735 matches
-
și acum gemeau rezemați de ziduri”. (D.Zamfirescu) • perfectul compus: „M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.” (I.L. Caragiale) • perfectul simplu: „Grecu istorisi că Micu venise de dimineață la cârciumă văitându-se că i-au omorât cânele hoții.” (D. Zamfirescu) • mai mult ca perfectul: „Trecuse așa de puțin timp de când se întorsese acasă și, cu toate astea, atâtea întâmplări însemnate se desfășuraseră!” (D.Zamfirescu) Relația cu un alt timp al trecutului poate fi substituită de o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) 2. morfem-constitutiv al supinului: Pentru încălzit camera folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau propozițional: „Eu sunt medic șef și cine nu se supune indicațiilor mele în douăzeci și patru de ore îi fac ieșirea.” (P. Săculdeanu) „...Cine-au scornit urâtul / Nu-l înghiță pământul!” (Poezii populare) „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima cânii!” (M. Eminescu) * Manifestarea relației de interdependență în planul expresieitc "Manifestarea rela]iei de interdependen]\ în planul expresiei" Marcarea identității celor două funcții sintactice principaletc "Marcarea identit\]ii celor dou\ func]ii sintactice principale" Specificul constituirii planului semantic al nucleului predicațional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ocupată de acesta. Replica plutonierului și ai celorlalți combatanți români care luptă cu înverșunare și mor orbește, într-o încleștare absurdă, este neîndurătoare: „Ne omorâși cinci ceasuri cu mitraliera și acum zici că ești frate?... Grijania și anafura ta de câne!”. Este incontestabil meritul lui Liviu Rebreanu, printre alți prozatori, de a fi înălțat nuvela și schița românească din primele două decenii ale veacului al XX-lea pe cele mai înalte culmi. La cumpăna primului război mondial, nuvelistica închidea un drum
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
cauți cu de-amănunt, nu prea îi ședea bine popii cu pușca, dar dacă i-ar fi trecut cuiva prin minte să-l oprească de la vânătoare, el și-ar fi ras barba și ar fi făcut ca și Iorgovan. Fără de câne și de pușcă nu putea trăi popa Furtună. Nu știm dacă putem găsi o justificare 106 pentru modul în care preotul Ioan din Socodor decide să acționeze fie când e vorba de sine, fie când e vorba de ceilalți în numele
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dispară lupii și urșii, iar celelalte specii să se reducă simțitor. NN-ar trebui neglijate și situațiile de braconaj care se practică de către unii locuitori din satele Alba sau Baranca, punând lațuri pentru căprioare, cerbi și chiar iepuri. Apoi înmulțirea cânilor face ca vânatul să scadă și mai modern, alergatul cu mașina pe timp de noapte după iepuri. Fauna pădurilor noastre este râvnită de guri hămesite, care vor să transforme bogățiile naturii comunei în bani, să pună la sărbători câte un
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
îi pare rău azi; Ce ți-e scris în frunte ți-e pus; Goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul; Cu bani cumperi și mamă și tată; La așa cap, așa căciulă; îi vine a lucra cum îi vine cânelui a linge sare; Mai bine să-ntreacă, decât să n-ajungă; Din coadă de câine nu faci sită de mătase; Dacă plouă în luna mai, la toamnă culegi mălai; Să ne vedem când s-or vedea iepurii în biserică; E
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
un singur simt, cum sunt sensibilele pro prii, ci de mai multe simțuri, cum este dimensiunea, figură, starea, mișcarea și numărul. Dacă doar ochiul poate percepe culoarea unei căni, dimensiunea acesteia poate fi sesizată și de simțul tactil, prin contactul cânii cu pielea. Așadar, sensibilele comune sunt calități comune reductibile la cantitate care nu se adresează în mod special vreunui simt, ci pot fi percepute de mai mul te simțuri. În sfârșit, din categoria sensibilelor per accidens fac parte obiecte precum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Nici ce băusem nu aveam cu ce plăti". Pagina a treia pune față în față două poezii, una semnată Grigore Lăzărescu, Invocație banală, din care nu putem reține decât niște imagini interesante: tăcerile - "castane înroșite prin păduri", poetul - "fiu de câne" culcat pe o bancă udă, și unul semnat Ștefan Aug. Doinaș, Poemul cărților, în care se prezintă, într-o manieră neconvențională, atracția exercitată de lumea cărților ca una de factură erotică, "Întotdeauna le-am mângâiat conturul/ (...) le-am simțit sărutarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele mai îndepărtate de latină sînt franceza și provensala, care au o singură clasă de substantive (la fel ca engleza în cadrul limbilor germanice) și nu mai păstrează nimic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apoi celelalte hiară. Și acolo unde sunt hiarăle și așteaptă pre inorog să împreună streine cu streine hiară și să fac ciudate împreunări între hiară: adecă pardosul să împreună cu cămila și să face pardos-cămilă. Iarăși lupii de la India să împreună cu cânii de acolo și fac zăvozi; asemenea pardoșii să împreună cu leoaicele și să fac paralei; asemenea și alte hiară împreună alcătuite așa să fac întru acele locuri"55. Mihai Moraru și Cătălina Velculescu au demonstrat influența acestei scrieri asupra Istoriei ieroglifice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la „cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
