773 matches
-
și se plângea că îi lipsește alcoolul cu care ar putea să-și atenueze traumele provocate de spaime. În vis, Eugène Ionesco ajunge la un birt în care cere “ceva de băut”. „Nu pot să vă dau de băut - spune cârciumarul din vis - decât dacă îmi prezentați certificatul dumneavoastră de sănătate mintală. [ ... ] Se pare că sunteți nebun, vi s-au făcut injecții, sunteți drogat.” „Injecțiile acelea mi le-a făcut un doctor, ca să dea la cap spaimei”, explică Eugène Ionesco în
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
de sănătate mintală. [ ... ] Se pare că sunteți nebun, vi s-au făcut injecții, sunteți drogat.” „Injecțiile acelea mi le-a făcut un doctor, ca să dea la cap spaimei”, explică Eugène Ionesco în vis. Dar nu reușește să-l convingă pe cârciumarul din vis, așa că pleacă la un alt birt, unde comandă același lucru: băutură. „Aștept zadarnic, aștept și visul se sfârșește în așteptarea asta.” Dimineața, dramaturgul îi povestește visul rezumat mai sus psihiatrului din clinica în care era internat (probabil doctorului
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SECRETELE ,,VINULUI" Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Demult, demult și nu prea de demult Un cârciumar ovreu, care făcuse-avere Cu mezelicuri, frigărui, cu vin mai mult, Căzu la pat, bolnav și fără de putere. Gândind așa... că poate va să se gătească Curând din astă viață bicisnică și rea, Chemă pe unicul său fiu - ca de la tată
SECRETELE ,,VINULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366797_a_368126]
-
trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți, când sunt lacătele puse, pe părăsite porți. Tu nu mai ai rochițe de împrumut, când alergată erai, de fiecare țânc, și aveai vise erotice, ascunse în fântână, și numai știi cum este noaptea noastră, în
COLIVIA ORAȘELOR UITATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363732_a_365061]
-
ceva bimbiricei lui, bolovănind și mai rău ochiul sănătos la mine. Ea se pare că nu era de aceeași părere, ci din contra cred că-mi era aliat căci și pe ea o umfla râsul când făcea el cu ochiul. - Cârciumarule, călătorim de ieri dimineață, și în trenul ăsta grozav nu am găsit o apă ca lumea ci numai ape minerale bâhlite și calde, mi-i o sete de aș bea o vadră întreagă, poți să-mi dai niște apă, dar
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
stătea la tejghea și umplea halbele cu bere. Vasile se duse la el și îi zise: - Mulțumesc pentru amabilitate, patroane. Sper să fie la fel de buni micii, precum este de apetisant mirosul care vine de la grătar. - O să vă convingeți, îi zise cârciumarul. Cred că am cel mai bun grataragiu din oraș, deoarece am clienți care vin tocmai din centrul orașului, mai ales când află că vine să cânte la cârciuma mea lăutarul Muscă, despre care se zice că este cel mai bun
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
aburindă cu bere, câțiva mici mustoși pe o farfurie și un coș acoperit cu șervet alb, în care erau chifle. Lângă ele, era un recipient special din sticlă în care era pus muștarul. În timp ce mânca, Vasile observă cum din casa cârciumarului iese o adolescentă cu coade groase, îmbrăcată în uniformă de liceu, care purta pe cap o băscuță albă. Fata aruncă o privire fugară lui Vasile și își continuă drumul spre poartă. Când ajunse în dreptul ferestrei cârciumii, care era deschisă spre
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
rog să te grăbești, că până înhami calul la șaretă, s-ar putea să întârziem la serviciu și liceu. Din cârciumă se auzi vocea patronului: - În două minute plecăm. Stați liniștite! Vasile termină consumația, mai aruncă o privire prin gospodăria cârciumarului și se îndreptă spre poartă. Când ajunse în dreptul celor două femei, zise: - Sărut mâna, stimată doamnă și domnișorică, vă urez o zi bună. Mulțumesc patroane! Totul a depășit așteptările mele, îi zise patronului, care înhăma calul la șaretă. Cred că
