235 matches
-
a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând la formularea „problema literaturii fetiței plăpânde”; pentru Lucia Demetrius reține o
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
opriți la colț, în dreptul unei prăvălii de servicii funerare, cu un capac de sicriu sprijinit de perete, trecătorii nu păreau a observa nimic deosebit. Înălțată pe vârfuri, așa cum umbla de obicei, cu părul coborând până în spatele genunchilor, iritîndu-i cu ultimii cârlionți pielița dulce de acolo, ovalul acela ca un ochi închis, femeia din lift părea alcătuită din aer de culoarea mierii. Tânăra țesătoare bănui că, totuși, trecătorii o puteau vedea la fel de bine ca și ei, dar că o găseau atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și uitîndu-ne adânc în oglindă, vedeam acolo po-poare-ntregi de bărbați și femei, complet goi, întinzînd mâinile către noi și țipând în tortură sau în extaz. Eram oare îngerii unei lumi scufundate? Uneori prindeam privirea câte unei fecioare cu părul numai cârlionți coborîndu-i mai jos de fese. Ea se lăsa atunci la pământ - pământul zgrunțuros al acelor insule - lipea tâmpla și sânii de țărână și ridica într-o dulce lordoză crupa, în mijlocul căreia îi scânteia rodia ca o nestemată. De ce avea însă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străveziu. Se depărta și mai mult, până cuprinse-n privire talpa-n sanda cu curelușe de piele, și lopată vieți întregi până ce desluși poala în veșmânt de mătasă cărămizie, apoi pieptul bunului nostru Tată, pe care odihnea patriarhala barbă cu cârlionți de argint. Văzu la dreapta Lui trupul gol al Domnului nostru Iisus Hristos, cu toate rănile sîn-gerînd, dar purtând, înconjurînd-o nespus de grațios cu brațul drept, crucea din lemn de măr, pe când între degetele celeilalte mâini ținea-n dreptul inimii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curte, fața de vecini, căuta să treacă, pe cât posibil, neobservată) pe lângă Catana, care-mpietrise ca o figură de pe-un sarcofag, și ieși pe stradă, grăbind pasul și aranjîndu-și, cu o mișcare iute a degetelor, bascul de sub care-i curgeau cârlionții castanii. Strada i se ascuțea înainte, melancolică și toridă, cu stâlpii strâmbi de telegraf dați cu păcură, cu cîte-o pisică roșcată ghemuită pe-un vârf de gard. Și era de parcă tânăra femeie ar fi stat pe loc și un motor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Monroe, cu o bască frez pe cap, privind casa nu ca pe-o casă, ci ca pe un altar, ca pe o catapeteasmă cu imagini sacre, ca pe-un retablu dintr-un dom uriaș. Pictorul necunoscut pusese aur acolo unde cârlionții femeii se răsuceau îndrăzneț, o dungă de ambră pe brațe și pe linia obrazului ușor întors, și o asemenea acribie maniacală în detalii, încît textura fustei ieșea în relief ca sub o lumină razantă, iar copca moș-babă cu care era-ncheiată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în picioare, ea cu capul pe umărul lui și cu o mare perucă albastră-ultramarin, cu sutienul de piele redus la un ham ce-i ridica țâțele goale, cu un slip ca o botniță lăsând să iasă printre fâșiile lui câțiva cârlionți pubieni, el viguros, măsliniu, cu un slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o lumî-nare. Fereastra rotundă era mai mare decât ai fi crezut văzînd-o de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le putea reține-n memorie, căci creierul lui nu dezvoltase încă legături destul de stabile, încrengături dendritice care să-nsemne "iarnă" și "oameni" și "căciulă rusească". Aproape la fel de pierdută fusese și vara uriașă care urmase, și-n care trupușorul copilului cu cârlionți aurii se macerase-n mireasma înnebunitoare de oleandri. Până la vârsta de trei ani Mircișor avea să cutreiere curtea de pe Silistra, să se joace cu Gioni, cățelul șchiop, să se uite atent la lalelele roșii și galbene, înalte cât el, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei. Știuse atunci că nu avusese voie să moară. Că era altfel decât realitatea din jur, desprinsă de ea ca o figură dintr-un basorelief. Hotărât, era aleasă pentru o altfel de moarte. Către care se-ndrepta acum Coca, cu cârlionții desfăcuți liber pe umeri, căci de mult renunțase la