598 matches
-
imite) al vieții noastre culturale. De patruzeci de ani, cu o tenacitate ieșită din comun, cu o încredere de nimic clintită în valoare operei lui G. Călinescu și, în general, în valorile culturii, Constantin Th. Ciobanu organizează, anual, "Zilele Culturii Călinesciene", instituind astfel o zonă liberă de comunism, înainte de 1989, și păstrând-o ca pe o zonă liberă de vulgaritate, în perioada postcomunistă. La colocviile din Onești au fost prezenți, de-a lungul a patru decenii, oameni de valoare din toate
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
Simion, Gabriel Dimisianu, Alexandru Dobrescu, Dan Mănucă, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și mulți, mulți alții. Se prăbușesc regimuri politice, cad guverne, vin inundații, dar Constantin Th. Ciobanu continuă să organizeze, în fiecare an, "Zilele Culturii Călinesciene". Din prezentările de reviste literare (România literară, Caiete critice, Contemporanul, Ateneu etc.) de la sediul Fundației a reieșit clar că toate publicațiile aduse în discuție sunt bune, dar că România literară este cea mai bună. Seara, în aula ultramodernei Biblioteci a
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
literară este cea mai bună. Seara, în aula ultramodernei Biblioteci a Municipiului, în prezența unui public select, de care Oneștiul n-a dus niciodată lipsă, s-a deschis în mod oficial cea de-a 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene". S-a citit un mesaj din partea președintelui Uniunii Scriitorilor din România, mesaj original, prin combinația de umor și nostalgie: "Zilele Culturii Călinesciene" de la Onești sunt una dintre cele mai venerabile manifestări culturale din România. Adjectivul subliniat trebuie citit în spiritul
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
dus niciodată lipsă, s-a deschis în mod oficial cea de-a 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene". S-a citit un mesaj din partea președintelui Uniunii Scriitorilor din România, mesaj original, prin combinația de umor și nostalgie: "Zilele Culturii Călinesciene" de la Onești sunt una dintre cele mai venerabile manifestări culturale din România. Adjectivul subliniat trebuie citit în spiritul de la Caragiale, nu în acela al criticii literare (Trahanache este cu adevărat un venerabil bărbat și bărbat de stat, iar eticheta n-
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
citit, de asemenea, un mesaj din partea Primăriei Municipiului Onești, instituție care, de-a lungul anilor, a sprijinit cu consecvență activitatea Fundației. În afară de Eugen Simion, au mai fost premiați, pentru contribuția lor de mare valoare la buna desfășurare a "Zilelor Culturii Călinesciene", Andrei Pleșu și Dan Mănucă. Nicolae Breban a vorbit, impetuos, captivant, despre Mitul lui Don Juan în literatura europeană, Iar Eugen Simion a continuat cu un eseu vorbit (pe care deja l-am menționat) pe tema Modelul Călinescu. Constantin Th.
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
ale manifestării. Zeci și zeci de alte nume, de scriitori, de profesori, de oameni de afaceri ar trebui menționate, dar aceasta ar însemna să transform articolul într-o interminabilă listă. Cert este că a 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" a fost un succes. Un nou succes, al patruzecilea, datorat tuturor participanților, dar mai ales lui Constantin Th. Ciobanu, intelectual român care nu a ezitat să-și pună viața în slujba unei idei.
