675 matches
-
toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar iubițica îi smulse din gură nota La și îi făcu disperată semn să tacă, arătând cu antenele spre tavanul de pământ. Dar ce atâta mister, frate! zise foarte catifelat un mascul blănos ce nu putea fi altceva decât o cârtiță, moment sublim pentru a-și arăta indignarea ce l-ar fi putut califica drept bărbat, pe El, gratulat zilnic cu apelativul MOTOTOL de către vecini, de copii, chiar și de către rude din cauza încetinirii cu care gospodărea dependințele, vastele apartamente triplex, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să aflu cine e responsabil de toată mizeria asta, spune Roja, făcînd vînt chiloților în vîrful unei grămezi de textile de toate culorile. Ia spuneți, v-a fost frică să aprindeți toate luminile sau vă place să orbecăiți ca niște cîrtițe? Pe dracu’, prinde Curistul curaj, ăștia fac economie pînă la ultimul leu, nu vedeți că au scos toate lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
clientelă, zice Dendé. — E trist dacă numai la atîta l-a dus capul, zice Curistul, începînd să numere mesele goale. — Mai sînt încă pe atîtea înăuntru, îl bîzîie Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se mute la Vasilică-șmecherul. Nu putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în două jumătăți de sicriu. Întinde mâna!" striga îngerul. Era încă util. Avea picioare puternice. Plug cu douăsprezece brazde înțelenită lume! Se poate spune și așa: ciudat om era Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată, mâna mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă în patru labe, e sugaci flăcăul. Ia zi, bă, ce cauți tu duminica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gură. Părintele econom, cenușă sub o grindă arsă pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi castori și câțiva șoareci au trecut să mă vadă. M-am simțit ca la spitalul de urgență în zi de vizită. Aș putea interpreta această întâlnire mai sarcastic, dar cui îi mai arde să fie ironic cu moartea? Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a tras tot spre locurile sale. Astfel a apucat el să mai trăiască vreo cîțiva ani. Căci, despre planul lui de a ajunge În Făgăraș, Bucureștiul trebuie să fi fost informat de la Londra de Kim Philby, cea mai credin cioasă cîrtiță a Sovietelor, infiltrată În serviciile secrete apusene și care dejucase aproape toate parașutările de partizani În România. Dar lumea credea despre Blidaru că are un dispozitiv special sub piele, poate un nerv fermecat care-l avertiza de fiecare dată cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată. Rețin limpede imaginea cetății, de fapt, un fort cu creneluri din piatră de un gălbui argilos, suită pe o cocoașă de pămînt năpădită de iarbă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stup. Căiță a lăsat totul baltă și a plecat până acolo să vadă despre ce este vorba, dar mare lucru nu a putut să vadă și de aceea l-a întrebat pe Stup: -Ce faci acolo, prietene? -Uite la tanti Cârtița cum distruge iarba pomătului și n-o să mai am verdeață pentru miei și iezi. -Las-o în pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tanti Cârtița cum distruge iarba pomătului și n-o să mai am verdeață pentru miei și iezi. -Las-o în pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a săpat repede prin pământ ajungând astfel la picioarele lui Căiță și i s-a adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce vrei să spui cu asta, Cârtițo? -Trebuie să mă luați și pe mine dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a săpat repede prin pământ ajungând astfel la picioarele lui Căiță și i s-a adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce vrei să spui cu asta, Cârtițo? -Trebuie să mă luați și pe mine dacă vreți să vă întoarceți sănătoși acasă. -Cum o să mă descurc cu tine? Nu vezi, nu suporți lumina. Și apoi la ce mi-ai folosi? -Îmi pare foarte rău, Căiță, dar fără mine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să încetezi. O luăm și pe ea, poate avem nevoie, nu se știe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să încetezi. O luăm și pe ea, poate avem nevoie, nu se știe ... -Bine, stăpâne, dar să știi că m-am supărat pe tine, a zis Stup. -Și ce dacă te-ai supărat n-ai decât să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deșteapta cu mine, dacă mă înfurii îmi ascut imediat dinții în blănița ta, a zis tare supărat Stup. -Dacă vreți să mergeți amândoi, vă rog să vă împăcați și să nu vă mai certați, altfel nu iau pe niciunul. Hai, Cârtițo fă-ți bagajul că nu mai am mult de lucru și poate o luăm la drum. -Nu am de luat cu mine decât un sac cu merinde, plin cu diferite insecte, apă nu-mi trebuie că voi găsi iarbă berechet
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am ochi dar cu simțul care-i împrăștiat în tot corpul, nu mă egalează niciun câine. Dacă va fi cazul pentru a spiona ceva sau pe cineva, îmi va fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în pământ de zeci și sute de chilometri. Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit noi culcușul sau prin împrejurime. -Bine, a zis Căiță după ce a ascultat foarte atent cârtița. Stup, dă fuga și spune tuturor, să fie pregătiți de drum. -Soarele se ridicase pe cer la o prăjină de locul în care a răsărit. Cerul era limpede și albastru cum nu-l mai văzuse Căiță de multă vreme. A
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]