batalionul disciplinar, că am răpăit cu mitraliera pe la o nuntă din sat, ieșit din post, încălcare de consemn, scandal mare! mai am 5,8 ori 6,8 kilograme de caș nevîndute, dau mai pe degeaba, dacă nu, le dau la cîne! cîne de întors oile, de la trei luni știe, am vîndut unul, îți dau banii înapoi dacă nu face treabă!13 frați, mama 94 de ani, văduvă, l-a împușcat un neamț cînd România a întors armele, în 1944! doi feciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
disciplinar, că am răpăit cu mitraliera pe la o nuntă din sat, ieșit din post, încălcare de consemn, scandal mare! mai am 5,8 ori 6,8 kilograme de caș nevîndute, dau mai pe degeaba, dacă nu, le dau la cîne! cîne de întors oile, de la trei luni știe, am vîndut unul, îți dau banii înapoi dacă nu face treabă!13 frați, mama 94 de ani, văduvă, l-a împușcat un neamț cînd România a întors armele, în 1944! doi feciori, mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că s-o spart termosul! mi-o pus în loc coji de nuci, mira-s-ar lumea de el! cînd eram la Drumuri Naționale, perfect rotund tei în sălbăticie, doi tei, de ce s-o aprins grajdu', zice că așa o fugit cînele noaptea, s-o aprins grajdu'! de la lanțul înroșit! accentul muzical persiflarea, DN 15 ș-apoi mi-am spălat cămașa, mi-am spălat ciorapii! șî cu peștii tot al meu o fost, nașă-sa lu' Marinel, ș-o zîs că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
părintele Calistrat, Ioachim l-a luat la mișto pe părintele Calistrat, cum e, părinte Calistrat, cu găinușa, nu știi cum arată găinușa? al meu e și 4 minute, dacă mergi pe stradă între orele 4 și 5 nu vezi nici un cîni, tăți dorm! tu ce i-ai zîs? i-ai zîs că să-ți deie bagaju'? i-am zîs că mă pun în față! e ortodoxă, deci e vineri, aici e Înălțarea, aicia? aicea e un obicei a lui Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu ~ , prin strangulare, am și la ochi! trei operații și mă mai așteaptă una, sînguru' copil care l-am avut, la 20 de ani! am băieți foarte buni și mă ajută, cîte zile mai avem ne chinuim și trăim! opt cîni, să nu arunci pisica de la casă, sînteți 11 patroni, o bucățîcă de carne! cînd mă duc acasă așa mă așteaptă, ca copiii! așa-s atașați de mine! șobolani, are vecinii animale, porci! eu n-am! măcar să-i sperie, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ăștialalți că o crezut că dacă o să spună de mine ei scapă și pe mine mă omoară? N-o fost chiar așa... Și mi-o mai zis: Acolo când ai ajuns nu se uită la tine nimeni, ca la un câne. Nu cumva să te ceri la lucru în colonie de muncă. Dacă te-ai cerut la lucru, acolo îți rămâne pielea... Ș-o avut dreptate. Ați fost condamnat cum a zis el? Da, ne-o condamnat Regiunea a-III-a Militară Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
SCRIERI: „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic (în colaborare cu Rodica Pandele), București, 1993; Și Domnul a zis, București, 2003. Ediții: Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, postfața edit., București, 1992, Un porc de câne, București, 1992; M. Eminescu, Aur, mărire și amor, Craiova, 1992; G. Dem. Teodorescu, Basme române, București, 1996 (în colaborare). Antologii: Au mai pățit-o și alții, București, 2001. Repere bibliografice: Al. Piru, Un dosar critic, L, 1993, 11; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
un lup și o lupoaică. Bietele animale! Când ne-am oprit în fața lor, și-au ascuns cozile între picioare și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu blana de culoare alb-cenușie, arătau mai degrabă a maidanezi subnutriți decât a lupi sadea. Smocurile de păr căzute lăsau să se vadă, indecent, porțiuni din pielea zbârcită. Oasele bazinului, lipsite de părul protector, își etalau proeminențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rău Îl Înseamnă Dumnezeu”, spune un proverb ardelenesc <endnote id="(32, p. 528)"/>. La fel se crede chiar și despre animalele care au blana roșcată. Tot În Moldova de Nord, de exemplu, conform tradiției populare, se recomandă „Să nu ții câne roșu la casă” <endnote id="(137, p. 47)"/>, iar „vaca roșie” este considerată o Întrupare a diavolului, care trebuie alungat cu ajutorul descântecelor magice <endnote id=" (259, p. 398)"/>. Credințe similare au și ungurii. Un vechi proverb maghiar spune : „Câine roșu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(743, p. 48)"/>. Folclorista Elena Sevastos a Încercat, În 1889, să sintetizeze modul de a gândi al țăranului român În această privință : „Nu cumva să fie [nevasta] de altă lege, că necinstește neamul și pânea fiilor o dau cânelui. Feciorul de român să ia țigancă, ferit-a Dumnezeu : țiganul nu-i privit de român ca om. [...] Ori să ia românul jidancă, unde s-a mai pomenit una ca asta, chiar de ar fi bătută În aur și În petre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]