faimoasa beretă. Tocurile îi țocăneau pe dalele de ciment. Dădu colțul pe lângă magazinul de obiecte erotice, luminat puternic toată noaptea, dar acum întunecat și jegos ca o criptă, ca un osuar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Unde dispăruse? De la balustradă, îl întrebă pe Clemantius, care se întorsese dedesubt și vorbea cu însuflețire cu purtătorii de lectică ai Matidiei, dar nu primi decât un răspuns negativ, stânjenit. înspăimântată, privi în jur, trecându-și nervos o mână prin cârlionții negri. Alți oameni i se adresau, cu glasul frânt de teamă, punându-i întrebări presante, la care, în acel moment, încetă să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era moartă, fără nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil, se storc struguri, obținându-se vin, din care se păstrează o sticlă. E vorba de cârlionții care se văd, în miniatură, la personajele feminine Numele unui important târgușor care se află aproape de amplasamentul orașului Rey, la câțiva kilometri de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să înțeleagă“. Dar tot trebuia să i se aducă mereu aminte unde era și, după zeci de ani, încă i se spunea că nu se putea duce acasă, la mama și la tata, în ziua aceea. Privi cum cascada de cârlionți acoperă chipul serios al femeii. De fapt, semăna foarte puțin cu Sylvie. Doar că era ea. Intensitatea aceea blândă, lăuntrică. Curiozitatea curajoasă, pregătită de orice provocare i-ar fi rezervat studiul. Weber reveni la publicul lui agitat, presat de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cămășile vechi ale tatei. Eram primul bărbat din familia mea care a terminat opt clase. Tanti Mae stătea cam în rândul al patrulea. Avea o pălărie mare pe cap, înclinată într-o parte, și o rochie cu flori galbene. Câțiva cârlionți blonzi i-au alunecat pe frunte, până deasupra sprâncenelor. Mă gândeam cât de bine arată pentru vârsta ei. Singurul lucru care nu se potrivea erau ochii ei. Arătau obosiți și triști. Toți oamenii pe care îi știam erau în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
n-aș fi putut spune cât. Nu mulți oameni din vale aveau părul negru. Nu vedeam așa ceva prea des, așa că mă uitam la părul ei. Era mai frumos decât al celor mai mulți oameni. Era lung și ondulat și strălucitor. Avea câțiva cârlionți pe frunte și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
des în urmă, domnule ofițer! Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius încearcă să ghicească în penumbra străzii persoana care i se adresează pe un ton atât de familiar, cu inflexiuni ironice. Vede înconjurat de cârlionți întunecați un chip cu paloare accentuată, ca a celor lipsiți mult timp de lumina soarelui. Rosa ... Rosa Goldstein! Fostă colegă de facultate, fusese o susținătoare ferventă a socialiștilor lui Titel Petrescu 85, dar la un moment dat se radicalizase brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată nici un gând rău. Chiar reușește să se destindă până ajunge la un zâmbet liniștit. SS-istul își trece mâna prin părul galben care conturează fruntea înaltă a lui Dussek și bântuind cu privirea prin cameră, aparent absent, înfășoară un cârlionț subțire în jurul degetului arătător Văd că nu vrei să ne înțelegem. Chiar nu ai nimic să-mi spui? Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un cârlionț al părului ei blond și, când uitam să mă ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei și aștepta rezultatul cu ochii în ochii mei. Păpușile trebuia să i le văd, pe toate, 1
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a luat oarecum deoparte și m-a întrebat dacă: "Doctorul care ar' să vie e un cal mare?'' Era de patru ani. Pentru logica asta perfectă am ridicat-o în pod cât a voit, mi-am petrecut degetul prin toți cârlionții ei, i-am pus la dispoziție ceasornicul, mustățile și nasul și am petrecut amândoi o după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te iube'c! - Tare? - Ta'e! Este drept că răspunsurile n-aveau temperatura și culoarea întrebărilor. La vârsta aceea, între cuvintele acestea abstracte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței amoroase din toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]