571 matches
-
s-au trezit, Andrei și Laura au început să-și aranjeze lucrurile. Nicușor, fratele Adelinei, a pus de un ceai, iar ea cotrobăia prin rucsac după un fular. Când am intrat la ei, băieții m-au salutat cu prietenie. Moș Bursuc a apărut cum nu se poate mai potrivit cu turtele lui și cu oala cu lapte fiert. Așa că am luat cu toții gustarea de dimineață, într-o dispoziție cât se poate de bună. La lumina zilei o vedeam mai clar pe Adelina
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
ce se întâmplă cu mine, căci simțea că se petrece ceva, dar nu știa ce anume. Iar când urca, îmi aducea și câte un termos cu ceai. Era un om tare de treabă și bun la inimă, bătrânul ăsta, moș Bursuc!... (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (3c) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
se mai vadă satele din depărtare și nici măcar satul acela ce-mi era drag, în care locuia bunica Adelinei. De acolo se pierdeau din privire imaginile ultimelor case din valea în care coborâsem. Mi-am luat rămas bun de la moș Bursuc, pe care l-am îmbrățișat și i-am urat ani mulți și multă sănătate. Apoi am pornit-o pe plaiul pe care urcasem prima oară. Mergând încet pe drumul coborâtor, la un moment dat aud zgomot de roți în urma mea
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
Și bieții oameni au început să-și facă tot felul de griji și presupuneri: O fi bolnav? O fi plecat acasă? Nu, c-am văzut lumină la Observator, aseară! Atunci ce-o fi cu el?... Când trecea prin sat moș Bursuc era întrebat în mare taină ce se întâmplă cu mine. Dar moșul spunea ce vedea și nici el nu pricepea motivul liniștirii mele. De Anul Nou am încuiat șandramaua Observatorului și am plecat la părinți, într-o vacanță pe care
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
lua mereu în râs: - Uite, Ionele, Marian ăsta, băiat dăștept rău, cu carte! nimic de zis... Dar ce folos? Stă toată ziua acolo, în podul acela de la Observator, la un loc cu liliecii și cu șobolanii... în tovărășia lu’ moș Bursuc... Se uită și se tot uită la stele... cu "măgăoaia" aia urlând de-ți ia urechile, neamule. Ce tot faceți voi acolo, măi? O să vă zăpăciți de cap într-o zi!... - Nu-i chiar așa, nea Macovei! încercam eu să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
Adică atâta cât mi-a trebuit să învăț să mânuiesc toate instrumentele acelea și să înțeleg bine în ce constau toate activitățile pe care trebuia să le îndeplinesc. Reușisem să mă acomodez bine și cu traiul în cabana lui moș Bursuc. E drept, ziua nu aveam prea multe de făcut la Observator, așa că aveam timp îndeajuns să rătăcesc și pe la alte cabane din apropiere, pe coclauri, prin prăvăliile satelor din jur și chiar prin orașul din vale, Vatra Dornei. Primul semn
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
și-l parcurgeam destul de repede. Dar sus, pe munte, prea puțin aveam de-a face cu oamenii. Doar pe câinele de la cabană, cum era de așteptat, din dușman înverșunat am reușit să mi-l fac un prieten credincios. Pe moș Bursuc începuserăm să-l cunosc bine. Îmi povestise aproape toată viața lui, de mai multe ori. Îi țineam tovărășie deselor lui văicăreli despre reumatismul care-i șubrezise oasele de la picioare și multe altele. Uneori mai coboram pe la casele din sat dar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
îmi părea acea lume îndepărtată, pe care doar radioul mi-o mai reflecta! Cu timpul, devenisem, sufletește, total absorbit de radio-ul meu. Toate idealurile și ambițiile mele de viață le încredințam acestuia. Asta spre marea mâhnire a lui moș Bursuc, căci prea îi zdruncinam echilibrul nervilor cu acele "văicăreli" pe care le ascultam uneori la posturile de radio străine: turcești, iraniene, ori cine știe ce altele de amatori de prin Suedia sau mai știu eu de pe unde. Mi-era milă de moș
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
s-a făcut dimineață m-am sculat, m-am îmbrăcat de plecare la oraș, apoi am trecut pe la moș Bursuc să-i zic: - Ajută-mă, te rog, să ajung în vale! Sunt bolnav și vreau să plec la spital! Moș Bursuc, care mă îngrijise cum știuse, cu niște ceaiuri și cu niște comprese calde, se supără tare la gândul că trebuie să mă internez neapărat. Și-a aranjat cabana, a încuiat toate ușile și, sprijinindu-mă de subțiori, m-a condus
