926 matches
-
e denumirea persoanei care adună datele recensământului: la Caragiale (mai aproape de epoca în care catastif era un termen administrativ neutru, standard), aceasta este agentul cu catastiful; în general, în ziarele din secolul al XIX-lea se preferă termenul agent („un cârd de agenți îl calcă în absență și dintr-un singur condei îi fac trei bilete, unul de recensimânt...”, România liberă, 8.09.1885). Agentul cu catastiful este numit acum (în documentele oficiale ale Institutului de Statistică, v. recensamantromania. ro) recenzor
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
Bărbatul ei, Ginome Fierarul, a dispărut a doua zi și nu l-au găsit decât peste o săptămână, dârdâind rebegit printre copacii din pădure, poate pentru că-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Cîntece (1912), formele cele mai reușite. Chiar în poezii intens-autobiografice (multe dintre Cîntece plîng despărțirea de Natalia Negru), sentimentale și romantice, talentul lui Iosif-muzician pune hotărît în umbră suferința individuală: „Nu mai sunt pe luncă flori,/ Văile-s deșarte,/ Țipă cîrduri de cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
jur e atât de mecanic încât devine suprarealist, înșirându-se privirii ca un inventar nesfârșit de cioburi. Fire care se rup, ca în episodul femeii care încearcă să-și ducă acasă bărbatul beat mort. Distracția, pentru câteva clipe, a unui cârd de copii. Ce este anti-caragialian la Mizil? Nepăsarea față de ziare. În minutul 115, un vânzător de presă deslușește de ce merge prost afacerea: „oamenii sunt plecați la vii, cu culesul. N-au timp de ziare.” Imediat, reflecția: „Simțisem eu că orașul
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
ceea ce vedeam: un golf imens, câteva bărci care vibrau schimbându-și culoarea, alb, albastru, cenușiu, un vapor încremenit exact în mijlocul peisajului pe care mi-l decupasem, alcătuindu-mi propria realitate fictivă, și, lenevind în depărtare, plutind pe apele albastru-cenușii, un cârd de pescăruși. M-a trezit din visare telefonul lui Ioan T. Morar, de la celălalt capăt al orașului. Localnic, stabilit în această zonă pentru mai multă vreme, nu are timp de reverii livrești. „Azi mergem s-o vizităm pe Virginica. Fii
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De data asta, îl prindem... De când îl pândesc, futu-l în cur!... În dreptul lizierei, mașina lui Abrașa este urmărită de un cârd de mașini de poliție, cu sirenele aprinse, care par să-l escorteze. Toate celelalte mașini de pe șosea se dau la o parte din fața lui... Abrașa virează periculos către dreapta, spre Grădina Zoologică... În mașina de poliție, caraliul țipă în stație
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
Hai, dă-i bătaie, băiete! Că mîine în zori fiecare făptură de aici va trebui să-și ia în spinare drumul, să se piardă în ceață... Nici n-apucă bine căpitanul să-și încheie comanda, că în han năvăliră un cîrd de femei aducînd un urs și un om într-un mundir francez. Se prezentară oaspeților ca fiind un teatru ambulant. - Să știți că spectacolul e plătit de binefăcătorul nostru căpitanul Haralampije Opujić - zise omul în mundir - care e un mare
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
visează Vise de un arămiu închis Calul de sub șeaua-mi nechează Și zboară direct spre paradis Veni-va ziua minunată Cu flutruri încrustați în culori Lumea va dansa o saltată Iar noi doi ne vom pierde Printre nori Ca un cârd de cocori ---------------------------------- Harry ROSS 15 ianuarie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (2) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
va da la vremea sa; și frunza lui va cădea, și toate câte le va face, vor spori.” Iar în versiunea Ciorănescu: „Ferice omul care nu-i soț poveții rele/ nu intră pe făgașul bătut de păcătoși/ și nici în cârdul celor ce-și bat joc de toate/ ci-i place să urmeze/ doar legea celui/ veșnic/ așa că zi și noapte/ cu legea lui e-n gând/ Căci fi-va ca un arbor sădit/ lâng-un pârâu/ ce dă din trupu-i roadă
