1,366 matches
-
în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste 25 de suflete, ai răspundere mare în fața lui Dumnezeu, te înțeleg. Și eu am în subordine câteva zeci, fiecare, la rândul său, are casă, familie, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor; tata nu a știut cum este să fie puternic fără să ridici mâna. Fii, Doamne, singurul acoperiș străin pe care o să-l accept deasupra capului! În mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aere de franțuzoaică, face sport, mănâncă fructe de mare, bea șampanie și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă este viu. Sigur i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o lumînare Întîlnind o pală de vînt. Slăbise evident. Devenisem conștient de asta. Ajuns sus, Îl vedeam totuși pe domnul Weisz, masiv, greoi, Încet, coborînd, mai bine zis, dispărînd pe scara pivniței cu piciorul lui de lemn și cu cîrja atîrnată pe braț. Auzeam totodată și o dată fata din Bagdad treptele tot de lemn gemînd a plînset. Iar atunci am știut că nu scara plîngea, ci eu Îmi ascultam suspinele. Eram, din fericire, singurul care le auzea, pentru că numai mie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și răbufnirea de vânt îl făcu să se clatine. Femeia îi făcu loc să intre. El rămase în prag și ridică ochii spre ea. Erau căprui, blânzi, adânci și calzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra lor să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa ajutor, cumetre. Știi povestea cu cei doi prieteni?” „Fii mai explicit”. „Erau doi prietenași și unul din ei - ghinionist - cade și Își rupe un picior. Celălalt - om cu suflet mare - a sărit imediat să-l ajute, oferindu-i o cârjă... de cauciuc!” „Uite ce Înseamnă să ai un prieten adevărat. Afli noutăți” - nu s-a astâmpărat gândul de veghe. Gruia nu l-a mai ascultat. A rămas În așteptarea motivației pentru care Îl căuta „dălcăușul”. ― Am venit... ― Văd că ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-o impunea cu încăpățânare în toate încercările prin care avea să treacă. A cunoscut primele mișcări greoaie ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai plăcute văzându se că poate face primii pași singură, erau totuși obositoare și n-o scuteau de căzături. La aceste „antrenamente” era asistată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
frumos și din belșug, ca-n iernile copilăriei, așa însă, era mai mare jalea... Cu toate că nu era obligat să iasă din casă și să înfrunte vremea urâtă de-afară, Bartolomeu Andronic încercase să iasă puțin mai devreme, sprijinindu-se în cârje, ca să facă niște târguieli mărunte, dar după câțiva pași pe trotuar simțise cum puterile îl lasă și se întorsese cu hainele udate de ploaie și cu sufletul căzut parcă în pingelele pantofilor. Afurisită neputință la care-l adusese boala! Voise
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui de pe net nu era cumva o fantasmă virtuală plăsmuită de fantezia unor internauți puși pe farse. Dar zbârnâitul insistent al soneriei, precum și ciocăniturile discrete dar insistente în ușă nu făceau, cu siguranță, parte din niciun univers virtual. Lăsând o cârjă în balcon și sprijinindu se doar într-una singură, ca să nu facă chiar impresia unui ologit irecuperabil, se îndreptă cât putu de sprinten spre ușă, ca să deschidă, și se trezi față în față cu femeia pe care, de luni de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lăsându-l singur și neajutorat în prag. Nu te-am văzut..., începu el să spună în loc de bun venit, pe unde ai intrat?!... uitându-se la Arm de la înălțimea lui de zece prăjini și stând întors într-o parte, ca să ascundă cârja care-l ajuta să nu se prăbușească grămadă pe pardoseala din hol. Prietena de pe forum nu arăta însă nici nesigură ca el și nici stânjenită de ceva și începu să zâmbească: Pe coș, îi făcu ea cunoscut cu un glas
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lumina ferestrei ar fi putut părea de-a dreptul străveziu, dacă n-ar fi fost înfășurat bine într-un pulover gros de lână și într-o pereche de blugi din cel mai trainic material. * Bart continua să stea sprijinit în cârjele lui, privind din balcon strada plină de lume. Parca nici nu îi venea să creadă că o femeie atât de fermecătoare se ivise - Deus ex machina - în viața lui. Da, Arm era femeia îndelung visată a vieții sale, la o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
