1,668 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SEARA DE AJUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă uit cum ninge-n vălătuci De fulgi amestecați de vânturi. În casă-i cald, trosnesc butuci Și-n aer se propagă cânturi. E zvoană de la clopoței Și voci de urători prin sat, Venite de la prichindei Care colindă pe-nserat. În seara blândă de Ajun, Ei dau Crăciunului rugare, Ca Anul Nou să fie bun, Pentru a obștii
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419399250.html [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
de la noi Și cu plăcintă ce-aburește. Ei spun amin, pornind apoi. Pocnesc din bice, trag buhaie Și se urnesc în jos pe cale. Printre nămeți cu hărmălaie, Coboară ulița spre vale. Se pierde în ninsoare cântul, Mai arde focul în butuci, Pe sub ferești aleargă vântul, Rotind ninsoarea-n vălătuci. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Seara de Ajun / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419399250.html [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
unui personaj de vază din Ierusalim, situată nu departe de somptuoasa reședință a arhiereului Caiafa. O ceată în fruntea căreia se afla un centurion se apropie de clădire. Centurionul vorbea tare și arăta ceva cu bastonul său de lemn din butuc de viță de vie. Soldații porniră într-o parte și în alta, la porunca centurionului. -Hei tu de colo! strigă centurionul către legionarul care se pregătea să lovescă ușa din lemn de stejar de la intrarea în casă. -Cum te numești
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1441393745.html [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
să le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430840010.html [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
raze, dăruită de maestrul Rază de Vis. Îl știa ce poate. Astfel că le adresă întrebarea: - Licoare de raze, flăcăi? Licoare de raze? Flăcăii se zgâiră la el. - Ce raze, dom'le? Asta-i țuică de-a noastră, de la mama butucului. Trăsnet! Ia și matale o gură, să-ți trosnească urechile. Hai! Să trăiască mirii și măritul împărat! Căpitanul Zefir duse plosca la gură și sorbi o înghițitură din lăudata licoare. Simți o vijelie în creier, flăcări în gură, ceață în
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
devină cât de cât credibilă? Fură cineva un portofel în tramvai, nu are importanță că l-a găsit aproape gol, dar pentru că era recidivist primește o condamnare de trei ani. Devalizează un altul o bancă pe care o pune pe butuci și primește tot trei ani. Iar când trebuia să fie încarcerat, el se afla la câteva mii de chilometri depărtare. Ce ziceți: prejudiciile și dozarea pedepselor sunt formulate în spiritul dreptății?! Cine măsluiește cântarul dreptății? Justiția este condamnată să intre
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Zana_mea_cea_buna_8_.html [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOATĂ ARMONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Luna pe verandă Gânduri dau buluc Birul pe ofrandă, Capul pe butuc Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase Nu le spargi cu capul Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile toate Duc la un izvor Înfrunzește via Tainicul demers
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Toata_armonia_ion_untaru_1342696249.html [Corola-blog/BlogPost/355079_a_356408]
-
de viață, Dis-de-dimineață. UNUL pe o creangă cântă; DOI, în drum, se iau la trântă; TREI se ceartă-ntr-un arțar; PATRU-n iarbă veseli sar; CINCI pe-o sârmă zgribulesc; ȘASE-n praf se tăvălesc; ȘAPTE țipă pe-un butuc; OPT rup frunze dintr-un nuc; NOUĂ plâng că n-au mâncare; ZECE strigă: - Nu e soare! Nu! Greșesc! Sunt numai nouă! Unul soarbe-un strop de rouă! Referință Bibliografică: NUMĂRĂTOARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629
NUMĂRĂTOARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1434518009.html [Corola-blog/BlogPost/352887_a_354216]
-
îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței, pe care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc. Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484397806.html [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
ei copil, Măria, născut la moșia Ustie, Pe Nistru, nu departe de granița Moldovei, la dragostea ce o purtase soțului ei, Eremia, la robia ce avea să o aștepte la Istanbul, dacă acolo îi va fi locul. Așa cum ședea pe butucul de odihnă al Doamnei, până atunci a Țării Moldovei, mama voievodului Alexandru Movilă, cu părul ciuntit, cu privirile pierdute, vedeai pe martira catolică târâtă pe pământurile unei alte religii mult mai păgâne decât cea ortodoxă cu care își împăcase gândul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de suflet strânși din casele arse și prădate ale țăranilor, urmăreau supliciul, adunați unul într-altul, înghesuiți în carele neîncăpătoare. Schender Pașa ridică mâna ca semn al începerii actului de pedepsire. Tobele răsunară scurt. Primul, împins de doi ieniceri spre butucul decapitării, apăru în fața mulțimii. Era un căpitan de oaste domnească, direct din slujba principelui Alexandru. Ajuns în dreptul călăului, își întoarse fața spre voievodul sub îndemnul căruia luptase. Privirea lui o întâlni pe cea a lui Alexandru. Ochii lor tineri se
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în dreptul călăului, își întoarse fața spre voievodul sub îndemnul căruia luptase. Privirea lui o întâlni pe cea a lui Alexandru. Ochii lor tineri se priviră îndelung. Călăul îi rupse gulerul înalt ce-i acoperea grumazul dând a-l apăsa spre butuc. Tânărul se smuci, și își privi încă o dată Principele din ochii căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar nu se clinti din loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
