410 matches
-
vadă ce-i cu animalul, văzu că îi căzuse o potcoavă! De la galop, se-nțelege! Vai, vai! Cum o să-i aducă iapa înapoi lui Polec? A mers de acolo înainte cât se poate de încet, pe jos, ținând iapa de căpăstru, pe cărări netezi, până la stână. Apoi, tot ușurel, la întoarcere spre casă. Seara, când duse iapa înapoi lui Ilia Polec, acesta a rămas tare nemulțumit de starea animalului. Nu degeaba nu-l trăgea inima să dea ce-i al lui
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DORUL DE CĂPESTRE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mânjii iepei sure pasc o pădure adulmecă lupul șalupa, șalupul noroc, ghinionul lighioana, lighi-onu' veniți de aiurea să prade pădurea mierea și stupul ca-lupa, ca-lupul
DORUL DE CĂPESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358834_a_360163]
-
adulmecă lupul șalupa, șalupul noroc, ghinionul lighioana, lighi-onu' veniți de aiurea să prade pădurea mierea și stupul ca-lupa, ca-lupul prea multă căldură se pierde, se fură la alb sau la negru numai hoțul e integru goana după zestre dorul de căpestre de la unchi, de la mătuși până la cătuși când scrie pe uși e închis că sunt închis! nu v-am zis?! Referință Bibliografică: dorul de căpestre / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de
DORUL DE CĂPESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358834_a_360163]
-
se fură la alb sau la negru numai hoțul e integru goana după zestre dorul de căpestre de la unchi, de la mătuși până la cătuși când scrie pe uși e închis că sunt închis! nu v-am zis?! Referință Bibliografică: dorul de căpestre / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DORUL DE CĂPESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358834_a_360163]
-
și întuneric, și umbra-n alergare... e o zăbală. nuntă între cer și-aerul viciat al trăirilor. oraș între două lumi. poduri arcuite și curcubeul beat, acoperiș frontierei invizibile sau pradă cuvintelor goale, poleite cu înțelegere, milă... grețoasa milă omenească. căpăstru îți pun... vorbesc acum cu tine necuprins. năroadă am rămas și sunt o întrebare transformată în răspuns tu ești jocul aprofundat și fals văzut de nepătruns an de an mă chemi în cușca aurită. te aud, râd. a urlet râd
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
Biserica e-a lui Iisus În care nu vă văd intrând Ci în afara porții stând Cu vorbe care le-ați mai spus Mai multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în căpestre Despre voi Apostolul a zis: Cine nu-i de-al nostru, pleacă La curți străine să petreacă Fiecare-n spate c-un abis Decât să fiți ai nimănui, Vă-ntoarceți. Dumnezeu primește Pe-acela care se căiește Și-i știe
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini...Când am privit mai atent, Donul se înroșise de sângele nostru... Eu am avut noroc cu carul...Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului... Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
poezia sa De la imposibil la posibil, și-i apreciez adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai șoptit./ Dorești prea mult albastru,/ Mult prea intens și prea departe,/ Și nu pot prinde luna de pe cer/ Ca mânzul, de căpăstru./ Inimile noastre locuiesc/ În emisfere separate./ Ești prea învăluită în mister./ Orice-i posibil, am șoptit/ Primind ecou din patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru,/ Am plantat un fir de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A lăcrimat adânc și-a ferecat/ Eternitatea în găoacea unei oaze./ Ca o candelă, nufărul alb,/ Prin desferecate raze/ Luminează potecile inimii/ De la imposibil la posibil./ Sus, pe cer, în albastru căpăstru,/ Luna, nebunatic mânz, dansează”. Cartea se încheie cu o pagină de „Mulțumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariția acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei, deja consacrate în România și, cu siguranță apreciată și în țara
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
Puiu, fără a mai aștepta îndemnul hățului, se strecură grăbit în ogradă. Un trârâit prelung, poruncitor îl impiedică să-nainteze. Stăpânul se apropie de coșar ridică cu o proptea sârma de rufe ce-atârna de-a curmezișul drumului, apucă de căpăstru calul conducându-l cu grijă printre meri și vișini, în grădină. Opri căruța între gârlici și stogul de paie, înțepeni c-o buturugă o roată și se apucă să deshame. Desprinse bretelele lungi din mănușă, îi scoase zăbala din gură
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
conducându-l cu grijă printre meri și vișini, în grădină. Opri căruța între gârlici și stogul de paie, înțepeni c-o buturugă o roată și se apucă să deshame. Desprinse bretelele lungi din mănușă, îi scoase zăbala din gură și căpăstrul de pe cap, înfășurându-l cu grijă în hățuri. Apoi își plimbă mâinile prin coamă lui aurie, pe șira spinării, trecându-i în cele din urmă coada prin ham. Eliberă din orcic ștreangurile, le înnodă timid de verigile ce îmbucau ansamblul
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Bărbatul descălecă și mângâie apăsat spatele calului. Îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze. Alma îi urmarea fiecare mișcare. Curiozitatea ei creștea cu fiecare gest al lordului. Calul se liniștea și se lăsa condus spre grajduri, ținut de căpăstru. Îi bătea inima. Scena desfășurată în fața ei cu câteva clipe înainte o lăsase fără suflu. Îi pulsau tâmplele. Gentlemen-ul desăvârșit se transformase într-un rebel liber. Își turnă un pahar cu apă și-l bău pe nerăsuflate. În încăpere se
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
