169 matches
-
ne vom revedea... cine știe? Eu mi-am încheiat misiunea. Vă las în paza Bunului Dumnezeu. Cu bine! Și a plecat bunul samaritean, suflet pur și nobil, pierzându-și silueta zveltă printre mașini, militari și sumedenie de milițieni însoțiți de câini-lupi, care așteptau să ne ia în primire. Punct! ERAM ÎN BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu am avut un regim celular sever și nu făceam parte din rândul celor destinați morții în mod explicit, eram într-un lagăr în aer liber, cu o suprafață de 15 kilometri pătrați, păziți permanent de 20 de milițieni cu câini-lupi de urmărire, cu domiciliu obligatoriu pe buletin, nevoiți să suportăm un mod de viață mult mai aspru decât cel de acasă și să ne supunem unor norme de conduită impuse de un guvern pro-bolșevic. Se mai impune o constatare dureroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă practicantă ferventă, respecta cu strictețe toate posturile de peste an, iar duminicile și în toate sărbătorile era la biserică, plătind liturghiile cu pioșenie. Se ruga Bunului Dumnezeu pentru sănătatea ei și a familiei sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a corpului. Aceste gorile, urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția lor câini-lupi, pregătiți special, dresați să ia urma deportaților care s-ar fi încumetat să evadeze. Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât de "ceremonioase", rostită pe un ton "cald și mângâietor", într-o înaltă ținută lingvistică academico-boschetară, oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Străin, [...] Încungiurat de vro douăzeci de câni, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de franțez” (V. Alecsandri, Balta Albă, 1847 ; <endnote id="cf. 444, p. 207"/>). La fel pățesc și soldații muscali În timpul „invaziunii rusești din 1828” : „[Câinele-lup] Bercea nu s-a putut Împăca nicidecum cu muscalii ; sărea la ei când Îi vedea trecând pe la poartă” <endnote id=" (824, p. 255)"/>. În schimb, faptul că un om nu e lătrat de câinii satului este, pentru mentalitatea populară, un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de cauciuc la testicule, lovituri în stomac, bătăi la palme și la tălpi cu bastonul de cauciuc; lovire de calorifer; strivirea degetelor la ușă; smulgerea părului; postúri incomode: arestații erau siliți să stea într-un picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți, sau chiar ținuți
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și de preluare a puterii, sunt convinși că au dreptate, de partea cui este dreptatea? Cine are dreptate și cine se înșeală? Iar Spiridon îl uimește cu un răspuns construit pe criterii morale, pe cât de simplu, pe atât de puternic: "Câinele-lup are dreptate, lupul vârcolac nu". Din această perspectivă, dreptatea este de partea celui care nu face rău oamenilor. Esențială pentru destinul lui Nerjin este discuția cu Anton Iakonov, directorul institutului Marfino. Este de reținut aici demnitatea lui Nerjin în relația
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să creeze mare agitație, așa că va veni singur și discret! Respectând consemnul discreției, i-am transmis dorința președintelui doar directoarei, care, ciudat, nu părea surprinsă. În dimineața premierei, În sală mărșăluia o armată deloc discretă de tipi În uniformă, cu câini-lupi dresați. Mi-am amintit că și la Londra, când au venit prințul Charles și Diana la Turandot, defilau prin sală câini asemănători. Dar ceva era nou acum... de afară, din holul de intrare, se auzeau zgomote de construcție. Aflu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
târziu prin corcoduși, meri și peri, se auzea numai zumzet de albine. În luna mai eram vizitați mereu de săteni pentru a le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul familiei noastre ne-a adus întrun an un cățeluș dolofan, spunând că e pui de lup. Fiind tare drăgălaș, a fost răsfățat de toți și crescut cu mare dragoste. Numai după câteva luni a devenit un câine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să le diferențiezi. Țesutul vieții. Durerea și stînjeneala tratamentului, evidenta lui ineficiență, plictiseala, frustrarea sexuală și de distracții, cele trei asistente tinere, bătrînele nebune și senile, vag auzite, niciodată văzute, fantasmagorii din lumea exterioară, cămăruia plictisitoare, patul gol, scaunul verde, cîinele-lup de porțelan care urcă treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
oratoriului, îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca un câine-lup"? Naratoarea încearcă s-o definească: "O legătură prin suflet, fără ca Lică să fi știut ce e sufletul. O legătură nedeslușită, ce se rupea acum din unele rădăcini, cu o smulsoare care poate că era durere". Cea mai bine plasată în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
