1,435 matches
-
salcâmi, nu știu cum se întâmpla, dar dădea o lumină mai slabă. Parfumul era însă amețitor. Și, în partea cealaltă, era curtea cu cățeii care păzeau bucătăria, magazia ș.a.m.d. Aveam o treabă cu cățeii. Erau niște căței fermecători: Oscarache, Parizache, călăream pe câte unul. Pentru mine era marea bucurie a libertății. Mă duceam și mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește în lumina farurilor. Aștept să treacă mașinile și mă îngrămădesc. O bulă imensă de apă mă ridică deasupra tuturor. În fața cinematografului stă un câine ce crește odată cu ploaia. Până dimineață, îl voi călări prin oraș, înjurând toți oamenii. Pentru o vreme, puncte Fudds pornesc în cerc - îmi e teamă și mă retrag. Noaptea e transparent de vie; în transa ei seamănă uneori cu o lumină îngropată în mare. Mă gândesc mereu cum aș
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
spaima, groaza și celelalte din ierburile perene, domnule, pricepi?... hrana trupelor de cavalerie, că păpica o dădeau ceilalți, de pe teren, proaspăt cuceriții, amărâții, domnule, păi? Ce nevoie mai era să te spetești pe câmp ca prostu^... (șah mat, făcu Clanc, călărind elefantul Glonț). în acel moment, fiindcă nu mai avea chibrit, vorbitorul de la Ștefan Gheorghiu, care fuma Kent, țigară după țigară, tăcu, cu ochii căutând prin sală, iar un cursant glumeț, fiind din Dolj, și care lua des cuvântul, văzând situația
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
există o ierarhie și cele două femei cowboy, Kim și Zoe, domină scena. De data aceasta nu apariția bărbatului fatal schimbă lucrurile, ci un Dodge Challenger, alb, din anii '70, scos la vînzare și pe care Zoe vrea să-l "călărească". O întreagă mitologie care se alătură mitului Frontierei în cultura americană depinde de mustangul pe patru roți. Pe lîngă faptul că nu este o mașină ca oricare alta, Dodge-ul reface o întreagă atmosferă de epocă. Ca să înțelegi filmele lui Tarantino
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu ea în parc, a bătut vântul și de-aia a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așa ceva, mint ca o scroafă, m-aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doar nu ne crezi idioți". Fetele sunt mai docile, ele pot fi constrânse mai ușor, amenințate că le dai afară dacă nu joacă cum le cânți. Acestea behăie după el ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în urmă cu câteva zile, niște români au vrut să cumpere de la ei un armăsar. Era o minunăție! Cel mai fain și mai frumos cal din toți câți are șatra. Nici nu-l puneam la ham, mai zise el, îl călăreau copii, era un fel de jucărie a lor. Și fiindcă nu ne am înțeles din preț, au venit ca hoții noaptea și l-au furat. - Și...? întrebă avocatul... și? - Îl găsim noi, nu vă temeți, și-i vom face să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de Paște, toată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zău că aici nici Titus Livius n-o zicea mai bine!) Ei bine, proaspăt întors în birouașul meu de la facultate, eu, Dan C. Mihăilescu, mă simțeam aidoma celor trei mari comandanți. Adică, rămânând lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată vedea și din alt unghi... În sfârșit Valy face remarca: Doar nu vrei să zici că tânăra contesă care ți-a dactilografiat textul și cu care ai discutat pentru prima dată detaliile privind împărțirea pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mine!> în timp ce mâinile îmi descheiau bunghii de la tunică. Și unde nu s-o trezit cei douăzeci și trei de ani din mine cu toate celea!!! Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, am uitat peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din grajdurile reghimentului... Surul... Surul... Ce să ți spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși, cu șeile pe ei. Ia uitați-vă, fraților, ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc la drumul mare și au cu ce cumpăra cai de soi. S-au poate și aceștia-s tot de furat... Nici n-a terminat ce avea de spus că Amnar s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte și pintenog! Parcă-l văd pe comandant cum ne privea! Ca un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte și pintenog! Parcă-l văd pe comandant cum ne privea! Ca un hultan, nu alta!... Dumitre, eu zic că-i deajuns cu lauda
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Angelo Mitchievici Un foarte bun prieten portughez cu care m-am plimbat prin satele dobrogene, Carvăn Cuigiuk spre Canaraua Fetei, văzînd cum copii de 6 ani călăresc caii fără frîu și cum poți manevra Dacia să cobori o rîpă, dacă ești localnic, și cum trec gîștele voioase, sîsîind pe mijlocul uliței, exclama de fiecare dată: "Kusturica!" Primul lucru pe care l-a făcut cînd a ajuns la
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
vară a acelui an trist, pentru o perioadă nedefinită. Nefericiți că-și Îngropaseră fiica, erau bucuroși În schimb că pot dărui afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o masă cu picioarele curbate pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc, să mă apăr, să nu fiu omorât de alții, și să-mi potolesc nevoia turbată de sex. Eram tânăr când am intrat acolo și onania nu mă satisfăcea. I-am călărit cincisprezece ani, pe toți nenorociții ăia, pe rând. Dacă femei nu existau, m-am mulțumit cu pocitaniile alea de infractori. Mi-am făcut mendrele cu ei. Nu suflau În fața mea. În toți acești cincisprezece ani am pierdut Însă totul ,,afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare - ca ansamblul ăla din piele. Crezi că-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta, fiindcă, de fapt, ori de câte ori îmi apare numele în câte un reportaj din Times, își bombardează toate neamurile în viață cu câte un decupaj din numărul respectiv. Jumătate din pensia lui taică-meu se duce pe poștă, iar maică-mea călărește telefonul zile în șir, de trebuie să fie hrănită prin perfuzie, atâta-i mai turuie gura despre Alex al ei. De fapt, așa a fost dintotdeauna: nu reușesc să-și țină-n frâu admirația pentru reușitele și genialitatea mea, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de mașină? Cine era să știe, vezi tu, cine era să știe pe vremea când ne uitam la National Velvet că minunea aia de fată cu ochi violeți, care avea supremul dar goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]