609 matches
-
rădăcină și teren întins. În vremuri ca acestea în care arta întreagă a fost prinsă în vârtelnița afacerilor, manipulării, lăcomiei, prostiei și politicii, maestra Ștefania Rareș nu e spada ce taie, e îngerul care ocrotește folclorul. Ce pasaje lirice au cântecele în glasul Ștefaniei Rareș, ce înfloriri artistice sunt în așternutul motivic în care sunt înfășate ca pruncii cântecele sale, ce tablori plastice, cu păduri, cu ape, cu cer și păsări, cu oameni iubind, muncind, suferind, luptând, pierzând, sperând... Ce meditații
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412063965.html [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
ce băț: fluieraș de fag mult zice cu drag fluieraș de soc mult zice cu foc cum să devii conștient de flacăra inimii de jar prin ostoire? sau prin obidire? consternată de paradoxul îndepărtării voiești a pedala ușor fluierând un cântecel navigând printre esențe tari de foioase (nu tec, nu mango, nu bambus): arțar cireș stejar frasin stejar nuc plop (nu santal) pe cât te îndepărtezi de copilărie și de stejarii ei lemnul îți vine ca turnat și mereu alții îți vor
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_taralunga_1472551959.html [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
Acasa > Cultural > Modele > GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Toată viața, artistul Gheorghe Turda a fost numai și numai maramureșean, întru totul, suflet și ființă a Maramureșului. I-a rămas
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1395870503.html [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
unei cât de mici nepăsări. Gheorghe Turda e un interpret de muzică folclorică maramureșeană care făptuiește cu vocea farmecul unei zeloase logodiri a vârfului brazilor cu potirul slavei cântecului! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gheorghe Turda. Cântecele, păsări fără trup / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1395870503.html [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
eu mă întreb: Oare când dorm mamele noastre? Când oare se odihnesc? Ori lor în general nu le vine somnul niciodată? Mama e un făuritor, un creator! Ea dă viață. Unii cred că, dacă au scris o poezioară sau un cântecel, sunt deja mari creatori. Vai, vai, vai! Dar mama, care te-a conceput, ți-a dat viață, ea nu este creator? Este și încă ce creator, ce operă a creat ea! https://ru.pinterest.com/eugendoga/eugen-doga/ Uneori mi se
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1431080734.html [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
stele / Sub plugul de argint al Ursei Mari / În brazda cerului să înalț castele / Un Paradis de trandafiri solari” (“Visul meu”, din volumul “Între anotimpuri”, semnat Rodica Elena Lupu) Paul Ciprian Surugiu - Fuegone încântă cu muzică de calitate. Ascultându-i cântecele îți dai seama că Fuego cântă cu sufletul, folosind tehnici deosebite, care dau valoare și personalitate mesajului către ascultător, acesta descoperind pe parcursul cântecului nu numai zbuciumul interior al interpretului ci și mângâierea fină a aripii de înger care îi încântă
FUEGO, UN TRANSPLANT DE TANDREŢE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Fuego_un_transplant_de_tandrete_rodica_elena_lupu_1350708841.html [Corola-blog/BlogPost/346432_a_347761]
-
în Maramureș, n-am putea face vorbiri despre cultura sătească a acestui rai românesc, fără teamă de o evocare caleidoscopică. Unde se cântă cu suflet se și ivește tendința de a cânta toți, și atunci se contopesc unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428819034.html [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
aceeași pe registre diverse, cu patos fosforescent, al meditației și confesiunii colocviale, elegante, metafizice, dar mai ales a smereniei și rostirii psalmice, Antonia Iliescu, rezidentă în Belgia, a rămas româncă cu toată ființa ei, așa cum se face auzită și prin cântecele nostalgic- medievale, de menestrel amintind de colindele laice, „ la curțile Dorului”. Antonia Iliescu, am spus, este un flaut care cântă ca o orgă, și nu se putea să nu se exprime și grafic, în vignete și schițe de gravuri- semne-
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_de_antonia_iliescu_tradusa_en_francaise.html [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
că și statuile se cutremură de frumusețea cântecului respectiv. Ochii mi-au picat pe Florian Pittiș prima dată. Adrian Păunescu ședea pe iarbă ca un om obișnuit și în jur spectatorii așezați și ei pe iarba moale, se bucurau de cântecele atât de frumoase, de adevărate. Eram atât de fascinată că le-am dat roată de câteva ori. Îi recunoșteam, pe rând, pe cântăreții pe care ii știam de la televizor și fața mi se lumina de parcă întâlneam vechi prieteni. Era și
