408 matches
-
cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu mi l-a cântărit. La experiența lor nici nu era nevoie. Am cerut, așa, în glumă, înghețată expirată la un butic. Tinerica vânzătoare a dispărut două secunde și m-a servit șefa personal. Li s-a părut ciudat să cer înghețată într-o zi de martie decembristă. Chiar așa! Ce-mi veni să cer înghețată? Păi, dacă ăsta-i scenariul, ce
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
nu mai pleca în veci din spațiu' ăsta pe care mi l-am dorit ... Îmi place, zău ! Puțin renovat, ceva gresie, lambriuri la mișto și gata ! Cu aprobările într-o săptămână îi dau drumu' la internet-cafe ... sau să fac un butic non-stop ?...Hâm !..Loc e destul.. Am pus-o ! Super tare frate !...(ieșind) toate, acte, ca la carte ... Pa !... Nu uitați să dați like! Lică Barbu P.S. Libertatea imginației la rime vă aparține ! Referință Bibliografică: CONSULTAȚIE ... AD LITTERAM / Lică Barbu : Confluențe
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
corp căzut prin împiedicare. Nu poate fi propietarul casei - gândi hoțul nostru,deoarece cunoaște locul și nu s-ar fi împiedicat. Logica îl liniști și trecu la verificare : - Care ești mă, acolo ? - Om bun ! - Cât de bun ? - Trei spargeri de buticuri, șase buzunăreli și două jafuri la benzinării, din care una ratată. Plus cinci ani la Jilava. - Cam puțin ... Dă-te văzut la fața mea să-ți văd poza ! - porunci hoțul nostru* pe ton de șef de spargeri-case încercând să lumineze
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
zece ani închiși! Sunt prea sătul de murdărie, În țara asta suntem doi proscriși. Iubito, hai la pușcărie! De-atâta libertate m-am scârbit! La noi e multă curvărie, Miroase glia-a pește împuțit. Vreau să sparg la noapte un butic, Pentru tine ca să fur o pâine. Dacă tot mă bagă la șutic, Un borcan mai iau, plin cu măsline. Stau să mă gândesc, tutusi, un pic; Voi lua și vin, o sticlă plină. O să ai nevoie de-un batic, Pentru
IUBITO, HAI LA PUŞCĂRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341825_a_343154]
-
câinii și pisicile Humorului! Frumosul și pitorescul nostru orășel de munte, trăia pe-atunci vremea închiderilor, încet-încet și unul după altul, a cam tot ce însemna „loc de muncă”, înflorind, totodată ca buruienile în curtea grădinarului nepriceput, o mulțime de „buticuri” improvizate din te miri ce și pe unde construite, unele cu mare îndrăzneală ocupând și calea oamenilor, pe trotuarele de trecere ale străzilor și piețelor. Și cum ar fi putut copiii mei să înțeleagă, la o vârstă atât de fragedă
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
obrajii și chiar urechile ți se înroșesc. “Nu suport când față mă da de gol.Nu mai pot ține nici un secret așa” -Bine,m-ai prins.Ai dreptate și îți voi povesti dar nu aici,să mergem undeva,poate la buticul aceea care s-a deschis de curând,stii tu, a lui Peter,Peter Munsley. -A!,da! ,sigur dar imi vei poveștii toate detaliile.Acum se intoarce roată,Karon.Abia aștept să văd cum te manifești,în condițiile în care,sunt
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
destinul cu mâna ei. Din pământ lutos, apă, paie și nisip a început să ridice de una singură o casă. Odată cu acea căsuță și-a construit o nouă viață. La mijlocul anilor ’90, în anii tarabelor cu blugi turcești și ai buticurilor cu gumă Turbo, Ileana Mavrodin a început viața corporatistă în Canada. În 1993, când a plecat din țară, era arhitectă în Timișoara. În 2004, când s-a întors, era o graficiană pe calculator care tocmai terminase un contract cu Corel
Odată, a construit o casă de lut. Iar asta i-a schimbat întreaga viață () [Corola-blog/BlogPost/338070_a_339399]
-
alte demnități, mai puțin aceea de a lucra din greu ca orice ucenic de pretutindeni. Pentru amuzament, le spuneam, din păcate cinic, că este foarte probabil ca fetele să facă cafeaua șefului și băieții să conducă furgoneta cu pamperși din butic în butic, cel puțin la început. Eram foarte nepopular, iar ei mie antipatici. Un motiv foarte bun, printre altele, de a lua decizia corectă de a-mi decreta lipsa de vocație și afinitate și să părăsesc „sistemul de învățământ”, în ciuda
Diploma ta nu valorează (mai) nimic () [Corola-blog/BlogPost/338073_a_339402]
-
mai puțin aceea de a lucra din greu ca orice ucenic de pretutindeni. Pentru amuzament, le spuneam, din păcate cinic, că este foarte probabil ca fetele să facă cafeaua șefului și băieții să conducă furgoneta cu pamperși din butic în butic, cel puțin la început. Eram foarte nepopular, iar ei mie antipatici. Un motiv foarte bun, printre altele, de a lua decizia corectă de a-mi decreta lipsa de vocație și afinitate și să părăsesc „sistemul de învățământ”, în ciuda aparenței sale