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
delicat, caligrafic, anticipând parcă toată gingășia gândurilor închise în el. Pe verso-ul plicului era scris doar un singur cuvânt, dar cât de însemnat era el pentru mine: ADELINA. Nu eram în stare nici măcar să-mi stăpânesc bătăile inimii. Moș Bursuc nici nu primi mulțumiri pentru aducerea scrisorilor, într-atâta eram de preocupat cu gândurile și cu emoțiile mele! Pe care dintre cele două scrisori s-o citesc mai întâi? M-am decis să o citesc prima pe cea de la tata
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
bine să am un tovarăș, că de mulți ani stau singur prin cabana asta. Nu mai sunt nici muncitori pe aici, că s-au cam terminat lucrările în pădure... - Cum te cheamă, moșule? - Măi, fecior, mie-mi zice lumea moș Bursuc. N-ai auzit de mine? Eu îs!... - N-am auzit de mata. Dar îți mulțumesc că m-ai ajutat să mă găzduiești!... Văzându-mă instalat în cabană, las toate lucrurile în cameră și iau cu mine doar instrumentele, caietele, cursurile
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
trecere pe aproape... - Mulțumesc, doamna mea, dar să știi că nu-ți dau voie, pofticioaso! Palmele mele au simțit un strat ușor... suplimentar pe coapsele tale și... - Și ... vorbește mai încet că te aude lumea și mă faci de râs, bursucule! La burtica ta nu te uiți? - Eu, burtică! Ai avut tu grijă toată noaptea să nu mai am... Gata! Se răcesc bunătățile astea. Hai, începe tu, pofticioaso, că iei doar cât o păsărică. Mai târziu nu se știe dacă mai
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu știau ce s-a întâmplat. Caut în obiectiv și cabana. Deja observ un geam spart, dar și o lumină, probabil se trezise și moș Bursuc, întrebându-se și el ce se întâmplase. Hai să caut meteoritul după efectul asupra pădurii, îmi zic. Cercetez cu telescopul: în dreapta - brazi doborâți, câte unul ici-colo. Caut pădurea în locul unde părea mai afectată. Aha! Iată, acolo, în depărtare, într-una
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
împăratul uită de primul său născut și își văzu mai departe de treburile sale ca și când acela nici nu ar fi existat vreodată. În peștera lui, micul prinț, pe care mama lui îl numise Azur, crescu fără alți slujitori decât un bursuc și o cârtiță bătrână, singurele viețuitoare care nu o părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
existat vreodată. În peștera lui, micul prinț, pe care mama lui îl numise Azur, crescu fără alți slujitori decât un bursuc și o cârtiță bătrână, singurele viețuitoare care nu o părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ar putea afla cineva. Nu știu decât un singur loc din adâncuri în care nu s-ar încumeta nimeni să meargă. - Care ar fi acela? - Peștera prin care curge Râul Adâncului. Zis și făcut! Prințul și mama lui, însoțiți de bursuc și de cârtiță părăsiră galeriile cunoscute pentru a căuta acea peșteră în care curgea Râul Adâncului. Împărăteasa îi spuse fiului său că peștera își schimba locul odată pe an și că galeriile ei formau un labirint din care nu puteai
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
care se afla nu numai împăratul ci și împărăția și chiar prințul întâi născut. Azur ascultă cu mare atenție tot ce avea de spus oșteanul și hotărî să plece cu el la căpătâiul împăratului. - Poate că e o capcană, sări bursucul, împăratul este cunoscut pentru vicleșugurile lui! - Poate îi pare rău după primul său fiu, zise Garofița, care aflase toată povestea de la Azur în timpul plimbărilor lor. - Că e capcană sau nu, zise prințul, eu trebuie să îl văd pe tata măcar
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
măcar și o singură dată. - Vin și eu cu tine, hotărî Garofița. - Și eu, zise împărăteasa. Se pregătiră deci cu toții de drum. În față pășea Cățelul Pământului alături de bătrâna cârtiță, îl urmau cei doi tineri, apoi împărăteasa, iar la urmă, bursucul înarmat până în dinți. Abia ieșiră din labirintul de galerii al Peșterii Râului Adâncului, când fură atacați de un stol de lilieci. Bătrâna cârtiță le strigă să treacă mai departe și, ea singură, scurmând grăbită pe sub galeria prin care trecuseră prințul
