600 matches
-
prin mica ceșcuță. Se vedea în primul an când a mers la școală din casa lui Ion al Chirei. Toți copiii lui erau îmbrăcați cu haine noi, doar pentru el nu se mai găsiseră bani, mamă-sa fusese nevoită să cârpească hainele unuia din băieții mai mari și să-l îmbrace pe el. În zadar s-a jelit că vrea și el haine noi, nimeni nu l-a luat în seamă, doar Ion i-a tras o palmă după ceafă să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
societății actuale sunt cu totul altele decât cele cu care credea că ne mânjește egalitarismul dictatorial; ele se exprimă în contextul contrastelor pe care corupția ni le evidențiază și nu prin firimiturile cu care vor ei să ne scoată ochii cârpind bugetul pe care tot de la noi îl storc prin cel mai lăbărțat și mai abuziv regim de taxe din istoria noastră. Birocrația, total răuvoitoare populației și progresului economic, a ajuns atât de acerbă încât, atunci când amintim de Guvernul României, nu
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
masă stătea picior peste picior ca un veteran de război ce sărbătorea onomastica ultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Citește mai mult dincolo era o masăstătea picior peste picior ca un veteran de războice sărbătorea onomasticaultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămiziși să participecu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzecicovorul și-a cârpit ochiul de șoarecși s-a așezat în poală ca o fetițăpregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbăiar pereților de emoțiele-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloniși cu flori de mucegais-au luat de amintiricu vârful ultimelor crăpături
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
de vecinătatea cu un cismar de pe ulița noastră și sporovăiala proverbială a femeilor țărănci (în cazul nostru, mama) de a-și vărsa năduful spetelilor zilnice unuia și altuia pe la porțile caselor, pe drum sau prin vecini, a făcut să se “cârpească” provizoriu o situație fără ieșire, într-un timp nu prea darnic, de-aici încolo, cu ce era prevăzut a mi se întâmpla ... Ce-o fi discutat mama cu Gheorghe al lui Iliuță (Urdea), cismarul de pe Valea lui Andreiași, nu știu
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
gem dacă-i doare, însă ești înfrânt doar când viața crudă zace-n uitare. Alții vin la rând dându-te deoparte și dorind să pleci fără-a te întoarce, abia așteptând ca-n luntrele-ți sparte să se îmbarce. Mai cârpești un verb, mai dregi o vocală forjând în idei esențe mature cărora le dai formă de spirală ducând spre-aiure. Te-ai smuls din tăceri cu-al speranței clește dorind să măsori cerul vast cu pașii, vrând ca la sfârșit să
ANII RUGINESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368327_a_369656]
-
simțurilor „uzitate”, cotidiene și se situează adesea în zona extazului, zonă unde trasfigurarea este posibilă, poezia căpătând astfel, valențe luminoase, realitatea imediată rămânând pe o treaptă inferioară. Din când în când, se mai auzea „o tristă melodie” care „voia să cârpească viața/ acolo unde sunetul o sfâșiase./ La stânga sunetului era noaptea;/ la dreapta lui era ziua,/ univers presărat cu picături de apă și prezenturi.” (Celălalt trup - o nouă viață). Din păcate, odată ce ai fost „aruncat” în lume și ai fost însemnat
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
veghe, sperând întruna să primesc în dar un strai împărătesc în loc de-o tristă zeghe. Și, chiar dacă va fi târziu, plin de-ncântare o să fiu când îți voi pune-n brațe sufletul meu neliniștit ce-a fost de-atâtea ori cârpit cu-ale speranței ațe. De mult nu mai e cum a fost, căci în coliba-mi de nerost și pierdere de vreme, vis după vis s-au gârbovit s-au resemnat și-au obosit întruna să te cheme. Dar de
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
timpul în două coborât din cer pe pământ împungându-l ca un ac Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii un sunet subțire îndoi cerul în lumină și întuneric. Dintr-o îndepărtată nostalgie o tristă melodie voia să cârpească viața acolo unde sunetul o sfâșiase în două ... La stânga sunetului era noaptea la dreapta lui era ziua, univers presărat cu picături de apă și prezenturi. Începând să respire muzică se strecură prin labirint călcându-și umbra plină de apă în
CELĂLALT TRUP ~ O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367125_a_368454]
-
contaminat de bolile vulgului, resimțindu-l ca trecător, superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate, pare să ne spună poeta, ar suna ca o repriză de manele într-o catedrală. Ca atare, în ogorul poemului ea nu admite expresia buruienoasă pe care o taie până curge sânge. Chiar dacă, în plan artistic, libertatea
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
atunci din fire și am început să înjur cu obidă pe cei din conducerea „de partid și de stat” care nu-mi aprobau importul unor astfel de utilaje noi din R. F. G. și eram nevoit tot timpul să le „cârpesc” pe cele existente, care demult trebuiau casate. A doua zi, maiorul Popescu m-a și pus să-i „povestesc” cum e cu utilajele acelea care mi se tot defectau... Toată ziua am stat ca pe ghimpi așteptând întâlnirea cu securistul
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
-se doar. De multe ori, fie curiozitatea de copil, fie alt concurs de împrejurări m-au făcut să văd moartea cu ochii, dar de fiecare dată Îngerul nevăzut al Domnului m-a salvat în ultima clipă. După amiază oamenii își cârpeau sau spălau rufăria cu săpun de casă, pe care apoi o întindeau la soare, pe garduri sau stâlpi să se usuce. Unii cântau, alții năpădiți de dorul celor dragi se retrăgeau în câte un colțișor cu un creion și o