iubitor de film... Pe Antena 1: Întâlnire cu moartea. Veche, ne-au obișnuit televiziunile; Pe Pro Tv: Creaturi ucigașe; Prima Tv e ceva mai discretă și îmi prezintă Tărâmul umbrelor. Mă duc și mă culc la un vecin care are câine-lup și armă de vânătoare. 8 februarie. Pro Tv: Crimă perfectă. I-auzi! 9.02. Prima Tv: Cum s-a înecat Mona. Sunt curios și speriat, fiindcă prietena mea... Mona, tocmai e plecată într-o delegație. 11 febr. La TVR: Salvați
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
O laviță de scânduri într-un colț, poate, în rest odaia e cu totul goală. Și-n mijloc stă mama, cu părul aprins de lumina ce intră-n felii orbitoare prin crăpăturile zidurilor, și mama ține după umăr un mare câine-lup ce pare că râde, cu limba scoasă printre colții strălucitori... Mă privesc amândoi, hieratic, neiertător, din celula săpată în miezul miezului mințn mele. Tot aici aș îmbina și o poză, una dintre foarte puținele imprimări în azotat de argint ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vremea asta, aștepta zilele însorite, să meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe. Acum nu mai așteaptă nimic. Poate cîrdul de ciori, să se repeadă asupra lui, să-l sfîșie. Bună ziua! Întîi zărește țeava automatului, apoi botul unui cîine-lup. N-aveți o țigară? întreabă grănicerul. Mihai scoate pachetele Kent cumpărate de la țigancă. Soldatul vrea să ia o țigară din cel început. Mihai insistă să-l primească tot. Pe celălalt îl bagă la loc în buzunar i-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și culcata pe o masă sau pe dușumea; 16. Bătaia cu vârful sau cu țocul cizmei peste gură a anchetatului, legat și trântit pe dușumea; 17. Bătaia la testicule cu un creion greu (marca Faber sau Hardmuth); 18. Anchetă cu câini-lupi asmuțiți asupra victimei; 19. Crucificarea pe perete, victima cu brațele desfăcute și legate de două belciuge În perete, era spânzurata și bătută să facă mărturisiri; 20. Anchetă cu o pisică introdusă sub cămașă victimei; 21. Bătaia cu cablul de cupru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sârmă, În care se bătea noaptea, la intervale regulate de timp, spre a se verifică dacă nu cumva santinelele din post au adormit sau au dezertat; atât ziua, cât și noaptea, erau patrule comandate de un subofițer și Însoțite de câini-lupi, care controlau Întregul sistem de pază. Din cartea lui Cezar Zugravu: „Mărturii ale suferinței” În lagărul de la Saligny, ca de altfel În toate lagărele de muncă de pe Canal (În anul 1950 erau 14 lagăre principale, ce se Înșirau de la Cernavoda
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care tocmai Începuse; nu fac nici zece pași afară din baraca, când dau de o patrulă ce tocmai venea din partea de răsărit a lagărului; patrulă era comandata de Popescu-Piticu, care era Însoțit de trei soldați din care unul ținea un câine-lup de lanț. Aud imediat glasul ascuțit al stârpiturii: „Stai pe loc, ca trag!” Mă opresc și aștept... Însoțit de soldați și de câine, plutonierul se Îndreaptă spre mine, aproape În fugă și fără să mai spună nimic Îmi repede un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acord. Un moment mai târziu, Cooper era așezat la computer și căuta prin baza de date pentru păr animal a NYPD. - Avem două specii. Ba nu, trei. Una din ele este cu păr de lungime medie și pare a fi câine-lup sau malinois, iar celelalte specii sunt cu păr lung: ciobănesc englez sau briard. Cooper opri imaginea; tot ce se putea vedea era o masă nedefinită de granule și firicele maronii. - Ce-s chestiile alea lungi? întrebă Sellitto. - Fibre? sugeră Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să citesc în ochii de faianță o fericire și o prietenie triumfală. Visam de fericire și-mi vedeam vacanța ca un fulg ce-mi purta numai bucurie. Alina Moise, clasa a IV-a C Prietenul meu, Ford Ford este un câine-lup bătrân, care a crescut la noi de mic. Este tare prietenos. Are un cap mare, urechile sunt ascuțite în sus, botul este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că Ford are o inimă de aur. El m-a ajutat în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că Ford are o inimă de aur. El m-a ajutat în orice clipă de primejdie și cu această ocazie am să vă povestesc cum m-a scăpat Ford
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală curajul, bărbăția, dragostea față de mine și sinceritatea pe care o are. De atunci îl iubesc și mai mult. Pe cât e de bătrân, pe atât e de înțelept, pentru că așa este un câine-lup ca Ford. Mădălina Dănăilă, clasa a III-a C Micul pisoi, Pufi Acum nu mai este. Niște oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimeni. Numai pe tata Îl cunoaște Osman. De când l-au ridicat Rușii pe tata, mama i-a dat câinelui de mâncare și de băut În două ceaunașe legate la capetele unor prăjini lungi. Osman e un bun câine-rău. Osman e câine-lup - de-aceea. Despre el toată lumea spune că-i ai rău ca un lup adevărat. Fiindcă-i câine-rău - de aceea. Când mama se Întoarce și mă apucă de mână și vrea să mă ducă Încolo, după femei, Osman prinde să scheaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]