723 matches
-
ucis pe-al nostru tată... Ei, acuma, Lăpușnene, spune drept: așa-i că-ți place Ce adâncă mișelie iscodiși în pieptu-ți, drace! Mai rămâne încă una ca de tot să te dezmînii: Spînzură-l în ochii lumii, lasă să-l mănânce cânii. [LĂPUȘNEANU] Aide, veniți mai aproape. - Ei femeie, ai sfîrșit? Țe înșeli crezând pe Vodă mulțumindu-se cu-atît. Îmi chemați pe vistierul... Vino-ncoace, vistiere: Oare sunt adevărate câte spune-acea muiere? Nu-mi răspunde... toate, toate sunt adevărate, știu, Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n ceruri dreptatea locuiește; Popii ce spun că-n ceruri e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart sorții: Vedea-veți că [nici] locul n-aveți a-ngropa morții; Popii ce spun că-n ceruri urzesc * legile sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea veche să fi fost alt soi de oameni Și că cei din a lui vreme celor vechi nu se asamăn. Ba e laie, ba-i bălaie, iar Achil, ieșit din sine, Suduie pe Agamemnon și îi zice: "- Auzi, măi câne Mi-ai luat tu [pe] Briseis, dar și eu ți-oi arăta... " ANA Taci, obraznicule! astfel tu îți știi lecția ta? Și se poate să rostești tu numai vorbe [de] muscal...? {EminescuOpVIII 348} [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hastă - prăjină. R[EGELE] O, tu popor iubite! cu câtă îngrijire Tu cauți de regala a noastră sprijinire. [OMUL DIN POPOR] Mi-am împlinit datoria, deci mă retrag, stăpâne. [REGELE] Da' cum, mai stai oleacă, de! nu fi porc de cîne! Mă supăr, de! Ia lasă! Mai un palici de țuică, Ce va aduce-ndată regala noastră puică. Ș-apoi să-mi vezi miniștrii, să vezi ce dobitoace, Una mai decât alta, or veni-ndată-ncoace. Regină, o, regină, îmi adă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă de flori Cînta-va vesele hori, Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frumoase Cînta-va cu suflet voios. {EminescuOpVIII 395} Purta-va flori mândre, voios, Cînta-va cu sufletul plin. Lasă-l s-arate Ce inimă-i bate. MARIA Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge semnul urmei Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-arate Ce inimă-i bate. MARIA Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge semnul urmei Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure Și a izvoarelor crăiese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se ating de cadavre omenești, sau că nu gustară deloc din morții neîngropați, sau, dacă mușcau din ei, piereau. Dovadă este disparițiunea acestui soi de păsări, cari nu se mai vedeau nici pe lângă cadavre, nici în alt loc. Asemenea la câni, fiindcă trăiesc în apropierea oamenilor, se observa influența răului. [ 51] Cam aceasta era starea boalei, fără a mai pomeni în deosebi multe cazuri curioase cari se arătau la o seamă de oameni. Pe timpul acesta nu domnea nici una din boalele obicinuite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de când țineau oamenii minte niciun despot nu adusese asupra împărăției romeilor rele atât de multe și de apăsătoare ca omul acesta. Ura generală iscodi pentru el o anume poreclă {EminescuOpXIV 109} înjositoare; gura poporului grecesc îl chema fără excepție Skyloïoannes (cînele Ioan), pentru a arăta acea canibalică lăcomie de-a ucide cu care se scălda satisfăcut în sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana unui asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe care o pot reprezenta in concreto. Acest schematism al inteligenței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndeplinea ritualul consa crat de culegere a unei plante cu puteri considerate magice (depunea pâine și sare la rădăcina ei, bătea „nouă mătănii” etc.), culegătoarea lega în vremuri de demult un câine de planta mutătoare și zicea : „Iată, las un câne să te păzească. Tu, câne, să știi că îți dau în primire buruiana”. Altfel planta „fugea” din locul ei, se „muta” (de aici numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