Diploma ta nu valorează (mai) nimic () [Corola-blog/BlogPost/338073_a_339402]
-
confuză, vorbea când lucid, când neclar; nu prea mai știa ce se petrece în jur. Credea că avea iaurt în frigider și-l cerea. Infirmiera a infirmat acest lucru, dar mi-a venit o idee, pe loc. Am fugit la buticul de la parter, i-am cumpărat iaurt cu fructe, am luat o lingură curată și m-am așezat la dreapta dumneaei, pe pat. I-am dat, puțin câte puțin, tot iaurtul, spunând „tare bun trebuie să fie, hai, că mai aveți
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
care s-au arătat foarte bucuroase de acest demers și care ne-au ajutat pe tot parcursul proiectului. De cele mai multe ori, această practică este o șaradă, alte firme alegând să o facă doar pe hârtie, sau în cazurile bune, la buticul din sat. La Billa și la Carrefour treaba a fost serioasă, grupa de femei având șansa să lucreze cot la cot cu angajații magazinelor timp de două luni. Pentru a găsi cursanți, s-a găsit cumva o portiță prin care
40 de femei au visat că vor ajunge la Carrefour și la Billa. „M-a durut, era pentru prima dată în viață când îmi călcam pe principii” () [Corola-blog/BlogPost/337802_a_339131]
-
milostenie, la bunătate, la cadouri, la binecuvântare și chiar la sfinți. Sărbătoarea Halloween a căpătat o amploare și mai mare de când a devenit o mare afacere comercială. În această perioadă, fac profituri considerabile restaurantele, hotelurile, cluburile, stațiunile, mall-urile, magazinele, buticurile etc. Pentru România, mai nou, se organizează în școli și grădinițe, din păcate. Și culmea ironiei este faptul că în grupurile de organizare ale acestor sărbători sunt chiar membrii activi ai „cultului satanic”. Trist este faptul că la organizarea acestor
EU NU SĂRBĂTORESC HALLOWEEN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379078_a_380407]
-
Am găsit și primele bluzițe cumpărate de la second-hand, când au apărut genul ăsta de magazine, în anii 90. Mergeam tocmai lângă Spitalul Județean, unde aveam o elevă de la seral vânzătoare („Întâi vin doctorițele de la spital să-și aleagă, apoi deschidem buticul pentru clienți”, îmi spusese fata). Uite rochia roșie cu buline albe! Am purtat-o o singură dată, când ne-am luat mașina Dacia, model nou, albastru-gri, și se deschisese primul Metro, din Calea Șagului. Rochia de când am fost graviduță...de
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
pierde ore-n șir După aia nici să-l bați, Își aprinde, abitir, Pân' la ușă un Carpați, Dar femeia ... este bai, Cum și-a pus al ei picior, După ea, frate-meu, stai, Nu-i scapă un colțișor, Prin buticuri, prăvălii, Brazdă mallul în zig-zag, Amintindu-și de copii Când obloanele se trag, Tot probează, tot oftează, Ia pantofi, și din vitrină, Dar nimic nu-i aranjează Șutul ei de balerină, Se îmbracă, se dezbracă, Bluze, fuste ori taioare, Până
SEX & SHOPPING de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347862_a_349191]
-
prea avut ochi“, deoarece, privirile, mai mult ca sigur, le-au fost „magnetizate“ și „sinesteziate“ de stadionul cu gazon primitor până a devenit „aproape neîncăpător“, stadion pe care s-au montat / amenajat „hale“ pentru meseni și estrade pentru maeștrii cântecului, buticuri cu ispititoare răcoritoare, corturi și rotiserii/ grătare din care „se-nălța-tornadă“ fumul către soare, către Domnul, de la zecile de mii de „bronzați mici foarte mari“, ori de la jarul și de la „vițeii/ purceii-la-proțap“ rotiți în sensul mișcării acelor de pendulă/ ceasornic și
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
soțul. Plecăm cu tot alaiul la biserică, în celălalt capăt al satului. Era după amiază, ulița plină de praf, soarele ne batea în cap. La întoarcere, însetați ca niște bureți, facem o haltă scurtă să luăm niște bere de la un “butic”. Mergeam fiecare cu berea în mană. Nașa, urmată imediat de nevastă-mea, începe să chiuie ca pe la noi. Soacra mare se întoarce spre cea mai apropiată -nevastă-mea- și îi zice cu milă: - Te îmbătași, maică ! Nevastă-mea stă să explodeze
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
mă înviora, așa încât, a schimbat total planul de bătaie și pe un ton optimist a continuat: - În locul tău Natalia, eu plecam încă de joi dimineață la Paris! Veronica ar fi reușit ea cumva să te înveselească! Dacă nu ea, atunci buticurile franțuzești! Un parfum de la Dior te făcea să uiți de toți bărbații din viața ta! - Așa departe, mătușă? am întrebat surprinsă. Păi nu aș fi plecat weekendul acesta, nici până la tata la Predeal! am răspuns eu pe un ton aproape
