130 matches
-
Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o chiar pe cea din buzunar. Râdea și el. — Am avut consultații cu ăștia de la fefe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de lângă Templul Evreiesc, <Sakmari> din Păcurari, bodega <Pogor> și restaurantele <Luther> și <Bragadiru> din Piața Unirii, <Bolta Rece>, bodega <Sindicatul Viticol> vizavi de Liceul Național, barul <Coroana> și <Calul Bălan> din drumul Gării, etc. etc. Ah! Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum descrie L. Kalustian acest capăt de drum: „...Și în 1964, la capătul unei chinuitoare suferințe, Păstorel lichidează socotelile terestre. Era internat la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o întîlnire în fața facultății, într-o zi de vară, pe la ora prînzului. Recunosc, eram emoționat, căci nu ai ocazia să vorbești în fiecare zi cu o personalitate de un asemenea calibru. Mi-a propus să discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la dadaism. ("Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Jerez din Puerto de Santa Maria, renumitul vin alb german de Rhin, mai modestul vin italian de Orvieto și Fendant-ul elvețian, prin roșul aprins al vinului spaniol Rioja, prin înșelătorul Barolo, și popularul Lambrusco, și prin acele vinuri nepretențioase din cârciumioarele de pe malul Dunării și din Alsacia, cafenelele din Valais sau barăcile de pe plaja Estoril. Fără să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]