342 matches
-
cum îmi atrăgea atenția prof. Th. Simenschy, care a binevoit să citească în 1946 acest articol; fapt pentru care îi exprim aici toate mulțumirile mele), dar nu se poate tăgădui să în ea se află mai mult decît o simplă butadă: se recunoaște că "otrava aceasta" e "plină de nectar", că are, așadar, atracția sa irezistibilă, dar, pentru a compensa nefasta calitate, se află în ea înmagazinate toate cusururile posibile. În mod spontan, ne apare în minte imaginea tot atît de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acesta era un comportament inteligent. Este demnă de remarcat definiția pe care o dă Ralea calității de a fi inteligent: "A fi inteligent înseamnă a reuși, adică a avea succes, sau, cu alte cuvinte, a învinge!" Să nu uităm, totuși, butada lui Petre P. Carp, persoană sclipitor de inteligentă, care a deținut demnitatea de prim-ministru al României mici: "Inteligența nu justifică orice incarnațiune, după cum frumusețea nu justifică orice prostituțiune". În psihologie a scris " Formarea ideii de personalitate. Studiu de psihologie
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
strident convenționalism, cu o compoziție dezlânată, piesele sale, în care se practică o conversație așa-numită de salon, sunt produse livrești (nu tocmai străine de repertoriul franțuzesc), cu un limbaj prețios și afectat, vădind o mare slăbiciune pentru paradoxuri și butade. De năravul digresiunii, al divagației nu scapă nici una din comediile de moravuri ale lui V. Intenția critică, uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Carlier, M., Génétique et comportements, Masson, Paris, 1976. Sinet, P.M.; Lamour, Y.; Christen, Y., Genetics and Alzheimer’s Disease, Springer Verlag, Berlin, New York, 1988. Omul preistoric era inteligent? Mediul cultural și dezvoltarea inteligenței Oare oamenii preistorici erau inteligenți? Răspunsul la butada lui Binet (creatorul primului test), „inteligența se definește drept ceea ce este măsurat de testul meu”, este negativ. Primii Homo sapiens, de acum 50 000 de ani, aveau aceeași capacitate craniană ca noi, fapt ce dovedește că performanțele intelectuale ale individului
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Chris Wickham, Social Memory, Oxford, Blackwell Publishers, 1992, pp. x-xi). 58 În opinia autorilor, atât în cazul memoriei individuale, cât și în cel al memoriei sociale, imaginile sunt mixte, fiind compuse dintr-un amestec de imagini și scene grafice, sloganuri, butade, abstractizări, scenarii, discursuri și chiar false etimologii." (Ibidem, p. 47). 59 Ibidem, pp. 47-48. 60 Ibidem, p. 25. 61 "Atunci când individul afirmă că știe un lucru, de fapt el afirmă un adevăr în care crede. Cunoașterea este mai degrabă asemeni
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
privind forma de stat, sistemele sociale, tipurile de economie, calitățile și defectele regimurilor din România interbelică și postbelică. Cele mai ascuțite observații le rostește fostul profesor Arcanu, Filosoful, în formulări mereu percutante, scânteietoare, lansate deseori sub formă de paradox și butadă. El ar personifica spiritul lui Petre Țuțea. Având un ascendent asupra celorlalți, nu doar în virtutea inteligenței și a culturii, ci și a numărului anilor de detenție, Arcanu obișnuiește să își provoace interlocutorii prin intermediul filosofiei universale, interpretată dogmatic, intolerant, de pe poziții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
doilea, pentru a transmite și a confrunta. O închisoare care se deschide este o școală de opozanți care se închide. Un exil care ia sfîrșit e un spirit treaz care începe să vegeteze și va trăi pe viitor din acumulări. Butadă? Nu, experiență și logică. Lectura și scrisul sînt prin definiție conduite de lux, fiindcă ele presupun timp liber (din otium în latină). În care loc este timp pentru sine ca în închisoare (cel puțin în detențiile rafinate din secolul al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vremea mea) își fac planuri de afirmare literară, aspiră la o carieră de scriitori, și unii chiar ajung scriitori, iar alții, de bine, de rău cri tici literari, ca subsemnatul. Nici mai puțin, dar nici mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de Literatură „Mihai Eminescu“, instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă impresia că Mama încearcă să mă facă să pricep că lucrurile s-ar putea aranja totuși... Una din femeile de față îmi propuse să-mi facă o injecție. Iar eu aveam impresia că totul se pre schimbă într-o butadă. 