CENACLUL FLACĂRA LA MĂGURA BUZĂULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cenaclul_flacara_la_magura_buzaului.html [Corola-blog/BlogPost/355615_a_356944]
-
asta! Aș vrea să fie mereu primăvară! Am luat mătura și, prefăcându-mă că țin o chitară în mână, am început să cânt: * Cântă primăvara Ce frumos e primăvara Când printre flori pășești Acordând chitara La dragoste gândești Și-un cântecel cu vrajă Prinde a se naște În această oază Unde-o turmă paște Și copacii-s falnici Încărcați de floare În zăvoi prin lunci Cântă o privighetoare Colo-n luminiș Ochiu' ți-l încântă Căci lângă un tufiș O dulce
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_tineretea_vietii_george_safir_1331293170.html [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
ce păcate or fi comis, Dumnezeule? În birouri se mai putea respira, stăteau cu geamurile închise. Dar am mers la toaletă. Am intrat pe ușa pe care scria Bărbați. Mirosea cumplit a porci ... era geamul deschis. Mi-am amintit un cântecel care se termina cu “les femmes aiment les cochons”. Și am venit cu continuarea. Sunt porci bărbații și se știe, Oricum o dai, oricum o-ntorci, Femeile-i iubesc pe porci ... Dar nu la ei în porcărie. După o scurtă
PORCĂRIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408001021.html [Corola-blog/BlogPost/372184_a_373513]
-
cu dropii și ciocârlii, numai cântecele n-au putut să ni le distrugă și fure străinii, dar nici noi nu le-am purtat grija! Aici a cântat cândva, ca vioara, lin și alinător, Anca Agemolu. Ei, parcă îi fură cineva cântecele, în bandă hoțească, de drumul mare, cu timpul.E uitarea! De ce-am uitat-o pe Anca Agemolu?! Ce legi lacunare guvernează inima românului, că scapă din năvodul inimii veșnicia și pescuiește spume?! Timpul n-ar trebui să fie o
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429336634.html [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]
-
încredere, un nepot mai îndepărtat, Raoul, cavaler de Soulmause. - Băi, Raulică, ia, tată, mătura, mopul și pămătuful și treci la treabă cât îmi fumez eu trabucul... Raoul, băiat dezghețat, își puse șorțul și se apucă de treabă murmurând chiar un cântecel despre o mândră care face fițe noaptea, iar a doua zi își dă cu pumnii în cap de oftică. Unchiul Belizarie, cam sâcâit de vocea încă în formare a bietului nepot, îl întrerupe și începe să-l instruiască prin metoda
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1472656950.html [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se închide (s-a și pus afiș...) SCOATEREA DIN URNĂ unde am fost cândva - nu ne întoarcem nici știm cărarea - gustul nu ni-i harnic
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
spune Marcela. Eu mă închin și adorm din nou. Suntem la hotelul Delta Tulcea. Aseară am fost la Comunitatea ucrainienilor lipoveni din această localitate. Ne-a cântat corul „Lotca”. Și mi-am amintit de mama. Cât de mult iubea ea cântecele rusești și basarabene. Mi-a transmis și mie această dragoste. „Paidom Dunea na Dunea, na paidom Dunea”. Femeile au batistuțe albe în mână și le flutură. Fiecare are câte o bonețică albă, ca un coc, la spate. Veșmintele sunt lucioase
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_meditatii_despre_arta_viata_cezarina_adamescu_1337366065.html [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
Și multe, multe asemenea pățanii, despre care nu mai amintesc atât eram de neascultător. Se dusese vestea în sat că una din femeile mai tinere și rea de muscă îi punea coarne bărbatului și i s-a scornit imediat un cântecel pe care mi l-au dat mie să-l învăț pe deasupra că-mi plăceau poeziile și cum mă prindea cineva la prăvălie sau unde era adunată mai multă lume, mă puneau să declam cu voce tare iar eu văzându-mă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_ii.html [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cum el vorbea cu copilul său. Prima reacție a unui copil atunci când vine un vizitator este de a impresiona, de a capta și el atenția prin tot felul de ‘voci’, care dacă nu sunt exprimate printr-un acord de: jocuri, cântecele, poezioare, diferite chestii de făcut în fața adulților/spectatorilor micului artist; atunci, da în altceva. Ori, toate acestea dacă nu captează atenția, ele devin mai virulente, ba că apar mai impunător prin voce ridicată și țipete chiar, tocmai pentru această suscitare
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1424815111.html [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
de mare folos în viață. Când am urmat liceul ne adunam în grupuri și, pe cărarea de pe marginea liniei, mergeam în fiecare dimineață la școală, urmând același drum la întoarcere. Erau în total opt kilometri zilnic, dar tinerețea noastră, cu cântecele și râsul nevinovat care ne însoțeau, nu a simțit niciodată dacă sunt mulți sau puțini. Și apoi, cu banii pe care i-aș fi dat zilnic pe bilet la autobuz mi-am cumpărat multe cărți, pe care le am și
