1,697 matches
-
continuă ea, spune să vindem totul și să plecăm la el, la Sibiu. Eu cred că n-ar fi rău, dar tatăl tău nici nu vrea să audă. Nu poate să renunțe la viișoara lui, știi și tu, cei câțiva butuci din care abia dacă scoate 50 de litri de vin, dar ține așa de mult la acest lucru... Se spune că e vin din via lui. Tu ce părere ai? Aveți libertatea să hotărâți singuri, răspunse el impasibil, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un animal. Îi așteptam pe cei din Comitetul Central cu emoție, dar și cu îngrijorare. Pentru o privire greșită ți se putea lua capul. "Stai, o opresc, ce înseamnă că ți se lua capul, doar nu ți-l punea pe butuc și harști, gata". "Nu ți-l punea pe butuc, dar era mai rău de atât. Dacă ajungeai într-un spital psihiatric, erai ca îngropată de vie. Suferință fără întoarcere". "Silvia, tu ai văzut toate acestea, sau spui și tu ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu emoție, dar și cu îngrijorare. Pentru o privire greșită ți se putea lua capul. "Stai, o opresc, ce înseamnă că ți se lua capul, doar nu ți-l punea pe butuc și harști, gata". "Nu ți-l punea pe butuc, dar era mai rău de atât. Dacă ajungeai într-un spital psihiatric, erai ca îngropată de vie. Suferință fără întoarcere". "Silvia, tu ai văzut toate acestea, sau spui și tu ce ai auzit?" "Nu le-am văzut cu ochii mei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate. Atunci duceam în grabă bicicleta în ogradă și dispăream pe „șestache”, lăsândul pe unchiul să repună lanțul, ungându-se cu dohot pe mâini și înjurând de mama „bicicletelor”. Fără să mă căiesc câtuși de puțin, schimbam imediat teatrul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poposea la grădină, erau nelipsite, de la el, foarfeca de vie și vulpea pentru pomi. și mereu găsea câte ceva de îndreptat, de finisat, de adăugit. Nu lăsa nimic de azi pe mâine. Unii pomi cădeau, el îi înlocuia; cu câte un butuc de vie, dacă trebuia reparat, lucrul necesar îl făcea de îndată. În cealaltă grădină, lucrurile se petreceau, din punct de vedere natural, ca și-n asta. Deosebirea era, că, Vasile cel Mic, venea rar pe acolo, iar când se întâmpla
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
delimitează camera, în interiorul zidului de apărare care îmi închide existența și gândurile, viața mea se topește puțin câte puțin, ca lumânarea. Nu greșesc, ea seamănă mai degrabă cu un buștean căzut la marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete... Cred că ar fi bine și așa. Așadar tovarășul Ilea nu mă obliga să desfac în bucățele piesa, ca pe-un torpedou de bicicletă germană cu trei-cinci viteze care se schimbă automat în butuc, dar eu înțelegeam foarte bine ceea ce trebuia să înțeleg: că forma ei finală încă nu se cristalizase pe hârtie și că trebuia obligatoriu cristalizată. Urma deci o nouă repriză de nopți nedormite, 56 nopți în care urma să mă culc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Roja n-o poate observa fiind îngenuncheat. Am încercat să-i explic, că nu era chiar așa un capăt de țară, că s-au mai demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legat-o lângă perete. Crama Albastră e la câteva sute de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște butuci și pori remarcabil de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Dora de mânecă; ceva Îmi atrase atenția. Montată pe un piedestal În mijlocul camerei era o roată de bicicletă fără anvelope și boaiou. Când ne-am apropiat de ea, un cuplu tânăr se deplasă mai Încolo. Lângă roata al cărei butuc arăta ca un ochi am zărit două bobine de lemn, trei pantofi tociți de damă, câteva fâșii Înguste din piele și o roată dințată. — Mașina de masturbat a lui Bauer, ne anunță mândru Karp. În copilărie, inventatorul fusese un „velocipedist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră pluguri. Aici trebuie autofreze. Vor trimite autofreze. Cînd? Ieri, la garajul Întreprinderii de Drumuri și Poduri, autofrezele stăteau pe butuci, iar mașinile noastre de intervenție... Vor trimite mașini de la unitatea militară. Îi cunosc pe cei ce vor lua aceste hotărîri. Mi-au fost studenți adaugă profesorul cu mai puțină convingere. La fără frecvență? întrebă încet Lazăr. V-or fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, uneori, fumul era atît de gros că era greu să respiri pe stradă. Eu continuam să lucrez la „Odă nopții”. Mă gîndeam la ea ca la „Faimoasa lui „Odă a nopții’”. Însă chiar și cu prăvălia aproape pusă pe butuci, Norman continua să cumpere cărți. Cred că și el era un fel de rechin, și-i era frică să nu se Înece. Întotdeauna am fost genul visător. Și, dată fiind situația mea, cum aș fi putut fi altfel ? Însă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care privea concentrată operațiunea din scaunul cu rotile, îi arătă ceva fratelui ei. Acesta aruncă o privire scurtă în direcția motorului, apoi se uită din nou în altă parte. Desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe alta că au nevoie de tot felul de situații, america lor de comuniști, da’ n-ai ce face, mănânci și tu o pâine de-aici, unde alta mai bună?, vă înțeleg, da’ nu vreți o gură de vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va atinge voia să fie într-un loc cunoscut, să nu-i fie frică. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate cel mai frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ciripel o privește, în siguranță în spatele obiectivului camerei. La oprirea următoare așteaptă Miss America cu roata ei de exerciții, o roată de plastic roz de mărimea unei farfurii late, cu două mânere negre de cauciuc ieșind de fiecare parte a butucului central. Ții mânerele și îngenunchezi pe podea. Te apleci în față sprijinindu-ți greutatea pe roată și apoi o rostogolești înainte și înapoi încordându-ți mușchii abdominali. Miss America a adus roata și niște costume mulate roz, vopsea de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]