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
se face simțită. În schimb, în centrul orașului, o stradă Calea Victoriei afirmă pretenția de eleganță, cu circulația sa intensă și cu însemnele unei lumi pestrițe care frecventează de la cafenele vieneze, la care cîntă tarafuri de țigani, la patiseriile turcești și buticurile lui Niculescu Dragomir care vinde tartine cu caviar. Efemerul rezidă într-un tapaj ce se pretinde a fi lux. La un hotel de renume, Athénée Palace, străinilor le place imensul salon de marmură, fotoliile de piele, restaurantele elegante de la parter
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
adusă de V., singurul punct luminos din toată încăperea. Mica pată de culoare mi-a făcut nespus de bine". Bat străzile dragului oraș atît de maculat încă de vulgaritate poate găsesc pata de culoare. Voi intra chiar acum aici, în buticul ăsta civilizat și-mi voi cumpăra... o portocală. 1 noiembrie " Se credea ales de Dumnezeu. Auzise voci. Citise poemul Oberon de Wieland, mai ales pe Schiller, pe sentimentalul Schiller... și devenise un fel de Ioana d'Arc". Cam ăsta e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu totul aparte a costumului său, până la cel mai mic detaliu. Însă prin dispariția treptată a fabricării de unicate, prin standardizarea confecțiilor (chiar cele mai șic case de modă produc industrial, nu artizanal), idealul dandysmului primește o lovitură mortală. Chiar buticurile de lux, ale marilor firme (cravată stil X, cămașă Y etc.), oricât de originale ar fi, Îi interzic dandy-ului dreptul personal de a-și concepe ținuta, așa cum un artist autentic Își concepe opera. În epoca lui Brummell și o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oameni care trăiesc mai rău. Cauzele sunt diferite: pentru cei ce trăiesc mai bine "au apucat să se privatizeze", "au plecat în străinătate și mai muncesc, dar nu mulți ca-n alte sate" (n. n. Tălmăcel), "care și-or deschis un butic...s-or îmbogățit. Se descurcă foarte, foarte bine." (I.F., Ludoș); După Ceaușescu o fost grajduri pline cu vite, saivane pline cu oi. Cine le-o luat s-o îmbogățit". Pentru cei ce trăiesc azi mai rău, oamenii invocă alte cauze
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
modernității. Toate acestea sunt lucruri exterioare, vizibile și, mai important, sunt create, oferite, construite de stat. Oamenii nu fac referire la ei, la personalitatea lor, atunci când vorbesc de modernitatea satului. "Ce e modern în sat? Avem două xerox-uri și buticurile în care sunt de toate..." (F.I., Ludoș); "Să fie asfaltat, să aibe liceu, școală profesională, o fabrică.." (A.M., Tălmăcel). 4. CONCLUZII Prelucrarea datelor prin analiză secundară arată că, din punct de vedere atitudinal, populația rurală a țării este preponderent înclinată
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Toată lumea pare să fie convinsă că magazinul e Încă Închis ori infecțios ori ceva de genul ăsta. Cei de la Daily World, care sînt dușmanii declarați ai lui Giorgio Laszlo, tot trimit fotografi sub acoperire, care să facă poze etajului cu buticuri de modă, după care publică articole cu titluri de genul TOT GOL! și CÎT O SĂ MAI DUREZE ABERAȚIA ASTA? Se zvonește că, dacă situația nu se Îmbunătățește rapid, locul o să se Închidă. Jasmine dă pagina cu un oftat greu și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și de viață decât cele proprii nu se confirmă. Circuitele financiare și de consum ale elitei sunt minim orientate către acea parte a piețelor care ar putea absorbi bani pentru civilizațiile subdezvoltate. Elita își face cumpărăturile în supermarket-uri sau buticuri care promovează produsele de import și mai puțin pe cele locale. Însăși modelele ei culturale, simbolurile de statut și „regulile” modului său de viață o îndeamnă să se izoleze cât mai mult de piețele și producția locală. Cheltuielile și economiile
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
un ansamblu de persoane care împart același spațiu de viață: noțiunea de coabitare și rezidență comună este aici esențială” (Segalen, 1987, p. 33). Respectivul spațiu comun poate fi un context de muncă sau producție, cum sunt fermele agricole, atelierele meșteșugărești, buticurile, sau poate însemna doar un spațiu de odihnă și consum, de interacțiune psihoafectivă, așa cum se întâmplă cu locuințele moderne. Să precizăm totuși că un grup domestic este considerat ca atare dacă în centrul lui se află persoane legate prin sânge
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]