1,128 matches
-
Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de o palmă, se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai aproape de Isus Mântuitorul decât cea răsăriteană... încerca să motiveze slăvitul rege, măcar pentru sine, jafurile făptuite la comanda sa din tezaurul spiritual al moldovenilor. Și pentru prima dată a admis măcar și ideea unei posibile nelegiuiri. Un sâmbure de căință i-a încolțit în subconștient. Pe moment, a apelat la câțiva clerici misionari, nemailăsați prin Moldova, să-i citească din cărțile sfinte câteva fragmente despre iertarea păcatelor, că moartea venea pe valuri înspumate de pretutindeni și cădea din cer fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar dacă îi zâmbii puțin. Se vedea prin ochii lui că ține la mine, dar și că era furios. Nu renunți, nu? Pleacă! Nici într-un caz. Dădui din cap, în semn că nu, dar îndrăznii o privire scurtă de vinovați, căință și șmecherie, la care el se încruntă. Și pentru că erau mulți cunoscuți de față, adoptai un aer profesional care i-ar fi făcut pe mulți invidioși. Scuză-mă, voi reveni mâine. Trebuie să plec. După ce închisei ușa, o luai practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă. Ce-i drept, acest moment final nu este suficient de bine susținut artistic, dar este o soluție de viață. Nu știu cum va evolua scrisul lui Rareș Tiron și nu pot pune pariu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit - păcatele mele! -, dar Eugen era chiar un om cu frica lui Dumnezeu, iar, atunci când trecea pragul bisericii, o evlavie neînțeleasă îi cuprindea pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numeroasele îndemnuri la umilință care mi-au fost adresate... Însă umilința nu are nimic de a face cu ipocrizia, servilismul sau lașitatea. Umilința nu înseamnă a cădea în genunchi imediat ce suntem contraziși de cineva de sus. Este abnegație, dar nu căință sau renunțare la propria identitate. Umilința presupune curaj, iar curajul înseamnă a nu avea teamă nici chiar de conflicte publice, de a fi răniți sau de a răni (rănile sunt adesea inevitabile în ambele sensuri). Sunt convins că nu doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sufletească îi era pusă la grea încercare. „Doamne, ce prostie am făcut”, își repetă el de nenumărate ori în zilele următoare, apăsat de conștiința propriei vinovății. Ar fi vrut să-și toarne cenușă în cap și să ceară cu sinceră căință iertare, însă îi venea greu s-o facă în mod efectiv. Era o fire semeață, era excesiv de orgolios câteodată, o știa prea bine, și nu o dată avusese de plătit oalele sparte pentru felul acesta al său de a fi. Nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de un balast peiorativ nu e puțin lucru. E ca și cum te-ai apuca să le vorbești oamenilor despre niște arătări periculoase care au avut proasta inspirație de a susține numai idei retrograde și antiprogresiste, dar care acum, drept semn de căință postumă pentru greșelile din trecut, au măcar buna-cuviință de a sta îngropate acolo. Nimic nu le mai poate reînvia, nici măcar o carte doctă și sobră ca aceea a lui Ioan Stanomir, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
teoretice din Sau-sau, volumul gravitează în jurul temei iubirii. De la seducție la părăsire, de la îndrăgostire la suferință, de la speranța regăsirii la angoasa provocată de pierderea nădejdii, Kierkegaard își cîntă polifonic partitura despărțirii de Regine Olsen. O simfonie a chinului, a căinței și a deznădejdii, cam așa poate fi definită lapidar cartea de față. Și indiferent de personajul feminin pe care Kierkegaard îl alege pentru a-și ilustra ideile - de la Donna Elvira din Don Giovanni de Mozart la Marie Beaumarchais din Clavigo
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
pură, / cîntec de legănare oprit la jumătate" (11 miniaturi ale plînsului). Cu toate acestea trupul și sufletul se situează într-o divergență a modalității în care își asumă povara existențială, doar sufletul arătîndu-se apt a o distila pînă la esența căinței: "Trupul meu cunoaște un chin, sufletul / altul. Nu acum, nu curînd, plini de cenușa izvoarelor venind din toate / părțile, mieii împotriva noastră vor / mărturisi. Gînd speriat, teroare, căință, / miniatura unui plîns în ochii / îngerilor" (ibidem). Nici aer, nici plămîn", sufletul
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
povara existențială, doar sufletul arătîndu-se apt a o distila pînă la esența căinței: "Trupul meu cunoaște un chin, sufletul / altul. Nu acum, nu curînd, plini de cenușa izvoarelor venind din toate / părțile, mieii împotriva noastră vor / mărturisi. Gînd speriat, teroare, căință, / miniatura unui plîns în ochii / îngerilor" (ibidem). Nici aer, nici plămîn", sufletul e compatibil, în indeterminarea sa, cu contemplația ce impalidează talpa, călcîiul, glezna, podul palmei, cu "capătul vag al unei clipe calme", cu absența și uimirea amestecîndu-se "cu norii
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
observații făcute marginal." Textele sunt sistematizate tematic, în ordine alfabetică, pe ideea definitorie, încât cel interesat poate afla foarte repede ceea ce-l interesează. Din numărul imens de termeni, aleg câțiva, spre edificare: Adevărul, Aproapele, Asceza, Bătrânețea, Binele, Bogăția, Caracterul, Cartea, Căința, Cerul, Datoria, Destinul, Divinul, Dreptatea, Egoismul, Gândirea, Ispita, Legea, Măsura, Norocul, Omenia, Plăcerea, Puterea, Rugăciunea, Speranța, Voința etc. În Addenda, I. Oprișan a introdus și 339 de cugetări personale ale lui Theofil Simenschy, publicate în în-semnări ieșene (1 octombrie 1940