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Vremuri > PÂNĂ CÂND !!!! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1319 din 11 august 2014 Toate Articolele Autorului Da! s-a votat cu USL-ul Dar alianța a murit! Azi,la guvern e PSD-ul... Și cu maghiarii s-a cârpit. La noi maghiarii sunt etnie, Partid politic,de ce au? Ca să ajute la hoție Partidele ce guvernau? Se fac guverne pe hârtie, Ignorând întreg poporul. Căci se gândesc doar la hoție, Și-n procente s-aibă cvorum. Au doctorate plagiate, Dar
PÂNĂ CÂND !!!! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349379_a_350708]
-
lui, una cu dotări speciale, bătrânul preot Deceneu moșmondea pe lângă vatră cu intenția de a-și prepara, după rețete secrete, o țuică fiartă cu piper, că era dimineață și nu putea mânca pe inima goală. Trântit lângă vatră, cu ochii cârpiți de somn, se scărpina și căsca Rocar, un fel de nepot de-al lui, aflat în perioada de inițiere. Afară câinii băteau de mama focului... - Băi, Rocarică, lasă, tată, lenea și du-te Ghebelezisului de vezi ce-i cu câinii
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
reveni aducând pe umeri un fel de buștean cu formă de om. Doar că avea culoare prunei coapte. Era, constată Deceneu, într-adevăr Huni, marele preot egiptean, însă acum înghețat sloi. Marele preot hiperboreu luă măsuri de urgență! Îi mai cârpi indolentului Rocar vreo două palme, însă fără efecte vizibile asupra vitezei de mișcare, puse o țundră de blană peste bietul Huni și începu să-l reanime turnându-i pe gât câțiva stropi din licoarea magică pe care tocmai o pregătise
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
peste o lămpiță: veche-veche și hîrbuită, cu burlui subțiratic. O lăsase mama acolo cu hăt ani în urmă. La vîrsta ei, mama nu e adepta societății de consum. Ea are concepția tradițională a țăranului, care nu aruncă nimic, el repară, cîrpește, adună prin poduri, prin magazii: lasă acolo, o fi bun odată la ceva. Noi, consumatoriștii, aruncăm, distrugem, iar pe termen lung ne tăiem craca de sub picioare ca țiganul (na! iar nu-s corect politic). Tot sucind-o în mînă mi-
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și grijulie,... zăpada geruită îi este puf..... visează... - Soldat ! Drepți ! Soldatul Bert este pizdos până și în somn. Nu mai este legănat ci a primit o comandă militară. O execută ! În această poziție nu poate să se frece la ochii cârpiți de somn. Hohotele de râs ale plutonului și ale plutonierului-major Negară îl înviorează. Nu a ieșit încă din grațiile gradaților, stăpânii programului de după amiază și seară și al programărilor schimbului doi de planton. Doborât de oboseală și de frigul pătrunzător
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se-nșiruie-n haine de doliu. Iarna... Citește mai mult IarnăIarna, cu ochii cârpiți de nesomn,se zbate pe albele dealuri,undeva mai latră un câine pribeagși râul e-nghețat între maluri.E ca mine, singuratică, albă și greazămislindu-și povești fără număr,fiindcă Timpul așează să steaani de pustiu peste umăr.Fulgii ne sunt secundele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ce te uiți așa la mine ca un bleg? - Mi-ai prăpădit toată băutura de pe masă. Era masa mea, știi tu? - Mă, da' a dracului poveste... Auzi, domnule, ce-l doare pe dumnealui! Toarnă-mi o dată, scârnăvie, până nu te cârpesc. Uită-te, domnule, la el... Dacă așa stau lucrurile, vorbim noi mai târziu, te satur eu de băutură. John începu s-o fricționeze pe fată pe la-nchieturile mâinilor. Fata începu să dea primele semne de viață. O rază de speranță
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că s-a convins și ea!) că este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum! Asta așa, ca să-mi cârpesc și eu, din orgoliu mioritic, umorul comunist, de care dau dovadă, cu pingele culte, de la strămoșii noștri latini! Așadar, ȚAȚA DIN TAURIDA nu poate dormi de „dorul” „Constelațiilor diamantine”! Are coșmaruri, vrea să piară „sămânța” acestei reviste și să rămână
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
profesie, însetat de dreptate socială energic și foarte vehement (se cerea, obligatoriu, în fișa postului!). - Ce mai zice la jurnal bre, zi-mi și mie, intră în vorbă domnul Vică, așaaa, mai mult ca să mai scape de obsesia jocului? Ochelarii cârpiți cu leucoplast ai activistului Chiruță, fulgerară în soarele amiezii, electrizând atmosfera! - Țara fierbe domnule, poporul se ridică, cu dreaptă și legitimă mânie, împotriva silniciilor și abuzurilor puterii tiranice care ne-a înrobit și ne-a vândut străinilor, ca să-și umple
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
Acasa > Impact > Scrieri > BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1232 din 16 mai 2014 Toate Articolele Autorului 5 Elena intră în sufragerie și cu ochii cârpiți de somn încercă să se desfacă. Surprinsă că Radu nu a plecat încă la serviciu îl abordă scurt : -Ai mâncat? - Trebuia !? - Ai luat pastilele? - Interogatoriu în toată regula... - Nu, da’ voiam să știu dacă e cazul ca să-ți pregătesc eu
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
Nu mă opri din zbor! Lia Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare ... Timpul cârpește aerul cu fum ... Privesc lumina rărindu-se ușor ... Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare ... . Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia ... O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]