251 matches
-
în miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată a caimacanului. Toți eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează documentele medievale, se referă la adăposturi ale robilor țigani. Un document din 11 februarie 1812 „o împărțeală Î în chip de izvod între frații Ilie Roset, Dracachi Roset căminarul, Vasile Roset spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset vorniceasa, de moșii, țigani, case părinteștiî” ne determină s credem că și pe moșia Filipeni erau robi țigani. Până la eliberarea din robie (în 1844 Grigore Alexandru Ghica Vv., în baza legii votată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
venit dreaptă parte de chironomie părintească la doi frați această moșie Filipeni, cum pe larg arată în această împărțeală: adică jumătăți de moșie din trupul Filipenilor s-au venit dreapt parte de chironomie părintească a răposatului fratelui nostru Ștefan Roset căminar și cealaltă jumătate de moșie din trupul Filipenilor s-au venit iarăși dreaptă parte de chironomii părintească a fratelui nostru Grigore Roset căminar cu așezare părintească casa ce au fost pe dânsa făcută de mâna comis Iordache Roset date așezări
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din trupul Filipenilor s-au venit dreapt parte de chironomie părintească a răposatului fratelui nostru Ștefan Roset căminar și cealaltă jumătate de moșie din trupul Filipenilor s-au venit iarăși dreaptă parte de chironomii părintească a fratelui nostru Grigore Roset căminar cu așezare părintească casa ce au fost pe dânsa făcută de mâna comis Iordache Roset date așezări pentru așezare părintească de pe moșia Orașa din ținutul Bacăului și fiindcă de pe săvârșirea din viață a fratelui nostru Ștefan Roset căminar, nerămânându-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Grigore Roset căminar cu așezare părintească casa ce au fost pe dânsa făcută de mâna comis Iordache Roset date așezări pentru așezare părintească de pe moșia Orașa din ținutul Bacăului și fiindcă de pe săvârșirea din viață a fratelui nostru Ștefan Roset căminar, nerămânându-i mai de aproape chironomi ai săi din trup, fiind neînsurat, afară de noi frați, parte răposatului, în cinci părți pe cinci frați ni s-au venit de frate o a cincea parte, din care două din aceste cinci părți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de chironimie răposatului, din această jumătate din moșie Filipenilor ni s-au și nouă mai jos iscăliților dreaptă parte de chiromani din partea răposatului. Pentru care cu buna primirea noastră ne-am alcătuit și neam învoit cu Domnul fratele Grigore Roset căminar ca să ne deie domnul cinci mii lei pentru aceste părți drepte a noastre de chironimie de la răposatul fratele nostru din jumătate din moșia sa Filipeni, care bani ni i-au și răspuns domnul fratele Grigore Roset toți deplin acum în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
veci, neclintit, aceste două părți a noastre de chironomie ce nu s-au venit dreaptă chironimie din partea răposatului ca pe un drept lucru dumisale, iar pentru celelalte două părți a celorlalți frați iarăși se va învoi domnul fratele Grigore Roset căminar cu domnii ceilalți frați, precum se va putea alcătui și învoi cu dumnealor pentru că noi cu această alcătuire am făcut cu domnul această învoială, atât despre ceilalți frați cât și pentru datoria de dezgroparea răposatului să fie domnul fratele Grigore
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al lui Ștefan și al Mariei Krupenski. A fost căsătorit din 1825 cu Savestița Luca cu care a avut 14 copii, dintre care au trăit următorii: Elena, Dumitru, Catinca, Ștefan, Elisa și Grigore. Grigore Rosetti a îndeplinit mai multe dregătorii: căminar în 1823, comis, agă, postelnică (1846), vornic, ispravnică de Bacău între 1850-1859. A încetat din viață în 1859, când întocmește un act cu nevasta sa. Ca avere a avut: jumătate din moșia Filipeni (Bacău) care era zestrea acesteia, vie, locă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au amestecat cu robii tătari (8% din total), documente vorbind numai de robii țigani. 18 Theodor Codrescu, Uricarul, Vol. IX, Iași, 1889, p.273 „..O împărțeală pe dou coale cusute în chip de izvod între frații Ilie Ruset, Dracachi Roset, căminarul, Vasile Roset, spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset, vorniceasa, de moșii, țigani, case părintești din anul 1812, 11 februarie. 19 Alexandru I. Gonța, op. cit., p.133-146. 20 Radu Rosetti, op.cit., p.395. 21 I.C. Filitti, Opere alese, Editura „Eminescu”, București, 1985