8 noiembrie 1952 Ziua onomastică a lui Mihai și a domnului Rădulescu. Am fost invitat și eu. — Mi-a fost dor de tine... — Închipuie-ți că și mie mi-a fost dor de tine! Agonia Totul preexistase în germene chiar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Politics and Societies, Europe-Asia Studies, Romanian Journal of Society and Politics și în volumul cu titlul Citizenship and Involvement in European Democracies: A Comparative Analysis (Routledge, 2007). 1. Când și cum anume ați devenit interesat de România și Europa de Est? O butadă pe care o folosesc des este să spun că nu eu am ales România, ci România m-a ales pe mine. Am devenit familiar cu România și restul Europei de Est accidental în anul 1995, iar interesul meu pentru cunoașterea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
lipsit de acoperire : nu există prietenie fără plăcere și folos. Diferența dintre prietenie și formele inferioare, superficiale, de cârdășie, nu e alta decât cea dintre nivelurile de interes (fără a le exclude pe cele elementare, care sunt de la sine înțelese). Butada cinică a lui Bloy : nu e nici meschină, nici nedreaptă. Asistența bănească e, orice s-ar spune, o probă crucială a prieteniei. Tot Bloy spunea altădată că între prieteni nu se știe niciodată cine dă și cine primește. Folosul mutual
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună”. De aici reiese pentru nu puțină lume că între ascuțimea inteligenței și întinderea ținerii de minte ar fi un raport invers proporțional. Montaigne se vaită, în mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful statului major economic al României”, ceea ce nu era o simplă bravadă, ci un mod malițios-sfidător de a-și revendica o calitate reală, chiar dacă nu oficială). Era faimos și prin butadele lui memorabile care circulaseră la vremea lor și continuau să circule. Toate aceste trăsături le-am recunoscut din primele clipe după ce l-am văzut. Decât că peste acestea se așternuseră stigmatele sărăciei și sechelele celor două detenții repetate : ruina dentiției
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să rămâie muncitorimea neorganizată, cași restul Țării, pentru ca forța suverană să se exercite fără rezistență. Altul are interese de clasă (mare industriaș) etc. Legea va fi prezentată de d. Tătărăscu, în numele guvernului. Cu acest prilej d. Argetoianu a avut o butadă Signor Regele sprijină legea breslelor, ar fi spus d-sa; însă regele nu prea are trecere. * Masa Miercuri sara. Am participat la o masă care a avut loc la Capșa sus dată de Ralea în onoarea unui oaspete italian, director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păstrase elocvența, avea replici strălucitoare și era, nu o dată, mordant față de unii dintre contemporanii săi celebri. Întrebat, de pildă, ce părere are despre Mihai Beniuc, ar fi răspuns sec că e „mic la stat, mic la poezie”, caracterizare reușită ca butadă, dar nedreaptă. Interesant e că, în particular, Victor Eftimiu avea cam aceeași părere despre Zaharia Stancu („Un bulgar hoț din Teleorman, care cu o mînă lovește și cu alta cere”) ca și Eusebiu Camilar. Stancu apare în romanul Satul uitat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