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l văzură pe Ștefan umblând desculț prin noroi și prin bălți, cu un cârd de boboci de rață, ca niște gălbenușuri, în jurul picioarelor lui, piu, piu!, iar mai apoi ochii lor grijulii descoperiră pruritul de pe antebrațul copilului, cum îi spuneau și năvăliră asupra lui, ce-ai pățit, puiule, cum de te-ai urzicat?, și
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
privesc, Acolo-n satul meu, Și rând pe rând,pe toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când eram mic, Cu plugul la arat, Și-apoi din poală semănând, Porumb cu bobul lat. În urma lor, un cârd de ciori, Scurmau de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
2016 Toate Articolele Autorului INVITAȚIE LA BUNICI Păuni cu cozi în evantai Și pui de gâscă-n puf bălai, Curcani bătrâni, pufnind pe nas, Și bibilici subțiri în glas, Mieluți cu părul des și creț, Și mierlele din pădureț, Cocoșul, cârdul de găini, Cuptorul care coace pâini, Ori țapul negru și pletos, Rățoiul colorat frumos, Motanul, mare vânător, Lăstunul, aprig zburător, Copacii încărcați de rod, Și șoarecii ascunși în pod, Fântâna cu acoperiș, Și iepurii de sub tufiș, Grădina îmbrăcată-n flori
INVITAŢIE LA BUNICI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385321_a_386650]
-
spre București și o șansă la Oscar. S-a urcat în tren convins că va reuși. „Am ajuns la 6 dimineața în București la Gara de Nord și am avut un șoc: erau peste tot munți de gunoaie. Munți de gunoaie și cârduri de câini”. Mai fusese în turneu la București, dar nu le remarcase niciodată. Acum se uita la oraș cu ochii cuiva care își caută o casă. S-a dus la un chioșc de ziare și a cerut un Makler, ziarul
Drumul spre succes al actorului Dorian Boguță: „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani” () [Corola-blog/BlogPost/338211_a_339540]
-
părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți, desfaceți ștergărele, Iubiți-vă și faceți flori din muguri! Dorință Aș vrea să fiu un Dragobete, Să vin în prag de primăvară La tinere femei și fete, Ce-s singure la ceas de seară... Să dau
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 10 Februarie 2016 Știu că lumea e împărțită În deștepți dar și în proști, Unii-gazde primitoare, Alții veșnic niște goști, Animalele în haite, Zburătoarele în cârduri, Oamenii în găști, partide, După vorbe, după gânduri... Se împart artiștii plastici, Scriitorii între ei, Pe pământ dintotdeauna Sunt creștini, dar și atei. Dezbinările acestea Le înțeleg, dar și mă dor, Unii critică ce alții Făptuiesc cu mintea lor! Acolo
ȘTIU CĂ LUMEA E ÎMPĂRȚITĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384045_a_385374]
-
știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie,/ cu pădurea ta cu tot?” Întâmplarea care i-a marcat ciclul
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor de trai renaște în noi, ca Sfântă
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are dreptate Kahlil Gibran - cei care doresc să pătrundă în împărăția
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
actul său creator este de „geneză“, dar pornindu-se de la «pământul de gânduri, / alunecând prin duminica limpede» (De-ar ști să vadă omul); e un Demiurg în limpiditate duminical-paradoxistă, în ultimă instanță, căci lumina «arde lumina», peștii îneacă apa și «cârdurile îngerilor» lasă urme, actul „demiurgic“ proiectându-se în chintesență «mai mult decât / zvonul trupului viu» (Quinta essentia), fiind «ars la suflet / din toate părțile» (ibid.). Acest „suflet ars“ (adică purificat, grație elementului cosmic, foc), suflet ce-a fost „exilat“ în
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]