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un fapt din biografia poetului, mulțumindu-se să reconstituie, așa cum am spus, istoria din afară care însoțește scrierile lui Eminescu: istoria Ipoteștilor, istoria casei în care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
răscruce de drumuri îi traversează mijlocul printr-o fâșie lungă de pământ. Așadar, Mihai a venit de la oraș, nimerind, chiar în centrul micului univers, aspect deloc neglijabil. Copilul a fost deopotrivă un privilegiat al satului, ca fiu al conului Ghiorghieș, căminarul, dar și unul al universului fabulos al marginilor pline de mister. În felul acesta, lumea a început să se învârtă în jurul său, iar el, marcat și uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu cât el însuși a trăit câteva dintre ele, fiindcă nu se putea ca Raluca (întocmai ca Smaranda Creangă) să nu-și fi descântat copiii pentru alungarea vreunei boli, mai ales atunci când era singură cu ei și n-o auzea căminarul. Așa cum nu se putea să nu fi auzit, de la moșnegii ori de la babele satului, descântece pentru chemarea sau alungarea ploilor, basme al căror conținut îl fascina, creații cuprinzând o întreagă mitologie țărănească: Povești și doine, ghicitori, eresuri,/ [...]/ Abia-nțelese, pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
satelor își preparau elixirurile, licorile și leacurile 7. Multe dintre acestea s-au petrecut, probabil, și în casa Eminoviceștilor; Raluca era o atentă păstrătoare a tradiției în tot ceea ce avea ea mai autentic. Învățătura nu l-a îndepărtat nici pe căminar de cultivarea vechilor obiceiuri, chiar dacă în sinea-i se îndoia de unele, ironizându-le. Așadar, structural, gospodăria familiei Eminovici de la Ipotești oricât s-ar fi ținut ei de boieri tot gospodărie țărănească era, cum le era și neamul din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilul privea singur și pe furiș, era semn distinct al Ipoteștilor; copilul era în mod special atent cum apele plâng, clar izvorând din adâncu-i sau cum scârțâie-n vânt cumpăna 19. Țăranii din Ipotești și documentele locului amintesc de stupina căminarului așezată pe coama de deal din dosul casei părintești 20[...]. De la casa Eminoviceștilor drumul se despărțea: la stânga o lua spre Cătămărăști, trecând pârâul Luncii, iar la dreapta o lua spre Cucorăni, fost centru de comună (plasa Târgul-Miletin). Ipoteștii se dezvăluiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chiar cu biciușca în mână, intra spășit, cu ochii strălucind de fericirea trecută, și Raluca îl ocrotea, poate ușor dojenitoare, dându-i să mănânce sau ferindu-l de ochii pătrunzători ai soțului și de vajnicele metode pedagogice folosite adesea de căminar, mai ales dacă treburile nu-i vor fi mers bine peste zi. Mihai a sosit la Ipotești în jurul vârstei de 8 ani, trăind până atunci la Botoșani, unde avuseseră părinții case. Nu excesiv de sociabil, ci mai degrabă timid, era stingherit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât apucăturile lor îi erau străine; în plus, Eminoviceștii se considerau boieri și nici nu le-ar fi convenit această tovărășie. Chiar faptul că nu și-au făcut rude în sat confirmă statutul aparte pe care îl doreau pentru familie căminarul și soția sa. Intrând în relații gospodărești cu unii și cu alții, probabil că mama le dirija copiilor prieteniile de joacă după relațiile pe care le avea cu părinții copiilor din sat. Documentele vorbesc de faptul că toți frații erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este însă că ipoteștenii n-au fost niciodată comunicativi. Mândru în atitudine, Eminovici însuși a avut de suferit din pricina aceasta. A crescut și a trăit sub autoritatea Balșilor: dacă la Dumbrăveni "tăia și spânzura" în numele lor, apucăturile i-au rămas căminarului și