băteau căutând să astupe vocile supușilor ortodocși care recitau odată cu cel condamnat, rugăciunea. Pașa se ridică în picioare. - Nemernicie. Ghiauri netrebnici. Faceți ceva să tacă! răcni puternic, îndemnând să i se taie cât mai repede capul. Ienicerii îl aplecară pe butuc. Vocea lui nu înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând așa, nemișcat
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
aveam să-mi petrec copilăria, deodată m-am trezit în fața unei imense vii, în care tatăl meu, atrăgându-mi atenția să rămân pe loc, dispăru pentru câteva momente. Țin minte că în intervalul celor câteva minute, cât a dispărut printre butucii aceea, susținuți de niște spalieri înalți, m-am apropiat de un tub de ciment în care era preparată o substanță verde, numită, după cum aveam să aflu mai târziu, zeamă bordelez, substanță cu care erau stropite frunzele viei de viță, combătând
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
care avea să mă trezească la realitate, avusese loc, deci, într-un trecut foarte îndepărtat. Cât despre jitarul acela jegos, zlugă a regimului de tristă amintire, la câțiva ani își găsise și el nașul. Undeva în mare secret, printre frunzele butucilor de vie, ținea ascunsă o putină plină cu struguri terciuiți, intrați în fermentație, struguri pe care, înainte de-a se asigura că nu-l mai vede și altcineva, îi dădea cu degetele sale jegoase la o parte, sorbind din căușul
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ocupăm și cu tutunul, cultivăm usturoi, cartofi și mac, uneori și toate patru într-un an, iar până nu demult grajdurile ne-au fost pline cu porcine, vaci și tăurași. Am avut încă din anii cincizeci câte 2.000 de butuci de viță-de-vie, produceam ceva țuică și peste 2.000 de litri de vin anual. Acum, din lipsă de forță de muncă. ne-am îndreptat mai mult spre agricultura tradițională. Totuși, cea mai mare avere a noastră sunt copiii și nepoții
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis by http://uzp.org.ro/familia-ungur-a-lu-pita-moale-din-iancaid-o-familie-cu-sufletul-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
aceea companie vin să-mi țină Culori de toamne, mă-nnveșmânt în toamne. Cine-ar putea acum să mă condamne Că sunt avid de cer, și nu de tină? Prin limpezimi de ceruri se revarsă Un țârâit mărunt de rugăciune, Printre butuci de vie, iarbă arsă. Aromele încep să se adune În liniștea-nserărilor, neștearsă: E un suspans ce-anunță o minune. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Limpezimi de cer / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27
LIMPEZIMI DE CER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Limpezimi_de_cer.html [Corola-blog/BlogPost/356931_a_358260]
-
pierd densitatea oaselor (involuție). Cu toate acestea, alte părți ale corpului nu se schimbă, sau nu au fost descoperite modificări până în prezent (neutralitate / indeterminare). 3 Exemplul de evoluție și involuție al balenelor Balenele au evoluat, în ceea ce privește dinții lor, de la dinți butuci, la dinți ascuțiți. Apoi, balenele au involuat de la dinți ascuțiți, la dinți conici neascuțiți. 4 Exemplul pinguinului Pinguinul din Galápagos (Spheniscus mendiculus) s-a diferențiat de pinguinul Humboldt, reducându-și dimensiunea la 35 cm înălțime (adaptare prin involuție) pentru a
INVOLUȚIE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1492019918.html [Corola-blog/BlogPost/376544_a_377873]
-
de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Nea Gică era un om voinic, un salcâm printre oameni. Cu părul alb și lung, pieptănat cu degetele rășchirate de la frunte spre ceafă, păr peste care purta o căciulă maronie, cu doi ochi albaștri, un
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
care sigur colcăiau șerpi ori scorpioni... - Tot! Să nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci, vițe împletite cu vulpoaică, cu volbură, cu pălămidă, cu tot felul de buruieni dar mai ales cu spaima tuturor, turița, o buruiană cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie, aleluia, aruncam hainele și gata! Primii struguri care se coceau erau văraticii, așa le ziceam, recunoșteam butucii pentru că erau mai înalți decât ceilalți, cu frunzele parcă mai palide și mai puțin crestate. Strugurii erau negri de parcă erau dați cu cremă de ghete și dulci ca zahărul! Apoi colectivul a plantat o podgorie întreagă, de la movila pădurii până la
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
de porumbel, cu o culoare de catifea vișinie, boabe cărnoase, aromate, o adevărată bijuterie vegetală! Intrasem în vie târâș, eu și Costea, umăr la umăr, după o pândă lungă. Nu mișca nimic, nu se auzea nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe nasul meu, vedeam furnicile pe sub firele de volbură, voiam să trecem la butucul
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe nasul meu, vedeam furnicile pe sub firele de volbură, voiam să trecem la butucul următor și tot așa, până la răndurile cu Cardinal, “comoara din insulă” care ne chema ca sirenele pe Ulise! Doar pe nea Gică nu-l vedeam, care a pus bâta pe spatele meu și talpa uriașă a bocancului pe spatele lui
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Gică nu-l vedeam, care a pus bâta pe spatele meu și talpa uriașă a bocancului pe spatele lui Costea, zicând: - Bă indienilor, hai că vă dă moșu’ struguri pe săturate! Ne-a mânat ca pe doi miei până la un butuc de Afuz Ali, ciorchinii erau cât ugerul de vacă, boabele cât nucile dar se coceau peste o lună, acum erau acri de mureai. - Dacă nu mâncați tot știți ce vă așteaptă! A arătat cu bâta spre salcâmul cu trunchiul gros
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]