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1462694093.html [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
aceste amintiri încep să structureze un român în cele din urmă, un român în care personajul principal alunecă pe fluxul amintirilor, pentru a structura „avatarurile” generației noastre. „Noi am invatat poezii în românește la grădiniță, nu în engleză, ca acum. Cântecelele noastre erau alea cu „Ceață lui Pițigoi”, dar și cele gen „Poporul, Ceaușescu, România...” Pe Moș Crăciun al nostru comuniștii l-au ucis pentru că-l chema așa și l-au adus pe unul de-l chema Moș Gerilă și ne
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Noi_cei_care_nu_stim_nimic_.html [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
Niciodată nu-i târziu să cânți! Nu știm niciodată cu adevărat când cântăm pentru că universal sonor rezonează latent chiar și în tăcerea noastră, sunetul este pretutindeni și neîncetat, sunetul însoțește condiția universală de a fi iar cântecele nimic altceva nu sunt decât flori ce-acoperă calea vieții cu sunete culese de inimă. Oricând, în dimineața vieții, la culmea amiezii sau în seara ei, cântecul ne conduce simțul în măreția armoniei create odată cu lumea, sunetul și armonii fiind
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1466166856.html [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
îi cercetează cultura și tradițiile. Cunoscând-o pe Daniela Uchiyama, prietenă din Ashikaga-Japonia, a multor români, corespondează cu ea, o întreabă, se documentează. Se străduiește să învețe limba japoneză și le învață și pe surorile ei mai mici, prin diverse cântecele, limba și cultura din Țara Soarelui Răsare. Ele sunt Nathalie-Andreea, în vârstă de patru ani și Ingrid-Elena, în vârstă de trei ani. Nathalie-Andreea practică gimnastica artistică la Clubul Sportiv Școlar Nr.1 din Constanța. De aici au plecat spre înalte
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Janeta_harbu_tanara_doamn_aurel_v_zgheran_1388430993.html [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
ale marilor sculptori români ( stabiliți în Austria) , Ioan Tor z și Dumitru Verdianu, parcă întâmpinau pe toți cei care își făceau apariția la această sărbătoare, iar pe marea scenă amplasată cu ocazia acestei sărbători europene cântă o fanfara. Cunoscându-i cântecele, am început să mă apropii mai repede de scenă, unde, surpriză era să dea cu mine de pământ; Era fanfara vâlceana a Palatului Copiilor dirijata de prietenul meu, profesor Constantin Andrei. Plăcută și emoționa ntă revedere pe ... plaiuri vieneze. În
ZILELE EUROPEI LA VIENA DE PUIU RADUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1400941133.html [Corola-blog/BlogPost/350540_a_351869]
-
de-acuma locul Curios, trăgea cu ochiul. Auzi un ciripit , De unde o fi venit? Vântul, fire mai obtuza, I-aruncă în cap o frunză. Și-adormi până în zori, Printre frunzele surori Îl treziră, sclipitoare, Primele raze de soare. Auzind un cântecel Scutură din clopoțel, Albi, din frunze, ghioceii Se iviră că și mieii. Vântul cald de-acum adie Doamne câtă bucurie, Clinchetele se-ntețesc Și alți ghiocei trezesc. Citește mai mult: Citește mai mult: Poezii pentru copii, valeria tamâș Referință Bibliografica
PRIMĂVARĂ ÎN POIANĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_in_poiana_valeria_iacob_tamas_1326739128.html [Corola-blog/BlogPost/362062_a_363391]
-
Angajat să deservească linia ferată particulară Buzău-Nehoiaș (Gaby Michăilescu, Leonard, soldatul de ciocolată, Ed. Muzicală, București, 1984). În decembrie 1893 premiantul de școală primară Nae Leonard, cu cununiță pe cap, este pus să cânte și să recite la serbarea școlară cântecelul Șoldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri. Serbarea a avut loc la Teatrul Moldavia unde micuțul „artist"pășea țanțoș pe scenă, în costum de dorobanț, purtând pușca pe umăr și având pe cap o căciulă fumurie cu pană de cocoș într-
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_leonard_0.html [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
pe artista Marina Florea, al cărei glas l-am avut în tot acest timp purtat în cea de-a doua inimă! Pe 22 noiembrie 2014, așteptarea s-a preschimbat în fapt zămislit neîncetat în avîntul gândurilor mele. Îi ascultasem toate cântecele, de atâtea ori, o privisem în fotografii și pe ecran, dar în ziua în care am întâlnit-o, chipul și glasul ei erau înaripate de viață. De aceea, o cercetam pentru întâia dată cu o încântare care îmi purifica toate
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417343947.html [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]