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
nemulțumire." Sigur, nu e nimeni îndreptățit să-l condamne pentru spaimele pe care, probabil, le-a avut, pentru cedările în fața tensiunilor și presiunilor vremii, dar nici falsificările nu sînt o soluție, iar omisiunile, nici atît. "Lectura în palimpsest" a textelor călinesciene este uneori abuzivă, grila devenind în multe cazuri inoperantă. Libertatea canarului, un eseu din 1934, este văzut, de pildă, ca o premoniție a destinului său de "vultur în colivie", dar iată cum se încheie textul: "Canarul meu nu vrea libertatea
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
culpei geniului de a se fi alăturat temporar și parțial unei ideologii social-politice dovedit falimentară și, de aceea, abandonată prin reacție inteligent ironică", Șun ataraxicul, "visul personificat estetic pentru a se sustrage vidului", Napoleon, Voltaire, Ioanide. Între articole și romanele călinesciene se caută o unitate a viziunii despre sine și despre lume, o schițare a unui portret de scriitor care ambiționează să-și construiască o identitate cît mai complexă și mai particulară. Călinescu apare în eseul Elvirei Sorohan ca un personaj
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
întreaga literatură modernă a programelor, a manifestelor." (127). Salvează totul impresia de flexibilitate, și încă una foarte mare. Suspectarea principiilor de estetică ori de poetică nu-l oprește să urmărească regulile romanului polițist (358). Iată, aș nota, un alt reflex călinescian, dacă nu general în "liberalismul" eclectic și baroc al artisticului, de regăsit pe un spațiu geografic mai mult decât național din zona noastră europeană. Marile opere, crede N. Balotă, refuză să se lase pătrunse prin metode exterioare, cu absentă sau
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
Einstein să o exprime cuantificat? Nu e trăsătura caracteristică a învățăturii creștine? Nu ne exprimă ea mai bine decât oricare alta pe noi?" (N. Steinhardt) Steinhardt și paradoxurile libertății este o carte fabuloasă, extraordinară, incomparabilă cu monografiile tip didactic sau călinescian existente în cultura română de astăzi. Poate fi chiar una paradigmatică, un început de serie nouă. Nu știm ce să admirăm mai întâi: vastitatea informației, sinteza rezultatelor cercetării minuțioase, îndelungi ca în simbolistica cifrei șapte?; empatia față de subiectul investigației și
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
celor mai aromate narcotice, G. Călinescu este atacat punct cu punct, revenitor, într-un exercițiu de ansamblu care, în fapt, rescrie istoria literaturii române, de asemenea de la începuturi - și mai departe de momentul scrierii Istoriei... lui G. Călinescu. Farmecului stilistic călinescian i se opune altul - i-am zice negricid - lapidar, tăios, inepuizabil în formulări și clocotind de probe, dar structurând pe aserțiunea că literatura română modernă nu și-a făcut încă temele elementare, către luminișul optzecist. întrucât fiecare cută a literaturii
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
Nicolae Manolescu La 87 de ani de la moartea lui Ion Slavici (1848- 1925), memoria omului continuă să stea sub semnul nedreptei sentinț e călinesciene, din finalul paragrafului biografic din Istoria literaturii române: „ Moartea izbăvi în 1925 opera de om”. Nici opera n-a avut totdeauna parte de o soartă mai bună. Poate fi o întâmplare că abia Iorga, care l-a scos din închisoare
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
al refugiului în estetic și al tezei conform căreia „Opera salvează creatorul” (p.228-229), Marino vede în C. Noica sursa principală a majorității relelor postdecembriste 3. În aceeași ordine de idei, Radu Petrescu nu este altceva decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Cosmin Ciotloș Dinu Pillat, Spectacolul rezonanței, prefață de George Ardeleanu, București, Editura Humanitas, 2012, O anumită presiune a modelului călinescian se face simțită în toată critica lui Dinu Pillat (reeditată acum aproape integral în seria de autor inițiată de Editura Humanitas). Invocată de multe ori, această presiune, difuză dacă e să fim sinceri, n-a prea fost discutată în amănunt
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
Ardeleanu o face concis și elocvent. Nu-i reiau remarcele aici, mărginindu- mă doar să le remarc. Să vedem mai bine, cum percepea Dinu Pillat însuși rezonanța (cuvântul din titlu pentru care optează editoarea, Monica Pillat, e fericit ales) modelului călinescian în critica românească de după Al Doilea Război. Semnificativ mi se pare un articol publicat inițial în revista „Luceafărul” (1973) în care problema e pusă în alți termeni decât aceia ai, așa-zicând, tutoratului direct: „Dacă un G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