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
Nae fonfăind și care își pregătise răspunsul la o întrebare ce revenea de fiecare dată când îi avea mușterii pe cei doi. “Ia privește, aici! Din salon, învățătorul luase din cui o oglindă, pe care i-o puse în față. Cârciumarul s-a înroșit tot. Fusese prins cu minciuna. “Deverul” s-a mutat, pentru ceva timp, la altă unitate din sat cu același specific, chiar dacă nu atât de încăpătoare ca cea a lui jupân Nae Moldoveanu. (din vol." Convorbiri, mărturisiri și
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
ține cârciuma. În această privință documentele ne oferă unele informații interesante. Menționăm printre altele porunca din anul 1716 a domnului Nicolae Mavrocordat prin care se da dreptul mănăstirii Tismana să țină pe moșia sa de la Ploșnina printre altele și un cârciumar 657, Constantin Stoenescu pentru supunerea locuitorilor de pe moșiile Baia de Aramă și Lăturoasa la dijma și monopolul vânzării vinului și rachiului 658. Tot în această perioadă (1792) Înaltul Divan în care se arăta că acesta avea ca danie din vechime importantul venit
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
-ului. -Vor fi alegeri ... -Dacă rămâne omul nostru...Iliescu! O să fie totul bine! -La vremuri noi...tot noi! -N-o fi așa prost poporul să-l voteze! -Dacă o să candideze, de ce să nu-l votăm, bă, Zahario!Strigă din spatele tejcheli Vasile cârciumarul. -Votați-l voi! -Bă, ăsta a mâncat salam cu soia alături de noi! -A mâncat pe dracu! El lua ce este cel mai bun și ieftin de la magazinele partidului. Netea tăcea mâlc. Gândul lui punea la cale ceva ce-i va schimba
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
Prima povestire, “Constantina” are chiar un motto:“Fac parte din două lumi. Sunt clipe când, în zare, mi se pare că aud chemarea pământului meu sau poate el trăiește deja în sângele meu și îmi vorbește... Eroina, Constantina, fiică de cârciumar (a cărui avere este risipită de fata cea mare cu ginerele său), se căsătorește de timpuriu cu Ilie, un băiat sărac din același sat cu ea, cu care reușește să-și construiască o casă. Rămasă văduvă destul de tânără (bărbatul îi
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
mari inundații la care, bineînțeles reporterii televiziunii trebuie să culeagă din gura populației aprecieri privind aportul guvernului, care se vrea reales,. Spre surprinderea generală reporterii nu au găsit, la cârciumă de unde-și culeg în general informațiile, pe nimeni. Chiar și cârciumarul era alături de primar și întregul sat cu lopata în mână, ca să înlătur marele dezastru mare făcut de potopul lumii asupra satului. Prefectul județului și comisiunile speciale pentru inundații nu au avut ocazia să ajungă, personal sau prin delegați, la locul
LOCALNICII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350515_a_351844]
-
ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir și încă mai dorea să-și tocească coatele pe tejgheaua cârciumarului. Lumea era întinsă la vorbă, intra parcă pe rând la o porție de „trai pă vătrai”, gavarit pe sponci - cum clănțănea Ieremia al Popii, tinichigiul, primul primar comunist al satului, om bun dar cu țidulă de la ruși și de la Groza
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
de „trai pă vătrai”, gavarit pe sponci - cum clănțănea Ieremia al Popii, tinichigiul, primul primar comunist al satului, om bun dar cu țidulă de la ruși și de la Groza când să deschidă gura și când să-și țină pliscul. - Lia, nevasta cârciumarului Stanciu, adăugă el după ce luă o gură de aer, trăgea cu urechea făcându-se că șterge prafu' la mese însă cu chef de a-și îmbogăți cunoștințele din ce parte ar fi venit ele, dar mai ales ălea de la guri
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
