1,209 matches
-
atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci, să ai grijă de aproapele tău, să-l ajuți la nevoie. Așa spune și părintele Buzdugan la slujbă: Să vă aveți unii cu alții ca frații! Și apoi, vorba lu’ Vasile al ei: Marie, cât să mai trăiască omul? Avem peste șaizeci de ani, hai să trăim cât om mai avea cu folos și cu bunătate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să te trăsnească! Tot nu-ți ajunge? Iar mi-ai venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai sus, acela să aibă și burduful cu bani. DĂNILĂ: Bun cap are Săcălușul tău, nimic de zis! Om face-o și pe asta, da' mai mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de zis! Om face-o și pe asta, da' mai mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu întâi, măi drace, să te mai văd o dată de ce ești în stare. CODÂRLIC: Ia privește și te miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș. Să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș. Să nu cumva să mai întinzi mâna spre dânsul! Auzi ce-l taie capul: în Lună... (pleacă repede cu buzduganul) DĂNILĂ: Bre, bre, se vede treaba că nu-s chiar așa de prost pe cât mă luaseră alții înainte; glagorie aveam, da' nu știam ce să fac cu dânsa. De-acu' las' pe mine! Și dacă i-a da prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din D-uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toți, de oamenii Generalului, de maniști, de cei ai lui Vintilă, de Mihalache care nu asculta de nimeni, de georgiști, pînă și Iorga îi trimitea vorbă că vrea să-l ia la o plimbare pînă la Văleni, era musafir la Buzdugan și la Malaxa, ceea ce era greu de închipuit în toate puteai spune că Mihai Mihail era prietenul tuturor dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Gazetele ori exagerează, ori îți sucesc mintea! Nu despre așa ceva este vorba! Nu despre ce scriu gazetele! N-avem putere, domnule, înțelegi, putere cîrmuitoare ne lipsește. Cu babalîcii din regență... Am auzit că singurul mai acătării, oricum e jurist, de Buzdugan vorbesc, e bolnav, dar știi cum, bolnav serios. Cu un popă și cu unul ca prințul Nicolae care știe că niciodată, dar chiar așa niciodată, nu va fi rege, orice s-ar întîmpla, la ce să te aștepți?! Sîntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știe, regalitatea, ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asta s-a documentat pentru dialogul cu bătrîna doamnă Iordana Marievici. Nu crede, cum crede generația ei, că inventez strigoi. M-am dus, atunci, la unica revistă culturală, fostă almanahul "Luptăm". Sarcina ("Scoateți un almanah") o lansase însuși Mișa Novicov, buzduganul pe care Leonte Răutu îl trimitea la Iași: "Vine tovarășul Mișa!", dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singură cale, nu două". Dogmatismul kominternist nu se vindecă lesne. "Gata cu soldățelul Tiorkin", nu l-a mai răbdat, pe cale de consecință, Carp, după ce Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase să mai personifice buzduganul vîjîind, aruncat de Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult, Vova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit unei fețe bisericești, neuitând că este nepot de dascăl și că a fost școlit În copilărie de cuviosul părinte Buzdugan, cel care deseori, mângăindu-l pe cap, Îl Întreba cu duioșie: „Ce mai face Victoraș al nostru?” Varlaam, răspunse bunul călugăr, Încercând să afișeze o atitudine de pace și tihnă psihică În timp ce ochii vii și jucăuși trădau contrariul. Observând nedumerirea omului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Petrică a lui Giugaru, dar și pe la Rozalița pe care o găsea jucându-se cu câte o fată. În amiaza acelei zile de vară, când razele aurii ale soarelui luminau și Încălzeau câmpul cu grâu de lângă via americană a părintelui Buzdugan, o mare parte din frumoasa Cociobană pe nedrept hulită de către Aneta și bunica Ileana, aprindea În sclipiri diamantine Întreaga pădure verde pe care o putea zări de pe prispa lui Moș Ianoca și care Înfierbânta și lumina minunea aceea de prispă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se odihni mai puțin și vai! de a sta tot mai puțin timp cu cei câțiva oameni mai „răsăriți” și amatori de petrecere, vin și vorbe de duh la coana’ Preoteasă, unde savurând vinul galben din via americană a părintelui Buzdugan, discutau despre armată, femei, cântau și făceau politică, atât cât se putea În anii ’-’ pentru că Securitatea, noua Siguranță a statului, acționa la orice șoaptă răuvoitoare, la orice sugestie ori informare cu iz politic, antisovietic, anti Dej sau Împotriva organelor locale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]