596 matches
-
fu lovit cu o țeavă. Urmă un elvețian de doi metri șaptezeci, cu barba roșcată acoperindu-i aproape toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja ruginit. Când a plecat, Josăphine m-a sărutat pe ambii obraji. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O să pogoare noaptea, i-a atras atenția Amory. — Privește numai și Încrede-te În Holiday. Pe la cinci și jumătate deveniseră joviali și, braț la braț, s-au plimbat umăr la umăr În sus și-n jos pe promenadă, intonând un cântecel monoton despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e bărbat, conjunctura o sărută pe Marianne Hold sau pe Conny, cea drăguță, care e o tovarășă de nădejde și place mai degrabă tinerilor. Uneori el face asta cântând, ba chiar foarte des. Îl cheamă Peter Kraus și cântă un cântecel foarte cunoscut. Adesea se creează confuzii comice, încât lumea râde în hohote, de exemplu Christian Wolff se dovedește a fi în realitate fiul unui director general, deși nu arată a așa ceva; publicul său n‑arată a nimic și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o prostie de genul ăsta. Nu a făcut decât să meargă în pierdere din ziua când a cumpărat-o. Își aprinse o altă țigară și trase din ea cu buzele strânse de parcă ar fi avut de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce s-ar putea numi drăguț, dar v-ați gândit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte serios. A cules cântecele și le-a selecționat. Le-a interpretat curat și frumos, cum le-a găsit la izvorul lor, și cum nu mulți ar fi făcut-o. Sunt peste patruzeci de ani de când interpreta Viorica Flintașu rafinează cântecele populare, fără să le tulbure acuratețea și fără să le îmbrace în hainele negustoriei, stricându-le astfel aspectul natural. Le înmiresmează și iluminează într-un folclor pur, zămislit din relația intimă dintre om și natură. Primele înregistrări le-a făcut
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii soția mea?” „Da! Da! Da!voi fi a ta!” Și oglinda, cu pudoare, Reflectă o-mbrățișare... Referință Bibliografică: OGLINDA / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
de acum o mie de ani,sau două,ne ținând seama că de-alungul veacurilor modul de percepție al omului s-a mai schimbat,că psihicul acunoscut transformări. În această situație există riscul de a-l îndepărta pe om de Biserică.Cântecele, modul de exprimare litrurgică acum 2000 de ani erau moderne pentru omul de atunci,acum sunt vetuste și nu mai corespund felului de receptare. -În postmodernism s-a făcut simțită o pronunțată creșterte,până la saturație,a ponderii elementelor intelective îndepărtându
5-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361308_a_362637]
-
tăi vreau mamă o lacrimă să-ți fiu Pe-obraz să îți alunec și să îți cad în poală, Pe pragul casei noastre, copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361470_a_362799]
-
a scenei este ocupată de o masă și câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să recunoști. Mai
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
ce băț: fluieraș de fag mult zice cu drag fluieraș de soc mult zice cu foc cum să devii conștient de flacăra inimii de jar prin ostoire? sau prin obidire? consternată de paradoxul îndepărtării voiești a pedala ușor fluierând un cântecel navigând printre esențe tari de foioase (nu tec, nu mango, nu bambus): arțar cireș stejar frasin stejar nuc plop (nu santal) pe cât te îndepărtezi de copilărie și de stejarii ei lemnul îți vine ca turnat și mereu alții îți vor
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
biserica ortodoxă atârnă steagurile donate de colectivul patriarhiei.Ceremoniile religioase a tuturor pelerinilor, indiferend din ce colț al lumiisosesc cât și a vizitatorilor din Israel sunt ocrotite, încât fiecare credinciospoate să-și îndeplinească slujba.Adesea, se pot auzi, de la distanță cântecele religioase a corurilor îndiverse limbi.Atunci parese că cerul s-a deschis în fața tuturor și cuvintede liniște și Pace parcă-și i-au zborul către înălțimile cerului.Câteva ore pe malul Iordanului, în acea atmosferă liniștită, pastorală varămâne adânc înfiptă
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
Ștefan Vlad, nu întrebările trebuie a fi scotocitoare prin amintiri. Și le înșiră singur, și le ansamblează într-o poveste, povestea Dunării, Mării Negre, a întinsului grind împovărat cu istorie străveche a dorurilor, dragostelor, durerilor și alinărilor oamenilor Dobrogei. Ascultându-ți cântecele mi se înfățișează deopotrivă apăsătoarea singurătate și îngândurare din polatele pescarilor deltei, clocotul cherhanalelor de la malurile Dunării și Mării Negre, duhurile desișurilor cu răchiți, stuf și răgălii, ale gârlelor, zăcătoarelor și bulboanelor Tulcei, dorurile fără stavile, nebiruitele de plâns frumuseți, toate
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
lui, Promițându-i c-ai să-l pui Mai mare peste cămara Și-ai să-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate, De pisică alintate Sunt în lumea viselor. În leagăn un copilaș Dezmierdat de mama lui Râde-n lumea somnului Lăudat de îngeraș. 25.Râma Cine-i în zori pe cărare ? Doamna
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ploilor nocturne Luna-i clanță din alamă cu ea bărbații deschid ușa spre cerul vopsit în albastrul mării unde peștii își fac cuiburi sub streașinile caselor. În orașul ploilor nocturne păsările pică din aer pe umerii desgoliți ale femeilor uitând cântecele diurne. În orașul ploilor nocturne ne admirăm simetria de dragoste a mâinilor noastre, într-una pâinea.Întralta cuțitul, la picoare pacoste... ...Și femeile intră cu umbrelele închise purtând numele iubitelor ne iubite, în mine ucise în orașul ploilor nocturne. Al.