culegere a unei plante cu puteri considerate magice (depunea pâine și sare la rădăcina ei, bătea „nouă mătănii” etc.), culegătoarea lega în vremuri de demult un câine de planta mutătoare și zicea : „Iată, las un câne să te păzească. Tu, câne, să știi că îți dau în primire buruiana”. Altfel planta „fugea” din locul ei, se „muta” (de aici numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de câne și de poți capul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să te păzească. Tu, câne, să știi că îți dau în primire buruiana”. Altfel planta „fugea” din locul ei, se „muta” (de aici numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de câne și de poți capul unui câne mort”. Este „o credință păgânească a poporului”, conchide Coșbuc într-un articol din 1908 (224). în ceea ce privește antropomorfismul mătrăgunei, în unele zone ale României se credea că numai acea parte din rădăcina plantei care seamănă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știi că îți dau în primire buruiana”. Altfel planta „fugea” din locul ei, se „muta” (de aici numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de câne și de poți capul unui câne mort”. Este „o credință păgânească a poporului”, conchide Coșbuc într-un articol din 1908 (224). în ceea ce privește antropomorfismul mătrăgunei, în unele zone ale României se credea că numai acea parte din rădăcina plantei care seamănă cu o mână de om ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci apologiștii lui Blanqui și ai nihiliștilor, 38 {EminescuOpXIII 39} oamenii cari n-au în memoria lor nici colindele, nici legenda grațioasă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de vechituri de le cumpără antereie întocmai ca ale lui, pentru ca niciunul să n-aibă nuri deosebiți de-ai lui. El și cu mosafirii păreau una ș' aceeași caricatură, șchiopătând în șapte chipuri, încît, când porniră din piață, se luară cânii după ei, iar lumea râdea țiindu-se de inimă. Femeia, când [î]i vede, i se păru că visează, că i se năzare bărbatu-tău de șapte ori înaintea ochilor. Așa și d. Brătianu cu noul cabinet. Ar da mult cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și nu a avut o altă menire decât a constitui din străini clase privilegiate, din român un sclav al lor. Adunături de rase degenerate, cari coboară zi cu zi mai jos pe scara organică, până ajung a se îngropa ca cânii și ca maimuțele, acestea domnesc asupra poporului românesc; pentru a plăti trebuințele lor, lenea, inepția economică și sterilitatea lor intelectuală, poporul românesc se scoate la mezat și se închiriază, asemenea catârilor și cailor de birjă, cu luna și cu ziua
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
său părinte, păzitor al vechilor și bunelor obiceiuri, amintește de Iorgu de la Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist convins, suspicios și ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București, 1859; Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu, București, 1871. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 292-293; Ion Horia Rădulescu, Contribuțiuni la istoria teatrului din Muntenia (1833-1853), București, 1935, 74-82; Brădățeanu, Drama, 56-58; Dicț. lit. 1900, 422. F.F.
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
colaborarea, ultima apariție a numelui său datând din 26 iunie, când i se republică poezia Fluierul ciobanului, care intrase și în primul număr al gazetei. Poetul tipărește sau retipărește în S. mai multe poezii (Ziua nașterii, Destinul ș.a.), nuvele (Cârjaliul, Cânele din Văcărești), un „proverb original într-un act” (Gemenii), precum și două traduceri, din Lamartine (Lacul) și N. Gilbert (Adio la viață al unui june poet). Sunt prezenți cu versuri și V. D. Păun, N. V. Scurtescu, D. N. Saphir; Pantazi Ghica
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată dărăbanii și n-au apucatú să scoață sabiia. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindú: „Ai, cânele, au vrutú să moară cu soții”. „Soții” - partizani ai Movileștilor (și Vasile Stroici era un apropiat al lui Constantin Movilă, căci soția sa, logofeteasa Ileana, era sora lui Ieremia Movilă) - „perit-au... toți” din porunca unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]