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
afară din servicii. Cred doar că trebuie să avem respect pentru victime, că e bine să renunțăm la o societate în care mult prea mulți actori evoluează cu măștile pe chip. Dar pentru amnistie e nevoie de mărturisire și de căință. N-am să pot să-l iert pe turnătorul care e mândru și azi de mizeriile comise. Turnătoria n-a fost o chestiune privată, un mic vals între delator și securist. Ea funcționa într-un cadru cât se poate de
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
și pe tot neamul bărbătesc, o femeie este hotărâtă să-l emasculeze, fără a-l ierta nici pe fiu. Tot ceea ce urmează este povestea fără cuvinte (nu se scoate nici măcar o șoaptă, de la început până la sfârșit) a unei pocăiri, a căinței tatălui de a fi stat la originea unui rău iremediabil, de a-și fi nenorocit băiatul. O nenorocire atrage atrage în mod fatal alta, de aceea acceptăm tot ceea ce urmeză, incest, sinucidere. Uităm de penisurile tăiate, de orgasmul provocat prin
Veneția, 2013: Un infern numit familie by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/73354_a_74679]
-
speranța de schimbare. La fel se poate întîmpla și în Republica Moldova. Aceasta cu atît mai mult cu cît urmează alegerile generale... În fine, fiind idealist din fire, consider că moartea sa trebuie să reprezinte un "moment" de reculegere și de căință pentru mulți dintre liderii politici de la Chișinău, dar și din România, care, dintr-un motiv sau altul, s-au îndepărtat de idealul național. ...Umil, dar și orgolios față de destinul său, poetul s-a dorit a fi la fel de simplu ca firul
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
despre Cinghiz Aitmatov și Vladimir Rasputin... Din cînd în cînd Grigore Vieru îmi făcea semn să vorbim mai încet. În plină perestroikă, eram urmăriți cu atenție. Ne confesam în șoaptă, apoi uitam de supraveghere și ridicam glasurile. Am vorbit despre Căința lui Abuladze, dar și despre Epoca de aur și Cortina de fier. Speram la o schimbare. Însă nici o clipă nu ne-am gîndit că peste cîțiva ani URSS-ul se va destrăma... După cum nu ne-am gîndit că libertatea va
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
dușmănie", bisericile "vii", plopi și paltini, roua, lacul morii, câmpia, fructele ("miros vegetal de iubire / sub soarele picotitor"), "satul întreg". Blaga, copil fiind, se scufunda în cada cu grâu, apoi, tânăr, se întindea în lan "fără dorinți, fără mustrări, fără căinți"; Ana Blandiana se închipuie cum, atunci când va îmbătrâni destul, o să se "întindă" "printre grămezi / Fără dorințe, fără gând" (...), " În dulcele coșciuge de boabe / Voi sta zâmbind cu ochii-nchiși". Nu-i vorba de ceea ce se va numi "pastișă", intertextualitate, fiindcă
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
a investit total în răzbunarea ei, iar uciderea nu are nimic eliberator, ci o prinde în vertijul sângelui vărsat. Gergely (Roberto Giacomello), cel care a asitat la viol fără să ridice un deget, un afemeiat incorigibil, plătește scump "privilegiul", nici căința lui înainte de a muri nu o înduplecă pe Katalin. Lucrurile se schimbă abia când în locul violatorului, Antal Borlan (Tibor Pálffy), a celui care i-a distrus viață, Katalin găsește un om de o mare sensibilitate, căsătorit cu o femeie extrem de
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
majorării cu 20% din acesta, este condiționată aplicarea cauzei de impunitate menționate. Prevederile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de nepedepsire pentru a cărei incidență este necesară, sub un prim aspect, asumarea unei conduite de căință activă din partea autorului sau participanților secundari la comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, conduită concretizată în plata a trei categorii de sume de bani, respectiv: contravaloarea prejudiciului infracțional direct, un plus
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]
-
a cărei plată prealabilă este condiționată incidența cauzei de impunitate se relevă ca o instituție de drept cu o configurație juridică proprie și o natură suigeneris, care îmbină trăsăturile unei sancțiuni cu cele ale unei cauze de impunitate grefate pe căința activă a făptuitorului, generând efecte juridice mixte, atât de drept penal substanțial, cât și procesual penal. Implicând o componentă accentuat sancționatorie, plusul procentual de 20% din baza de calcul ce trebuie achitat pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]
-
parte zeci de fundații și ONG-uri care le monitorizează indicele de sănătate ideologică, veghind ca asumarea trecutului să se facă în parametrii clinici. Pe scurt, etosul german trebuie ținut în platou de adormire, în virtutea unui dresaj psihic făcut în numele căinței colective. Mai mult, în privința istoriei, nemții trebuie să învețe că numai ei au fost de vină pentru cele întîmplate, și dacă astăzi sînt culpabilizați pînă la diabolizare, punîndu-li-se în seamă defecte pe care nu le-au avut și crime pe
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]