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Zise primul apropiindu-se de Azur cu sabia ridicată. Văd că ești o pocitanie, râse, cine te-ar urma pe tine din această împărăție? Întâiul născut al Împăratului Adâncurilor nu așteptă ca fratele său să lovească și, așa cum îl învățase bursucul, se aruncă cu picioarele în față, agăță picioarele fratelui său, iar când acesta căzu pe spate îi luă sabia. Al doilea frate nu se opri la povești și sări de îndată să se lupte cu Urâtul Pământului, cu câte un
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
se propune impresar. Domnișoara Veveriță a fost prima candidată dar, a susținut frenetic că vrea rolul principal, pentru că ea știe sigur cum că-i cea mai talentată și că în toată pădurea nici nu ar avea egal. Mai apoi, Domnul Bursuc, s-a grăbit să îl convingă că familia sa are cei mai mulți actori de soi, că maestrul Iepurilă n-ar putea să îi respingă, nici de-ar vrea, pe bursuceii ce se văd deja eroi într-o dramă pasională încărcată de
VÂNĂTORUL DE TALENTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374843_a_376172]
-
cu munca mea la Observator. Dimineață, după ce m-am trezit din somnul meu adânc, niciodată prelungit atât de mult, m-am pregătit repede să plec la Vatra Dornei, dacă vroiam să ajung acolo înaintea acceleratului care venea de la București. Moș Bursuc s-a bucurat când m-a văzut teafăr, la cabană, dar a observat cât de neliniștit eram: - Mulțumesc lui Dumnezeu că te pot vedea iarăși, băiete! Am fost îngrijorat pentru tine, că ai lipsit toată noaptea și toată dimineața trecută
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
ziare. Diva Vulpe în găină, Moș Martin într-o albină Corbul în costum de caș, Vulturul în iepuraș, Greierele în furnică, Șoarecele în pisică, Lupul în blană de miel, Mielul însuși în cățel, Buha în privighetoare, Viermele-n ciocănitoare Și bursucul în...bursuc, Fiecare cu alt “look”, Spre plăcerea șefului... Dar în toiul chefului Se ivi, de dup-un pom, Sigur rătăcit, un Om... Văzându-l au excalamt: - Cât de bine s-a mascat!... Referință Bibliografică: Fabulă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
FABULĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371163_a_372492]
-
Vulpe în găină, Moș Martin într-o albină Corbul în costum de caș, Vulturul în iepuraș, Greierele în furnică, Șoarecele în pisică, Lupul în blană de miel, Mielul însuși în cățel, Buha în privighetoare, Viermele-n ciocănitoare Și bursucul în...bursuc, Fiecare cu alt “look”, Spre plăcerea șefului... Dar în toiul chefului Se ivi, de dup-un pom, Sigur rătăcit, un Om... Văzându-l au excalamt: - Cât de bine s-a mascat!... Referință Bibliografică: Fabulă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FABULĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371163_a_372492]
-
Nu mulți, dar destui ca să facă pagube. Un fel de bursuci nomazi, pentru că se mutau în fiecare an spre partea cultivată cu porumb. Când știuleții ajungeau cu boabele la faza de dezvoltare, „în lapte”, erau hrana de toate...nopțile, a bursucilor. Oamenii organizau pânde și-i mai împuținau, dar veneau alții din adâncul pădurii și înlocuiau pierderile. Deveniseră aceste viețuitoare stricăcioase, o adevărată pacoste. Când porumbul era aproape de coacere, ajuns la faza „în ținte”, cum spuneam noi, bursucilor li se mai
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
toate...nopțile, a bursucilor. Oamenii organizau pânde și-i mai împuținau, dar veneau alții din adâncul pădurii și înlocuiau pierderile. Deveniseră aceste viețuitoare stricăcioase, o adevărată pacoste. Când porumbul era aproape de coacere, ajuns la faza „în ținte”, cum spuneam noi, bursucilor li se mai asociau și câțiva mistreți pentru ca devastarea recoltei de la capetele pământurilor dinspre pădure, să fie și mai păguboasă. Cum am spus, oamenii făceau pânde, cu focuri, gălăgie, cârâitori; alteori, cei care aveau puști, făceau și victime printre acești
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]