câteva sute de CD-uri cu muzică românească, rusească și grecească, dar cântecul ei preferat este La birtuțu’ din pădure! Și mi-e drag s-o ascult cântându-mi: La birtuțu’ din pădure / Băui două iepe sure / Cu banii de pe căpestre / Luai țoale la neveste...” Am râs amândoi închipuindu-mi-o pe doamna Nicole doinind melodia asta, iar nea Mitică, spiritual ca de obicei, a venit imediat cu o completare: „Ei, n-am avut eu iepe, și chiar dacă le-aș fi
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
pășește în istorie pe urmele odraslei sale... Mai mult, Iisus Hristos nu călărește direct pe spinarea mânzului, ci I s-au întins hainele apostolilor, devenite adevărata interfață între Biserică și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul), închipuind ușurința cu care neamurile vor primi blândul jug al Evangheliei iubirii. Dacă toată creația a avut o trăire aparte atunci, nu același lucru se poate spune despre ethosul mulțimilor adunate să prăznuiască Paștele Legii vechi chiar în epicentrul revelației
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Atasament > COPITE CE ARD Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului în seara asta caii coboară tabloul se stinge în dor infinit dar lasă iubite ei nu știu să moară tu strânge căpăstrul și dormi liniștit voi pune prinsoare că vin către tine cu patima-ntreagă și sânge regal de n-oi ști să-i număr voi cerne degrabă un crez peste umăr și-un pod în aval și-nvăț vizitiul din rondul
COPITE CE ARD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342976_a_344305]
-
dus Roata sau du-te undeva / Unde și-a dus iapa, cândva, Mutul! Dispari de lângă mine / Ca să nu mai aud de tine!” De iapă când a auzit, / Dănilă a plecat grăbit, Căci el știa unde s-o ducă. / Deci de căpăstru o apucă Și la pădure-o duce dar, / Să-și ia adio de la car Precuim și de la cei doi boi. Când frate’ său merse apoi La grajd să-și vadă iapa lui, / Ia-o de poți, de unde nu-i! De
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
visul tău, E pentru că nu vreau să spulber stropii De ideal țesut în gândul meu. Și poate că fiind doar o fantasmă, Un adevăr mai virtual ca restul, Învăluit de raze și de plasmă, Iubirii îi vei fi pe veci căpăstrul. Liubastra, 05.19.2016 Sursa imagine: Internet, Surrealism. Referință Bibliografică: Elucubrații lirice / Liuba Botezatu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liuba Botezatu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELUCUBRAȚII LIRICE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343150_a_344479]
-
copil, trebuia să se descurce, s-o moșească cum văzuse la tatăl său că face, ca s-o ajute pe biata oaie. În vacanțele din timpul școlii, trebuia să-l însoțească pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze și de la școală, ca să meargă la plug cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de capul lui. Abia dacă reușea apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica, cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de capul lui. Abia dacă reușea apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica, cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
scrie istoria ei Pe care mâine o-nvață urmașii... Cei tari întotdeauna dictează Ce se întâmplă aici pe pământ, Gândul meu degeaba cutează Să se opună adevărului sfânt! Și totuși luminii din sufletul meu Nu poate nimenea să-i pună căpestre, Împăcat sunt cu mine, cu Dumnezeu Și soarele-amiezii e încă pe creste... ............................................ Puterea scrie, puterea e-n toate, Cuvântul pe buze mă doare învins, Unde și cine te-a ascuns, Dreptate? Întrebarea se mistuie ca rugul aprins... Nicolae Nicoară-Horia Referință
PUTEREA SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380372_a_381701]
-
Se zice că “șarlatanii” Seamănă cu corsicanii Practicând zilnic vendeta Cu antrax și cu racheta * Construim o Catedrală Pentru popi - și nu o școală Nu vrem teatre, nici spitale Ci călugărițe cu damblale Poate un extraterestru Să ne pună un căpăstru Cu biciușca să ne-îndrume Spre adâncuri fără nume Virgil Ciucă, București, 18 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: N-am știut / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil
N-AM ŞTIUT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380622_a_381951]
-
din marginea Bethleemului, magistrul Ruthavan, centurionul Genarius Muso și cei doi însoțitori ai lor se alipiră caravanei care se puse în mișcare a doua zi dis de dimineață. Magistrul Rutavan încălecă cămila pe care unul din oameni o ținu de căpăstru. Animalul se ridică, iar Ahnbar Ruthavan aruncă în urmă o ultimă privire spre intrarea peșterii. Era acum asemenea tatălui său, Melchior care în urmă cu treizecișitrei de ani se închinase copilului sfânt, înfășat și culcat în iesle. Porniră apoi încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
din marginea Bethleemului, magistrul Ruthavan, centurionul Genarius Muso și cei doi însoțitori ai lor se alipiră caravanei care se puse în mișcare a doua zi dis de dimineață.Magistrul Rutavan încălecă cămila pe care unul din oameni o ținu de căpăstru. Animalul se ridică, iar Ahnbar Ruthavan aruncă în urmă o ultimă privire spre intrarea peșterii. Era acum asemenea tatălui său, Melchior care în urmă cu treizecișitrei de ani se închinase copilului sfânt, înfășat și culcat în iesle.Porniră apoi încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă pământul negru din ochii mei și i-aș fi luat cu drag povara, să fi
CALUL DE PLUG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381499_a_382828]