mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator al istorisirii rostite de femeie: virtutea umană este mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
of Bath's Tale, p. 20. 340 Ibidem, p. 21. 107 predică, confesiunea femeii se dorește instructivă și demonstrativă pentru soțiile neinițiate în tainele mistificării și ale trădării în spațiul conjugal.341 Este ceea ce s-ar putea numi o predică burlescă, „sermon joyeux”342 sau „sermon for carnival” (predică carnavalescă) 343 . Discursul târgoveței stârnește buna-dispoziție, cu toate că face acuzații grave la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație, un 404 Britton J. Harwood, art. cit., p. 269. 405 Ibidem, p. 273. 406 James W. Cook, art. cit., p. 62. 407
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și alte zeități ale pădurii sunt deposedate de casele lor și nevoite să fugă atunci când copacii sunt tăiați din dumbravă, pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru contemporanii săi, natura devine expresie a providenței divine, ea însăși o virtute divină.”961 Tonul este în creația chauceriană grav și comic în același timp, avem de-a face cu un roman medieval sentimental, dar și cu o comedie burlescă, se observă permanent atitudinea 957 „ Poemul lui Boccaccio se compune din 5704 versuri, poemul lui Chaucer are 8239, dar numai 2750 de versuri din Il Filostrato își află echivalența în versiunea engleză, și acestea sunt deseori condensate, astfel încât 5500 de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care le-a patronat, dar mai ales prin încercarea de a schimba total repertoriul reprezentațiilor dramatice. Acest lucru l-a făcut beneficiind de sprijinul soților Neuber, directorii companiei teatrale din Leipzig, cu ajutorul cărora a început o luptă crâncenă împotriva teatrului burlesc ce se practica atunci, cu prelungirile grotești ale vechilor "jocuri de carnaval" și punctate de aparițiile stereotip ale arlechinului Hanswurst. 171 Alungarea clovnului de pe scenă nu s-a dovedit o sarcină ușoară întrucât publicul de rând încă mai prefera umorul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie parodică interviuri, reportaje, impresii de călătorie, scenete, monologuri, cugetări etc., semn că orice, dar mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
J.-B. Grécourt, Pessellier, P.-Fr. D’Erbigny, un fragment dintr-o nuvelă romanțioasă, Duchesa Milanului, precum și Chelestina, traducere din Florian, nu au ajuns să fie tipărite. Din anul 1828 se păstrează primele versuri originale ale lui N. - un poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți (1835), după Victor Ducange, J.-F. Beudin și P.-P. Goubaux (ultimii, cu pseudonimul comun Dinaux). Depășind de pe acum neoclasicismul, traducătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și însușește de la victimă decât debitul, vestimentația sau grimasa, cu scopul de a stârni râsul pe seama lor". În raport cu ironia, ea ar fi mai degrabă "actriță
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce atribuie personajelor aspirante la o sacralitate formală o postură ridicolă și declasantă. Mai întâi "Unul din doctori se scobește în nas", apoi "Unul din episcopi" comite gestul indecent, iar în final situația scapă de sub control, degenerând într-un spectacol burlesc, cu protagoniști din lumea reală a bisericii: "Cei trei episcopi și cei trei doctori se scobesc în nas... Și în așteptarea votului episcopii scobesc în nasul doctorilor și doctorii în teologie în nasul episcopilor". Cortina cade în timp ce o voce din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l distruge: e un exercițiu de stil care indică mai curând disponibilitățile critice și stilistice ale celui care pastișează"238. Autorul comicologiei atașază burlescul în complementaritatea parodiei, subliniindu-i natura comic-carnavalescă. Prin burlesc, obiectul nesemnificativ sau, dimpotrivă, cel pretențios este reflectat într-o oglindă deformantă, care fie-i augmentează artificial trăsăturile, fie i le mimimalizează. Înainte de a încheia considerațiile teoretice referitoare la parodie, reținem
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l distruge: e un exercițiu de stil care indică mai curând disponibilitățile critice și stilistice ale celui care pastișează"238. Autorul comicologiei atașază burlescul în complementaritatea parodiei, subliniindu-i natura comic-carnavalescă. Prin burlesc, obiectul nesemnificativ sau, dimpotrivă, cel pretențios este reflectat într-o oglindă deformantă, care fie-i augmentează artificial trăsăturile, fie i le mimimalizează. Înainte de a încheia considerațiile teoretice referitoare la parodie, reținem, pentru ceea ce ne interesează, definiția dată acesteia de Robert
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fuge de unde nu e trândăveală./ Noi îl slujim pe Dumnezeu și suntem precum regii". Graham Goulder Hough în ale sale Legends und Pastorals (1961) își bate joc de această fericire la o vârstă înaintată pe care o acordă zeii. Parodiile burlești i-au tentat pe numeroși scriitori, de la Matthew Prior (în The Ladle, "Lingura cea mare" (1704) la Emil Prinz von Schonaich- Carolath în Philemon und Baucis (1894), piesă în versuri idilice și patetice în care Jupiter se aprinde după Baucis
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
comedia sa din 1954, Baucis und Philemon, Karl Wache arată cum Jupiter întinerește cuplul și se îndrăgostește de Baucis, Filemon se lasă sedus de nimfele lui Pan iar Baucis, dimpotrivă, rezistă celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc deja uzat în epoca rococo (la Swift, Hagedorn sau Holty). Dar toate acestea ne amintesc că ospitalitatea are legătură cu erotica și că, în ocurență, ritualul de găzduire trezește vechi ardori, apropiindu-i și mai mult pe soți, precum în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Itaca este poate pentru Homer trecerea definitivă a eroului la condiția umană, după experiența șederii la Faecieni, imagine a utopiei ca și cea a grădinilor lui Alcinou. Dacă Itaca a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi este frică să se întoarcă în Itaca după o absență atât de îndelungată fără scuze și este îngrozit că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc al imaginii conceptuale îl va conține expresia elementului cromatic, cu profilul său descendent, întâlnit adesea la Debussy, ca simbol al comicului sau al sarcasmului. Asemănător numerelor dintr-un spectacol de circ sau faimoasei măști de clovn, care cu un ochi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al compozitorului față de noile modalități de exprimare spirituală ale epocii. Prin natura materialelor tematice, preludiul General Lavine - eccentric se alătură altor creații debussyste, precum The Little Nigar, Golliwog`s Cake walk (Children’s corner) sau Minstrels, ce difuzează acea atmosferă burlescă a jongleriilor și actelor de amuzament specifice reprezentațiilor de acest gen. Printr-o corespondență sonoră inspirată, preludiul General Lavine -eccentric schițează portretul unui renumit clovn de origine americană, Edward Lavine, ale cărui spectacole Debussy avusese ocazia să le vizioneze în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
adevărat tutore, dar și un „prețios” sfătuitor al membrilor acestei asociații. Uneori trufaș și grav, alteori vesel și distrat, eroul ne apare surprins într-o diversitate de stări reflectată printr-o viziune sonoră ce explorează prin excelență ideea contrastului. Ceremonia burlescă debutează cu solemnitate în sonoritățile puternice ale imnului, care avansează prin octave în registrul extrem grav al claviaturii. Însuși debutul preludiului ce aduce în prim-plan afirmarea materialului tematic principal pune în valoare coeziunea elementelor de limbaj componente în edificarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]