257 matches
-
rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
figurat aici prin adverbul acasă. Porunca intonată pentru cerb valorifică, într-un text cules de G. Dem. Teodorescu, puterile solare ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și cântă d-un cântecel:/ - Boii noștri, cerbilor,/ Răsfirați cornițele,/ Să-ntind sanguliele,/ Să răsară soarele”. Coarnele maiestuoase au deci o mobilitate secretă, ce poate fi controlată de fecioara țesătoare. Marama foarte fină țesută de ea trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau mare căutare. Odată mi-a făcut cadou o a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la înălțimea pulpei. Măcar că fața și spatele erau cusute sus, materialul ajunsese totuși și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
materialul ajunsese totuși și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării din România, am vândut ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era foarte grăbit, nu-l lăsau treburile de la cabinet. Asistentele Căminului l-au luat în serios, s-au dus la noptiera și șifonierul decedatei și i-au numărat : patru perechi de cioropei, trei de pantofi, proaspăt reparați la cizmar, câteva cămășuțe cu dantelă, niște mănuși, agrafe, un pieptine cu câțiva dinți lipsă, o perie de păr, mai mulți năsturei de mărimi diferite, ceasul de mână, cerceii, patru brățări, mărgeluțele, oglinda de pe pervazul ferestrei, trei pălăriuțe, un rest de vată medicinală, două
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de când eram copil. Sărăcia, se spunea din bătrâni, a fost întotdeauna. Era după primul război mondial. Eram micuță, tăicuțu fără mânuța stângă, dar se ducea la mncă, la șosele și drumuri, dar cum muncea, numai Dumnezeu știe. Venea sâmbăta cu cămășuța pe el neagră de sudoare și praf, făcută din in de-ți rodea pielea, materialul era scump, măicuța țesea pânză de in și făcea cămășuțe, cerceafuri, izmănuțe la copii și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la mncă, la șosele și drumuri, dar cum muncea, numai Dumnezeu știe. Venea sâmbăta cu cămășuța pe el neagră de sudoare și praf, făcută din in de-ți rodea pielea, materialul era scump, măicuța țesea pânză de in și făcea cămășuțe, cerceafuri, izmănuțe la copii și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea sâmbăta. Doamne, oare unde dormea, ce mânca, scumpul meu tăicuț ? Cum strângea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tăicuțu a plantat pomi fructiferi în curte și grădină, aveam prunii, merii și nucii noștri, zicea să nu cerem la lume. Ne luau părinții de copii la muncă, ne învățau să țesem pânză, să tricotăm, să croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe la frați, - și apoi, trebuie să știți, părinții se iubeau tare mult - , așa că anul și copilul era tradiția satului, că am ajuns să fim opt copii, șase băieți și două fete. Am crescut mărișori, ne-au dat la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
caldă și jumătate leșie, făcută de la lemnele arse,ne spala mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei mici frumos pe un țol, și cinstit, nu mă laud, eram frumoasă foc, curățică, cu fundulețele goale, că nu se știa de chiloți, trebuia s-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
oamenii erau mai buni și Dumnezeu parcă mai înțelegător cu poporănii. Se termina și cu joaca, cu cântările aducătoare de ploaie. Ni se repartizau treburile. Eu eram norocoasă că mă ocupam de croșetat, tricotat, coseam flori frumoase pe pânză, bluzițe, cămășuțe, dar mai țineam și cartea pe genunchi și învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești schilav tot! Un cerșetor te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai Dar oricum ești, ce-ți pasă!, Tu vei vedea iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la 2-3 săptămâni. Erau boli multe și părinții se temeau să nu moară nebotezați. Crișma este bucata de pânăză în care preotul scoate copilul din cristelni (apă). Nașul avea datoria de a cumpăra lucrurile necesare copilului: scutece, feșe, bonete, plapumă, cămășuțe, etc. Pentru mamă se cumpăra material pentru o rochie. Aceste lucruri se cumpărau de la târg. Nu era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
totodată spera să mai apară ceva, să mai scrie cineva, în sfârșit, să se știe cunoscută cât de cât. În timpul acesta, Giulia își făcuse o părere generală. Pe Ancuța o considera o matracucă rămasă pe margine, iar individul penibilos, în cămășuța lui, nici nu intra la socoteală. Își imagina că Andrei e la toaletă sau poate la un bufet. N-avea rost s-o întrebe pe Ancuța, pentru că ar fi ridicat un umăr, și-ar fi subțiat buzele și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cunoscut întâmplător. Nu era ostil, ci indiferent. - Eram prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Andrei Ionescu, așteaptă omul și i-ați promis că mergeți la Piața Presei. Și cum femeia se întorsese docilă și închisese ușa, Zogru se cufundase cu totul în memoria lui Andrei, în timp ce acesta continua să-l întrebe pe băiatul în cămășuță Brainconf unde-ai mai lucrat, Daniel, cum erai plătit, ți-ar conveni un salariu de-atât, pentru început, desigur, știm că e puțin, dar suntem instituție bugetară. Situația nu era chiar așa de neagră, iar relația putea fi refăcută. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
această plecare era benefică. Giulia ar fi putut să-l uite, să se îndrăgostească de altcineva, se puteau întâmpla multe. Așa că optase pentru a lăsa lucrurile să se desfășoare pur și simplu. Zogru a plecat de-acolo cu băiatul în cămășuță, făcând tot felul de planuri pentru luna aprilie, cât era plecat Andrei. Îi trecuse prin minte chiar să se plimbe și el până la Paris, să ia avionul și apoi să se târască repede într-un cartier unde locuiesc mulți români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-ar fi făcut plăcere să treacă fără să-i pese. Dar nu putea și deja începuse să-și facă planuri s-o ajute în vreun fel. Cu acest gând s-a aruncat în Daniel, care tocmai pleca, gătit cu cămășuța lui albă și cravata de poliester, să cumpere fornetti pentru toată lumea. În stradă a intrat într-un bărbat ce tocmai coborâse din Matiz. Voia să ducă un dosar undeva, dar Zogru l-a făcut să urce din nou în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fugă să văd ce i s-a întâmplat. Era amețit. Sângele i se prelingea pe obraz și pe piept. Nu mai știu cum am ajuns acasă, dar o revăd pe Mama spălând capul prietenului meu, bandajându-l, apoi clătindu-i cămășuța albă. Și o aud: "Puteai să-l omori! Îți dai seama? Puteai să-l omori! Cum ai mai fi trăit cu o crimă pe suflet?" Nu atunci, ci mult mai târziu m-a înspăimântat gândul. Ce-aș fi ajuns, ce
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
îmi sugerează - sau amintește? - de legănarea pruncului în copaie. Mama croșetează ori coase un ciorap găurit și uită, uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește ori frânează roata mașinii, împinge din când în când copaia așezată alături, pe masă. Și totuși, pruncul - eu - nu adoarme. Din tavanul scund al cabinei mă adie răcoarea aerului condiționat. Poate că
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
aci de față zice să s-ar putea să nu se mai întoarcă în Kent, le anunță Harry. Janice, care dădea să plece spre bucătărie să-și toarne o dușcă de Campari, încremenește în picioare. Din cauza arșiței, nu poartă decât cămășuța de noapte scurtă și transparentă peste chiloței. - Știai asta, Harry, spune ea. Chiloței roșii, observă el, care prin țesătură par roz-pal. Pe vârful caniculei de săptămâna trecută și-a tuns părul la un tip din Brewer la care merge și
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]