zile și săptămâni ea nu fusese decât un interlocutor pe mess, dar fără să aibă vreo prezență materială? Păi de ce, nu, tipule? se porni pentru a treia oară bombănind și autotachinându se. De data asta, se smulse din loc pe cârjele lui și intră înapoi în casă. Pe calculatorul deschis, mess ul îi trimisese deja primele mesaje de la Arm. Ea ajunsese înapoi acasă și îi transmitea de acolo o seară cât mai frumoasă, împreună cu “un braț de flori”. De câmp, bineînțeles
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de progresele ucenicului ei. Îl felicitase pentru voința dovedită și pentru progresele vădite pe care le făcuse într-un timp atât de scurt, prezicându-i plină de siguranță că în anul ce avea să vină urma să-și agațe definitiv cârjele în cui și să arunce la bena de gunoi scaunul cu rotile. Bart o lăsase să vorbească, ascultând-o cu un sentiment de satisfacție, chiar de împlinire și, când ea sfârși cu aprecierile, aplecându-se, îi luă mâna și io
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o ruga să-l ierte că nu putea să mai stea cu ea la discuție. Arm tresări văzând această reacție a lui și se întunecă puțin la față, dar nu căută nici un pretext ca săși prelungească șederea. Sprijinindu-se în cârjă, el o însoți până la ușă, de unde îi ură un Crăciun fericit, dar cu un glas distant și rece. Arm îi răspunse pe același ton și se grăbi să plece. În urma ei, Bart rămase neclintit câteva minute în prag, privind coridorul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
facă gestul de reconciliere. Cum de nu-și dăduse seama până atunci? Doar așa se cuvenea să procedeze un adevărat gentleman cu o adevărată doamnă... De afară se auzeau niște glasuri de copii și, apucându-și cu un gest hotărât cârja sprijinită de pat, se grăbi să ajungă la ușă, străfulgerat de o idee care îi făcu inima să-i tresalte de mai multe ori și îl scoase din starea aceea de amorțeală care nu-i făcea deloc bine. * Arm era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care se depune în trei zile, că nu se produce asimilarea calciului fără vitamina D și fără ultraviolete. Nici un argument nu-l putuse clinti pe Bart din încăpățănarea lui. Și iată că într-o zi Bart, care încă mai folosea cârjele și căruciorul prin casă îi propuse el Armancăi o plimbare desigur, dacă ea consimțea să meargă lângă un ologit în cărucior... Mirată, Arm acceptă, dar nu înțelegea ce-l determinase pe încăpățănatul de Bart să ceară el ceea ce-i refuzase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rostul lor în viața orișicui. Într-o zi, când Arm de-abia îi călcase pragul și îi dăduse de veste că urma o nouă serie de exerciții grele, Bart o privi zâmbind și ridicându-se din scaunul său, sprijinit în cârje, începu să se miște prin camera în care își făcea veacul cu pași de copil care de-abia începe să deprindă mersul. Arm se uită la el cu un aer satisfăcut, așezându-și poșeta în cuier: Înțeleg. Vrei să spui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru viață. Și eu pentru cine ai vrea să lupt, Arm?! obiectă cu năduf bărbatul. Și smucindu-se de pe dușumele, începu să se miște agitat prin încăpere, fără să-și dea seama că făcea acest lucru fără să aibă nici cârjele, nici căruciorul. Femeia tresări văzând miracolul, dar se abținu să-i atragă atenția, de teamă să nu-l vadă prăbușindu se, așa cum se întâmplă cu un somnambul care este trezit din starea lui de transă, atunci când încearcă să se cațere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în trecut i se părea că nu fuseseră decât niște vise urâte și nimic mai mult. Era din nou, după atâta vreme, stăpân pe sine și pe destinul său și se simțea mai dornic să își refacă viața decât oricând. Cârjele, scaunul cu rotile și toate celelalte lucruri de care avusese nevoie pe când era un biet om neajutorat și demn de milă deveniseră niște piese de muzeu, de care hotărî să se descotorosească, abandonându-le lângă lăzile de gunoi, ca să le
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arm revedea tot ce se petrecuse între ea și Bart. Bart în cărucior, neajutorat și trist, cu aerul lui de pierde vară, cu pletele neglijente, Bart încercând să se ridice din scaunul cu rotile, Bart străbătând camera sprijinindu se în cârje, Bart deschizându-i ușa de la intrare zâmbind radios. Am venit fără cârje, de aceea a durat atâta!!... Bart bombănind ciripeasca ei și qigong-ul deopotrivă, Bart lângă ea pe bancă, luându-i o frunză din păr, Bart strângând-o tare la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]