după ce s-a desprins de ei; își făcea singur dreptate, apelând chiar la violențe, nu numai verbale. Circulau pe seama conului Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă să-l înțepe albinele, decât în preajma vanitosului căminar. Eminescu a petrecut la Ipotești vacanțele copilăriei și anii întrerupți de la Gimnaziul din Cernăuți. A venit însă și mai târziu, cu diferite ocazii; mânat în lume, n-a putut niciodată scoate din suflet satul copilăriei. Eminoviceștii s-au mutat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frații și surorile poetului avem știri puține și nesigure 42, mai ales despre învățătura copiilor dinaintea Cernăuților, pe unde au trecut aproape toți. S-a vorbit întâi despre profesorul Scarlat Woiacek de Voinscki 43, iar Octav Minar susținea că fiii căminarului au învățat binișor, nemțește și franțuzește, de la o guvernantă bătrână, care era adusă de la Botoșani, la Ipotești, o dată pe săptămână 44. Deși căminarul a avut, mai ales după 1848, mari probleme și încurcături financiare, el a făcut toate eforturile posibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
S-a vorbit întâi despre profesorul Scarlat Woiacek de Voinscki 43, iar Octav Minar susținea că fiii căminarului au învățat binișor, nemțește și franțuzește, de la o guvernantă bătrână, care era adusă de la Botoșani, la Ipotești, o dată pe săptămână 44. Deși căminarul a avut, mai ales după 1848, mari probleme și încurcături financiare, el a făcut toate eforturile posibile pentru ca fiii săi să învețe alături de copiii oamenilor cu stare, așa încât i-a înscris la pensionul lui Ladislau Ferderber din Botoșani. În 1850
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
temeinice motive: unul, pentru că la vremea aceea gimnaziul nu se înființase în Botoșani, iar al doilea, pentru că cel din Cernăuți nu numai că era de prestigiu, dar limba de predare era germana ceea ce înclina mult în balanța minții practice a căminarului. În pașaportul eliberat la data de 16 august 1857 sunt trecuți: Șerban, Neculai, George și Elie Eminovici, dar și Mihail, care iaste de 7 ani: statul crescători, părul negru, ochii mari, nasul potrivit, fața smolită, având și acesta a urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât și cele bisericești, spre care Mihai avea o nedisimulată atracție, așa că examenele la care s-a prezentat au fost mai mult o formalitate. Contrar părerii încetățenite, mai dificilă a fost acomodarea lui Mihai cu limba germană, deși tatăl său, căminarul, știa nemțește, dar prins cu ale moșiei, ba și cu alte atâtea daraveri, n-avea timpul și nici răbdarea necesară de a da lecții. De aceea, poate, Iancu Litviniuc primul învățător al său de la Cernăuți spunea că la început i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la școală. Drumul înapoi s-a făcut pe 22 mai 186058, spre marea mâhnire a copilului, căci lăsa în urmă Ipoteștii, în luna cea mai atrăgătoare din an. Pe drum, iarăși observații, căci nu se poate să-l fi lăsat căminarul în pace cu vorbele pe talhari. Ne închipuim cum va fi zâmbit Eminescu mai târziu, când Creangă își începea un capitol al Amintirilor în felul acesta: cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară pân' răsărea soarele, aci dormea de cu seară pân' la amiază și uneori până la 1 și 2 p.m.64. Într-un cuvânt, își trăia propriul trai, după cum îl îndemna inima. Desigur, căminarului îi plăcea să-și vadă copiii citind, căci avea o bibliotecă bogată, iar aceștia deseori se închideau în salon, alegându-și fiecare lectura după cum îl îndemna inima sau interesul. Astfel, copiii s-au cunoscut mai bine între ei. Lectura i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari73. Aparent, gospodăria familiei Eminovici își mișca aceleași roți, dar cine avea urechi de auzit sesiza scârțâitul lor; grijile tăinuite își făceau una câte una loc în cuibarul plin de datorii al căminarului. Speranțe mai erau totuși, numai că prima lor spulberare își făcu repede apariția. Vestea căzu ca fulgerul: pe 28 decembrie 1863, Ilie moare la București, unde fusese elev la Școala Națională de Medicină și Farmacie a lui Carol Davila. Fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]