189 matches
-
o asemenea eroare...? Copilul acesta nevinovat În celulă? La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A fost arestată astăzi În jurul prânzului, fiind acuzată de vagabondaj...!! Mai mult, a Îmbrâncit un ofițer În uniformă, Încercând să fugă!” Observând Însă, privirea câinească a omului din fața lui, Încercă s’o dreagă. “Ce putem face? Noi trebue să executăm ordinele, În caz contrar...!!” Câteva momente mai târziu ușa se deschise iar Atena fu introdusă legată În cătușe cu mîinile la spate!! Privind-o, puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stupoare!! Cu un ritual studiat, acesta scoase la fiecare pâine În parte mijlocul ce echivala cu jumătate din pâinea respectivă, iar cele două jumătăți rămase le tranșă cu multă grijă În sferturi egale aruncând fiecăruia rația Înjumătățită cu un tupeu câinesc Încât nimeni nu avu curajul să protesteze...! Bătaia de joc atingea dimensiuni fulminante. Și unui invinuit ce declară „Greva foamei” i se pune la dispoziție un codru barosan de pâine, să nu moară În această tentativă de-a opține un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gurga, Răgman, Nistorești, Oradia, Frăsinet. Gorunului i se asociază, de obicei, carpenul la care se adaugă jugastrul, ulmul, teiul. O mare parte dintre arborii de gorun naturali sunt parazitați de vâsc (Loranthus europaensă. Subarboretul este alcătuit din sângu, corn, lemn câinesc, măceș, păducel. Destul de des se întâlnesc și plante agățătoare care, pe unele locuri, capătă dimensiuni impresionante - carpenul, iedera. Pe porniturile cu soluri gleice unde omul a intervenit prea mult se află pâlcuri cu esențe moi ca: aninul, plopul tremurător, salcia
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
te întrebi acum : nu riști mai mult ducându-te decât neducându-te ? N-ar fi mai bine să faci drumul întors chiar din această clipă ? Și deodată, o boare fierbinte, amestecată cu miros de bălării încinse la soare, de lemn câinesc și duhoare de mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că n-ai avea nimic Împotrivă... — Și nici n-am, Fermín. Numai că m-ai luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe unde se strecoară Întoarce tot pe dos/ Sfidând umanitatea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pretexte, iar asta nu face decât să-i sporească și mai mult bănuielile ei, iar mie, teama. Nici măcar cu Noga nu mai am răbdare, m-am săturat să văd speranța din ochii ei când se întoarce de la școală, o speranță câinească, parcă aș fi eu însămi, parcă mi-aș vedea în ea toate frustrările adunate, aleargă în camera lui și apoi iese imediat de acolo, înfrântă, ce avem de mâncare, întrebă ea cu voce scăzută, nici nu mai întreabă când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Yorick a ajuns material didactic în școală ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ce să vă mai spun: noua Danemarcă e mult mai Danemarcă decât vechea Danemarcă CHIAR AȘA Chiar așa: beau vin de lemn câinesc, mănânc pâine de zar mă încălzesc (de-a dracu'!) la focul gropii cu var mă bâlbâi, tușesc, cad mereu de acord înghit zoile cu demnitate de lord colorez marginile nopții, cioburi de zile Clanț! mă fotografiază îngerul (monstru mic pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în geam acolo unde mai vedeau lumină, întrebînd destul de insistent: "de ce nu doarme lumea, are gînduri, pune ceva la cale?" De două ori pe săptămînă toată suflarea ieșea pe stradă, pe uliță, să planteze pomi, salcîmi sau tufe de lemn cîinesc și să înfigă în marginea drumului cărămizi văruite. Cam toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin crăpătura ușii: "Hingherule, deschide, ce dracu faci? Că vine cineva și ne prinde". El nici nu vroia să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: "Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!" nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngîndurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: "Bine, omule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
casei unde locuia Jim. — Bine, Frank. Basie deschise ușa și coborî În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte. Basie arătă spre o intrare Îngustă care Înainta printre boscheții netunși de lemn cîinesc spre una dintre case. — Jim, a venit timpul să-ți dezmorțești picioarele. Fă o plimbare pînă acolo și vezi dacă nu cumva cîntă cineva la pianul cel alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: "Așa vorbește Domnul: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște cîinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muște, și pămîntul va fi acoperit de ele. 22. Dar, în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. 23. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mîine." 24. Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște cîinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște cîinești. 25. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mîine." 24. Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște cîinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște cîinești. 25. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară." 26. Moise a răspuns: Nu este deloc potrivit să facem așa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți acești 9 ani a fost reconstituit după felul său de comportament și obiceiurile sale. Mârâiturile, mormăielile și un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și În compania cui băuse În tot acest interval de timp?! Filmul se rupsese și Noimann nu-și mai aducea aminte decât niște lucruri foarte vagi, cum ar fi de pildă faptul că năimise lăutari ca să cânte la o nuntă câinească și că el Însuși dansase, lăsându-se pe vine, În jurul lor. Unde se Întâmplase asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare nunta lui Bikinski se petrecuse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie că sunt. Niște întruchipări ale milosteniei. Aranjate mai bine decât le-ar fi hărăzit Dumnezeu, cu soții lor bogați și genele lor bune, cu dinții lor frumoși și tenul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani câinești. Peste un an va fi mort din cauza unei afecțiuni cardiace. Va muri de bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai dă pe-acolo o vreme. E prea trist, ăsta e adevărul. Iată un puști, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pictor care, altminteri, nu mă interesa deloc. Agrippa nu făcea parte dintre vechii vizitatori ai primului meu coridor. Îl întâlneam numai pe străzi, vagabondând, și de fiecare dată vorbeam din priviri, n-aș putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77 de ani, Hugo Zacchini, supranumit Omul-Ghiulea. El a fost primul om tras, în chip de ghiulea, dintr-un tun. 11. Am umblat mult
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la jalnica logică a coincidențelor. Mă gândeam să nu mă mai gândesc... Se întunecase de-a binelea când, la un colț al străzii Batiștei, l-am întâlnit pe Constantin. Stătea acolo, în dreptul unui bec, avea pe gură un zâmbet umil, câinesc aș putea zice. Poate că aștepta pe cineva, oricum, nu părea prea bucuros că mă vede. L-am întrebat dacă era adevărat că murise. A bâiguit ceva pe când partea de jos a obrazului, vânătă din cauza folosirii prea dese a briciului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întuneric. Luasem poziția Gânditorului. N-aveam nici o nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]