maturitate sau mai tineri, nu pot să fie înțeleși, la rândul lor, fără o raportare la G. Călinescu, care le rămâne în materie, voit (cazul lui Nicolae Manolescu, cel mai tânăr, dar totodată și cel mai tipic exponent al filiației călinesciene) sau chiar ne-voit (cazul declaratului necălinescian Ion Negoițescu, într-o carte ca Poezia lui Eminescu), un model tutelar, prin geniul său deschizător de perspective inedite” (p. 203). Să fie această perspectivă, cumva generalizatoare, o formă a lui Dinu Pillat
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
datorie scadentă. Despre restul studiilor de aici nu mai e loc să vorbesc. Dar tăcerea mea poate fi luată ca o invitație la lectură). Sobre, fără nimic emfatic, ele uzează de numeroase formulări exemplare (de factură, nu și de manieră călinesciană, căci n-au nimic frenetic) transcriind nici mai mult, nici mai puțin decât echilibrul. O virtute pe cât de necesară, pe atât de puțin exersată, totuși, în critică. P.S. O observație pe care am preferat s-o fac aici, nu în
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
extrem de bogată sursă de informații cu multe și sugestive reflexe încrucișate. Acest „jurnal” își așteaptă creierul ordonator, competent, analitic și subtil asociativ al autorului viitoarei biografii Tudor Arghezi. Și poate al autorului viitoarei monografii critice a operei argheziene, în stilul călinescian, profund, din Viața lui Mihai Eminescu și din Opera lui Mihai Eminescu. Cândva, după 1960, mi-am propus să fac o carte de proze argheziene autobiografice și quasi-autobiografice. Până în august 1967, când am publicat, în revista Argeș, ultima variantă aprobată
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
nu este încă trecut. Vocația de istoric literar a lui Gabriel Dimisianu este confirmată și de mica monografie, Constantin Negruzzi (prima ediție a cărții a apărut în anul 1984, cu titlul Introducere în opera lui Constantin Negruzzi). În buna tradiție călinesciană, Gabriel Dimisianu încearcă să înțeleagă specificul literaturii lui Costache Negruzzi din perspectiva experienței de viață a autorului. Criticul încearcă să vadă lumea prin ochii lui Negruzzi, în contextul lumii românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii de la noi
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
și noua ediție este un model, în toate privințele. A fost preluată ediția critică G. Călinescu de la Editura Minerva și continuată strălucit de același editor, Nicolae Mecu, încheind restituirea romanelor, cu tot aparatul critic necesar; urmează restituirea integrală a publicisticii călinesciene (după cum voi arăta imediat). Cuvinte bune, în privința noutății, se pot spune și despre edițiile Nicolae Filimon și Heliade Rădulescu (ambele realizate de Mircea Anghelescu), Ion Barbu (Mircea Coloșenco), Mircea Vulcănescu (Marin Diaconu). Dar e bine să judecăm realizările colecției în funcție de
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
Simion. Lucrare realizată în colaborare cu Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu". Editorii menționați sunt Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă. Cu alte trei-patru volume care vor urma va fi prima ediție critică integrală a publicisticii călinesciene. Oferă un spațiu generos de discuții despre cronicarul literar, cetățeanul, omul politic, ideologul, universitarul, publicistul, esteticianul Călinescu. Eugen Barbu, Opere. I. Nuvele. Romane, LX+1604 p.; II. Romane. Jurnal, 1880 p., ediție îngrijită, cronologie, note, comentarii, repere critice de Mihai
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
-i vedea pe toți aceștia dându-și la lumină, cu naturalețe, metoda. Fie că se aduce în discuție arta de portretist a lui Dan C., fie că se pune problema vocației de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt esențialul despre recenzenți. Citiți și îmi veți da dreptate. Noblețea obligă cât obligă, însă Dan C. o face și mai
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
sunt dedicate numai perioadei contemporane (Eugen Negrici, Marian Popa, Alex Ștefănescu, Ioan Holban). Al. Piru, Dumitru Micu și Ion Rotaru ne încredințează că o sinteză integrală de istoria literaturii române nu poate fi decât operă de autor (pentru toți, modelul călinescian este suveran) și misiune de universitar în pragul pensiei. O fi tânără și neașezată literatura română, cu o istorie zbuciumată de numai cinci sute de ani (față de cei o mie cinci sute ai marilor literaturi occidentale), dar are nevoie, pentru
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
literaturii române și i-a dat trei versiuni. Nu e Istoria..., la modul absolut, ci O istorie a literaturii române, una dintre multele posibile (e titlul scurt și modest al primelor două versiuni), căreia îi adaugă în ultima versiune sintagma călinesciană de la origini până în prezent. Prima variantă a apărut în trei volume la Editura Minerva, în 1971, 1972 și 1987, segmentată pe etape istorice mari, ultima fiind perioada contemporană, din 1944 până în 1984, când se oprea aniversar (patruzeci de ani de
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]