ÎN ORAŞUL PLOILOR NOCTURNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361123_a_362452]
-
timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete de vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabetede vineria crescut iarbasub ultima umbră a brațului stâng întâmplatlângă asfințitul ultimuluinasturen-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete de vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul Referință Bibliografică: criza de joi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin
CRIZA DE JOI de VASILE PIN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360966_a_362295]
-
foarte iscusit în descoperirea urmelor și obiectelor pierdute. Dar iepurașii erau foarte ordonați și nu pierdeau prea des lucrușoare, așa că Relu-Iepurelu nu era privit tocmai ca un iepuraș de soi. De aceea își strângea urechiușele de fiecare dată când auzea cântecelul iepurașilor: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua colorează, Noaptea, modele visează. Întorcea codița și își vedea de treaba lui, întristat că nu avea nici un prieten. Pentru el, zilele nu treceau atât de ușor și de
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
totdeauna din ținutul iepurașilor. Din ziua aceea, nimeni nu se mai încumetă să fure ouăle atât de frumos colorate de iepurași, știind că asupra lor veghea cel mai strașnic iepuraș detectiv. Iepurașii, în semn de cinstire pentru Relu-Iepurelu, își schimbară cântecelul. Acum, în ținutul iepurașilor se cânta așa: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua colorează, Noaptea, modele visează, Pentru ouă minunate Care nu pot fi furate Căci le prinde urma Relu, Detectivul Iepurelu. Referință Bibliografică: POVESTEA
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și frumoasă precum căprioara, este iederă pe scenă, iar glasu-i este văzduh! Cântă înzeit muzică populară, folclor din toate zonele tării, doine, romanțe, tango-uri, valsuri, muzică usoară. În inima ei cântă toate cântecele, cum cântă în pădure toate păsările, dar în glasul ei cântă numai ea! În glasul Adrianei cântă copilăria ei și dansează înmlădiat pe coloana visului adolescența, cântă fructele rumenitei maturități, dragostele ei, dragostele lumii toate, înalte până la pandantivii de nori
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
muzical. Venind în întâmpinarea acestei binecuvântări, profesorii de muzică Anghelina și Nick Negruțiu, oferă părinților câteva informații utile, în special celor care observă că în căminul lor muzica își face lesne simțită prezența, fie și prin fredonarea stângace a unui cântecel pe care copilul l-a auzit întâmplător: „Preșcolarii care participă la activități muzicale de grup, precum diverse jocuri muzicale și interpretarea diferitelor cântece specifice vârstei lor, vor fi mai sociabili, deschiși, vor comunica mai bine și vor avea încredere de
NU TRĂI FĂRĂ A RĂSPUNDE CHEMĂRII DIN SUFLETUL TĂU! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367623_a_368952]
-
rostul de-a trăi frumos Și de-a iubi la fel, cu toată ființa E ca o dulce vrajă ce stăruie-n dorința De-a fi mereu deschisă, cu suflet luminos. Adie dinspre codrii un vânt călduț și lin Un cântecel de greier și-un fluture pribeag Mi te aduc aproape, iubite, suflet drag, Miresme-n fân cosit ne-nvăluie sublim. Grădina-i înflorită și plină de culori Mă plimb printre răzoare, mi-e umedă privirea Sunt plină de speranță și-ți
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
adresată lipovenilor, prin D. Constantin Berceanu, în Dîuariul din 18 februarie 1858, Atanasie Marian Marienescu scria următoarele: “D-Ta, și voi lipoveni, veți ști că eu m'am apucat de o întreprindere frumoasă, pentru poporul român. Adică de a culege cântecele poporale..., și a le representa iubitului meu popor român.” După o muncă de aproape 20 de ani pe tărâm literar, la 13 septembrie 1877 este ales membru corespondent al Societății Academice Române, din 24 martie 1881 devenind membru titular al
ATANASIE MARIAN MARIENESCU (SCHIŢĂ DE PORTRET , PARTEA I) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367259_a_368588]