relații”. „Căzut”, n-am, iată, la cine apela. Și chiar dacă aș avea (căci, pe cale oficială, e posibil), tot n-aș recurge la un atare procedeu. „Sătenii”, cîți vom fi rămas, trebuie să se țină drepți și în asemenea situații. O butadă tot mai des repetată spune că „la fotbal și la literatură se pricepe toată lumea”. Trec peste asocierea ușuratică a două domenii diferite: într-unul treaba se face cu piciorul, în celălalt cu mîna, care e mai aproape de cap. Altceva vreau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe cele private: și unele, și celelalte nu-l interesau decât în funcție de vorbele de duh pe care le prilejuiau; la el totul era doar pre text pentru o butadă sau o formulă. Deopotrivă de nestatornic în pasiuni ca și în vicii, el se lăsa dus de ele din indolență și parcă din lipsă de curiozitate. Metrese nenumărate, dar nici una care să-i fi marcat viața. Neînstare nici de dragoste
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
raporturilor armonice, constitutive, la o dereglare a scalei, la o perspectivă hipertrofiată sau atrofiată. Miopia și hiper- metropia sunt vectorii unei sensibilități în lumea literaturii, privative sau augumentative, ambele sunt deformatoare, ambele sunt circumscrise unei optici particulare, aceea a autorului. Butada lui Monet, „Je ne suis qu’un œil”- „Nu sunt decât un ochi” -, devine un fapt structural al orga- nizării operei caragialiene care doar aparent înregistrează precum o placă fotografică cotidianul, în fapt deformându-l expresiv după o optică particulară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie can- titativă al distribuirii emoțiilor, emoția negativă, durerea, scade prin împărțire la doi, adică prin dialog, pe când bucuria crește înmulțită cu doi prin același beneficiu al dialogului : „dacă o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care Paluel- Marmont o conferă eroismului : „l’héroïsme, c’est du lyrisme en action.”<footnote id=”1”> 1. Paluel-Marmont, Héros, Paris, Nouvelle Société d’Éditions, 1934. ,/footnote> . Același lirism îi va anima poate pe studenții lui ’68 în Franța cu butada celebră „il est interdit d’inter- dire”. Pe de altă parte, genul de discurs care-l recomandă pe acest erou al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel Lacroix numește megalografie ămégalographieă. Se află aici substanța oratorică și fascinul exercitat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Majoritatea erau angajați doar pentru a avea un loc de muncă: în comunism munca era, nu doar un drept, ci și o datorie, iar șomajul era nu doar indezirabil, ci interzis (Deacon, 1992; Zamfir, 1995). Etica muncii era definită prin butada devenită anecdotică la sfârșitul anilor ’80: „Noi ne facem că muncim, voi vă faceți că ne plătiți”. Lucruri similare se petreceau în Bulgaria, unde, așa cum îmi spunea de curând un cercetător în economie din țara vecină (Vasil Țanov), angajații aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
necesita 250 de Euro pe lună, la nivelul anului 2001, pentru o persoană. Dacă majoritatea salariilor sunt în jur de 100 de Euro [...]” (p.79). Ar fi de notat că traiul decent depinde de cine îl definește ca atare. Conform butadei clasice a lui Mollie Orshansky (1968), sărăcia, ca și frumusețea stă „în ochiul privitorului”. Cum este posibil ca Monica Heintz să fi avut alt nivel de aspirații decât restul locuitorilor Bucureștilor, este posibil ca estimarea sa să fie eronată. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ca voi. Nu ți se pare că oferiți o imagine cam jalnică? Așteaptă un pic Itzhak. Voi vă străduiți de două mii de ani, noi numai de cincizeci. Să lăsăm timpul să-și desăvârșească lucrarea. Mai vedem noi în 2108. O butadă. De o parte și de cealaltă, scenariul are în vedere viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu ridicata și ne învie cu bucata". După ce adineaori abia și-a refulat dorința de a izbucni în imprecații, acum aproape că-i vine să mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un stat binațional, la extrema dreaptă, care visează să-i expulzeze pe arabi manu militari, toate punctele de vedere sunt admise și, odată ce ești evreu, poți să spui orice. Într-o armată care are un stat ca să amintim această celebră butadă în care bărbații sunt rezerviști până la cincizeci de ani, cu șapte sau opt săptămâni pe an sub uniformă, această atitudine e rară. Un patriotism specific salvării publice îmbinat cu un nonconformism intelectual îmi pare a fi, una peste alta, cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]