împuțite! Cozi de topor, asta sunt, sărăntocii dracului”, medita el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce, nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar ca să‑și ascundă supărarea și să braveze în fața însoțitorilor ce așteptau vorbele astea cu bale bogate invadându‑le gura. Chiar dacă Vasile vorbea în felul acela ca să nu trezească bănuieli care să‑i aducă necazuri, el fiind unul din acei nemulțumiți
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
boieri. Din această cauză nivelul intelectual mediu era cu mult mai redus. Cârciuma era totodată și cămin cultural unde Dumineca se juca și chiuia pe plac, bineînțeles după o dușcă cu tărie care îndatora pe viață bietul om și față de cârciumar, de parcă nu era suficient biciul boierului.. În Ardeal, breslele organizaseră o clasă de meseriași liberi atrăgând și muncitorii agricoli car nu mai lucrau cu paiele din gura porcului în rol de meteorolog și zeama de varză în loc de medic. Banul crea
BANI MULŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370620_a_371949]
-
bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe cei
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire:- Stane, un țoi dă rachiu! Rapid!Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe cei
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Dacă nu îmi pierd nevasta, Am să trăiesc zile multe. Joacă, râde, chefuiește!... Uite cum m-am pedepsit. Bine-mi face!... E răsplata: Drac am vrut, și l-am găsit. Ce cred ei?... că îmi e frică! Îmi zic...” Tata cârciumarul!” Că m-apucă,-așa... o pică... Să-i omor, aș vrea, cu parul! Lăutarii s-au încins.., Pauză nu vor să facă!? Vinul setea nu le-a stins, Marița mi-o face lată.... A-nvățat cum să mi-i joace
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
mai veche, legată de cum vor mai sorbi clienții lui, din votca intitulată sugestiv „Adio, mamă!”, dacă vor fi nevoiți să poarte cu toții măști chirurgicale. -Ce e, nea Petrică? Ți-e frică? întrebă Bebe cu o undă de ironie, sesizând îngrijorarea cârciumarului. Io nu cred o iotă din tot ce-ndrugă ăștia. -Hă, hă! Chicoti nea Marmy. I-e frică că n-om mai putea noi să bem, cu cârpele-alea la gură, glumi el, fără să aibă habar, cât de aproape
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
de tutun. Statul beneficiază de pe urma activității legale a fumătorilor români, încasează bani legali, dintr-un comerț legal, pe care îl acceptă. Orice comerciant sau beneficiar al unui produs se îngrijește să creeze și condițiile decente de consum. De exemplu, unui cârciumar nu i se permite să-și trimită mușteriii pe bordură când comandă o ciorbă de burtă cu smântână și ardei iute, hotelierii nu-și cazează musafirii în debara, iar taximetriștii nu-și bagă clienții în portbagaj. Atât timp cât fumătorii nu fac
„Fumez. Știu, nu contez!” Mesajul meu către „România care respiră” () [Corola-blog/BlogPost/338368_a_339697]
-
Mă scuzați, nu am mai avut rață, așa că v-am adus curcan.” Mă uit lung în ochii lui. De ce nu m-a întrebat înainte? De ce mi-a mai sugerat rață? De ce a ascuns „rața” sub varză? În dulcele stil de cârciumar interbelic de mahala, pe jumătate umil, pe jumătate „conspirativ”, îmi zice, tot pe jumătate, șoptit: „Dar să știți că ați ieșit mai bine, că e mai scump curcanul.” Versat omu’... Și, facându-mi discret cu ochiul, se îndepărtează grăbit spre altă
„Customer experience” în România: Am cerut pește la un restaurant pescăresc, chelnerul mi-a propus rață pe varză, iar sub varză ce credeți că am găsit? () [Corola-blog/BlogPost/338467_a_339796]
-
Ehe! O mare tragedie! M-am născut în 1939. - Suntem leat! - Da, dar dumneavoastră ați avut alt traseu. Mie mi s-a tras de la o sticlă de... secărică! - Ce e secărica? - Era o băutură prin anii `30-`50. Tata era cârciumar într-un sat de lângă Dunăre, aproape de Orșova. Avea o cârciumă în două camere de la parterul casei noastre. Veneau oamenii din sat, fel de fel. Odată, unul, bețiv ordinar, s-a îmbătat și i-a cerut o sticlă de secărică tatii
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]