2,949 matches
-
trecătorilor necunoscuți. Doar rareori zărea figura cunoscută a unui fost client stând acolo unde stătuse și odinioară și sorbind din aceeași băutură. Asemenea figuri erau ca niște tulpini răzlețe rămase într-o grădină de flori, înghițite de-o mare de buruieni, după plecarea stăpânilor. În noaptea asta am să mor, își spuse Charlot, ce mai contează dacă mă recunoaște cineva sau nu? Deschise cu curaj ușa de sticlă a cafenelei la care venea de obicei și se îndreptă, parcă în virtutea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apus, spre mare sau spre soare, mânați parcă de gândul că pe țărmul umed al Franței se poate trăi. Fata le dădea bani, mai degrabă decât mâncare (căci bani avea mai mulți), iar ei plecau, pășind pe cărarea năpădită de buruieni spre râu. Nicăieri nu se putea vorbi de stabilitate, iar la conac mai puțin ca oriunde. Și totuși bătrâna Mangeot și fiica ei aveau un puternic sentiment de proprietate. La Paris, Madame Mangeot avusese un mic magazin în care vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al cincilea loc: apar buruieni înalte în aer, alge încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea te salvează, ci dragostea ta, deschizi ochiul cu care ai învățat să vezi cerul tău, de deasupra
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mă mai duc azi. Am ajuns la o colegă de clasă. Se bucurase mult când mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist, dar cel mai cumplit era că în acea tristețe, părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a șters piciorul și le-a îngropat la rădăcina unui cucuruz. A luat sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără nicio tragere de inimă. "De ce, de unde?", stăruiau în mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noastră cu un morman de fiare vechi, punând-o pe chituci. De mic am fost nevoit și obișnuit să-mi câștig bucata de pâine prin angajările sezoniere din vacanțele de vară, în clasele V-VIII, în cadrul CFR-ului la plivit buruieni de pe calea ferată. În perioada liceului, am lucrat la Fabrica de cherestea, la secția de confecționat panouri pentru silozuri și cofraje industriale. Săptămânal, la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu lumina Înghesuită stins sub cerul sur, aplecat peste noi. Vântul pornit brusc, care ne Împingea din spate să ne răstoarne, mi-a dat nebuneasca idee. Eram la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se aventura cineva până
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca niște apostoli, iar în mijlocul cadrului se opresc cu fața la zid ca și când cineva le-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă colorată, carioci verzi și albastre. Înainte să cobori de pe pod, îți promiteai să ai răbdare să cauți, dar era imposibil, căci râul purta și lucrurile altora. În buruienile și mâlul ce încadrau apa, se adunaseră alte pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă și carioci. Se mai strânseseră și scrisori, reviste, caiete, casete, ceasuri și multe rujuri. La un moment dat, grămezile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spunea, ne îngrijise pe toți. Intră, cu turbanul de culoarea urinei și trei fire de păr în barbă. Omul ăsta se lăuda că-i redase tinerețea bunicului meu. Mă îndopase, de mai multe ori, cu un amestec din lapte și buruieni, împotriva voinței mele. Odată, după ce a intrat, se instală la căpătâiul meu, îmi luă pulsul, îmi examină limba și, la urmă, îmi prescrise lapte de măgăriță, infuzie de orz și, de două ori pe zi, inhalații cu smirnă și arsenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mănânc toate gunoaiele astea fără să mă prevină. Periodic mă forța să înghit poțiunile doctorului, blestematele poțiuni pe care mi le prescrise: isop, extras de lemn-dulce, camfor, strașnic, granat, ulei de dafin, sămânță de in, amidon, amestec de lapte și buruieni și mii de alte fleacuri. Cu câteva zile înainte de aceste evenimente, îmi adusese o carte de rugăciuni, puțin prăfuită. Nu numai cartea asta de rugăciuni, dar nici un alt fel de cărți sau idei ale canaliei nu puteau să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zburdalnice. Viața fizicului este construită în jurul psihicului și se aseamănă cu o grădină în care cultivi de toate, când semeni tu, știi ce cultivi, dar de multe ori seamănă și alții și te trezești că în grădina ta au răsărit buruieni și cu cât trece timpul și semănători amabili sunt din ce în ce mai mulți, nu prea mai știm ce este în grădina noastră și se complică treburile în această situație, pentru că vom avea mai mult de muncă la curățirea grădinii (psihicului) nostru și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ajutor și sprijin din toate părțile. Trebuie să ne trezim cu toții și să ne trăim viața acea plină și glorioasă care este defapt menirea noastră pe pământ. Avem în noi toată puterea și toată înțelegerea necesară, să începem să plivim buruienile îndoielii, ale fricii și ale nesiguranței, ca să nu înăbușe grădina frumoasă din lăuntrul nostru, ca să poată crește în libertate și desăvârșire tot ce e mai bun în noi. Nu putem ține la nesfârșit puterea ce sălăsuiește în interiorul nostru. Când gândurile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om, sanie, boi, copaci ori tufă de buruieni... Nu se vedea și nu se auzea nimic nici în cer nici pe pământ. Mitruță s-a apropiat de Hliboceanu, și a strigat ca să poată fi auzit: Eu zic să merg cu felinarul în capul șirului de sănii și voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în scăfîrlie, acela este Petrică. — Norocul tău însă că el nu a fost interesat niciodată de operațiuni sîngeroase, chiar dacă după cîte știu eu, se ghidează după acțiunile unor kamikaze gen Cromwell, Robespierre sau Saint Just. Stîrpirea răului de la rădăcină, plivirea buruienilor fără milă, arderea furunculului, extirparea tumorii, nu-i așa? — Mă faceți să mă simt una din piesele cele mai importante ale aranjamentului, zice Petrică, va trebui să mă obișnuiesc cu ideea. Principiul dominoului, zice Monte Cristo, fiecare sîntem la fel de importanți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă-n fund, își dă cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind în direcția aleii invadate de buruieni. Dezghețat băiatul ăsta, începe să se gîndească, așa eram și eu la vîrsta lui, dar cîte s-au schimbat de atunci, să am eu acuma un automat pe mîini și vreo două încărcătoare pline aș face ravagii, nu se poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și dimensiuni diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă trezesc, sunt tot în mașină, în drum spre următorul oraș, spre următoarea bibliotecă, poate spre următoarea ședință de machiaj; Helen e la volan de mai bine de patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste banchetă - mâna lui roșie de sânge închegat -, și zice: — Coacăză, cu toate bunele intenții și cu toate buruienile tale, călătoria asta nu are cum să iasă bine. Vino cu mine, zice. Mona strânge din dinți și-l privește cu o figură fermă, zicând: — Mi-ai aruncat cartea de artizanat indigen. Cartea aia era foarte importantă pentru mine, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]