2,073 matches
-
pe 3 iunie, debutul anului aniversar “Maria Tănase”, printr-un concert caritabil la Brașov - “Sunet pentru suflet”, reînviind tradiția marilor noștri artiști precum George Enescu, Maria Tănase, George Vraca și Constantin Tănase, care participau la evenimente caritabile sau cântau la căpătâiul bolnavilor. Voiculet este inițiatorul proiectului “Maria Tănase 100”, care include evenimente la Târgu Jiu, București, dar și în străinătate, în locuri în care Maria Tănase a concertat în perioada 1937-1940, precum New York, Paris și Istanbul. “Maria Tănase înseamnă foarte mult
Anul aniversar “Maria Tănase” debutează printr-un concert umanitar la Braşov [Corola-blog/BlogPost/98120_a_99412]
-
ora locală 14 în prezența regizorului Radu Jude, a producătorului Ada Solomon, dar si a distribuției. ”O umbră de nor” vorbește despre un preot, interpretat de regizorul de teatru Alexandru Dabija, care într-o zi de vară este chemat la căpătâiul unei muribunde pentru a-i spune o rugăciune. Regizorul Radu Jude spune că esența filmului poate sta chiar într-un fragment din rugăciunea rostită de personajul principal ” ticăloasa mea viață ca un somn a trecut, ca o umbră de nor
”O umbră de nor” are premiera mondială pe 23 mai la Cannes [Corola-blog/BlogPost/98180_a_99472]
-
poartă titlul „Întâmplări ce nu puteau fi uitate” și a fost publicată în anul 2008, după ce a văzut lumina tiparului la aceeași editură. Destul de vizibil emoționat, Ioan Grămadă a dorit să aprecieze că a treia sa carte este cea „de căpătâi”, așa cum îi place s-o spună ori de câte ori se ivește ocazia, menționând că în ea a încercat să cuprindă tot ce a putut „cu privire la tradiții, la folclor, obiceiuri, istorie, legate de Câmpulung, de câmpulungeni, de acești oameni minunați care își poartă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
-i place... Chiar Dumnezeu din ceruri când a făcut pământul De la-nceput de lume nu i-a plăcut cuvântul, A pus și îndoiala între Adam și Eva Că unul dintre-aceștia ar face totuși ceva Și-așa cu gelozia la toate căpătâi Încearcă să-i despartă de dragostea dintâi! Când scriu de bucurie, de dor și de tristețe El vine întotdeauna zadarnic să mă-nvețe, Dar versurile mele, așa au fost să fie, Miros a bunătate, a cer și a tămâie, Parc
NEFÂRTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384295_a_385624]
-
la 50 de ani (ambele nu cred că vor ajunge „așa” și nu înțeleg cum se poate întîmpla așa ceva). Toate astea se întîmplă cînd bătrîna de 90 de ani e în comă (bătăile inimii ei fiind coloana sonoră), iar la căpătîiul ei s-a întors, după mulți ani de absență, fiul ei, jucat (fără cuvinte - la propriu) de Relu Sirițeanu. Regia îi aparține Sânzianei Stoican, iar scenografia - lui Valentin Vârlan. Conflictul generațiilor în interiorul unui singur om este minunat interpretat de cele
Trei femei înalte [Corola-blog/BlogPost/97542_a_98834]
-
sufletul meu! Dar lasă-mi gânduri senine, să-ți nemuresc destinul tău! Din soartă să-mi iei povară ce se ascunde-n anii grei! Dă-mi iubirea de fecioară, în versuri să îi ard scântei! În gând să le pun căpătâi, pentru nopți de insomnie. În suflet de-ai vrea să rămâi, te-aș cănta în poezie. Ia-mi povara grea din soartă și trista-mi singurătate! Dar să nu-mi iei niciodată, gânduri ce se vor în carte! Și să
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
niciodată ceea ce nu dorești să ți se facă. “Babele” este o piesă într-un act, destul de morbidă, cu personaje prototip, Muribunda, Cele 9 Babe, Fiul, Doctorul și Preotul. E vorba de o veghere a unei bolnave, iar bătrânele stau la căpătâiul ei, exact ca babele în jurul Bubulinei, din filmul “Zorba Grecul”, așteptând ca aceasta să moară și repezindu-se, să apuce și ele ceva din “zestrea” Bubulinei. Cele 9 bătrâne (număr magic!) precum cele 9 Babe ale lui Mărțișor, comentează starea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
copie după Jurnalul acestuia și caută înfrigurat, printre cei care l-au cunoscut pe cel dispărut, informații noi, în măsură să-i întregească profilul. Minodora Chendea, soția sa, economist și cameraman ad-hoc, îl acompaniază și îl ajută. În final, la căpătâiul românului ce odihnește în cimitirul din Mariestad, în Suedia, va veghea o cruce ortodoxă, tăiată în marmură de meșteri argeșeni, foștii săi consăteni: “Nu se poate să-ți tai toate rădăcinile cu pământul strămoșesc...Rămân (emigranții, n. n.)...cu sufletul tras
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
fasciste a lui Horthy Miklos, Ion Șugariu scria: „Nici cimitirele nu fuseseră cruțate. Celor care decedaseră, dar avuseseră și o adevărată atitudine românească, le fuseseră scoase crucile și nivelate mormintele, ca să nu se mai cunoască. Numai rămășițele de luminări de la căpătâiele morților mai arătau că acolo erau îngropați oameni”. La aflarea veștii morții lui Ion Șugariu, prietenul lui, poetul Virgil Carianopol scria: „Când moare un poet adevărat, ar trebui, măcar o clipă, să se întunece soarele, iar luna să nu se
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
mortul dezbrăcat. Mașina primăriei părăsește curtea ca să ducă mortul la capelă. Pe vremuri, acest ultim drum se facea la pas, conform unui vechi obicei popular, în ritmuri de fanfare, cu tot satul înșiruit în urma carului mortuar și cu bocitoare la căpătâiul mortului. Nimic nu a mai rămas. În urmă rămâne poarta deschisă pentru că nu mai există nimeni interesat ca să ocrotească ceva. La scurt timp, intră în curte proprietarul buldo-excavatorului. Primarul îl așteaptă, obosit după atâta vânzoleală prin curte cu medici, polițiști
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
fântâna rămâne a noastră iar ochii sub bocancii Un lung șir de soldați Migrează spre țara Ce-mi ia viața pentru a-și întreține iluzia Că-mi aparține Poetul ne dăruiește un colier de versuri care pot sta oricând la căpătâiul marilor creații care au slăvit arta, slujindu-le drept motto: Iată cum voi muri o pasăre mă va răstigni atunci desigur femeia nu va mai avea sens nici tu nu vei mai fi iar eu pasărea pe sub pământ voi zbura
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378235_a_379564]
-
lui curioasă se interesa de procesul și de tehnica gândirii și le făcea o analiză atât de pătrunzătoare încât „Organonul” său - nume atribuit de posteritate tratatelor sale de logică - avea să dăinuie, preț de două mii de ani, drept cartea de căpătâi din domeniul logicii. A înlăturat mitul geocentric, modelul Galileo-newtonian al universului, stabilind simetria și natura comună a celor trei dimensiuni. Ulterior, Einstein a venit cu modelul lui relativist adăugând dimensiunea timpului, precum și curbura spațiului, lumea constituită fiind într-un tablou
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
acelora datând din iunie 1889, sau a unor rapoarte medicale redactate ulterior, din memorie. In acest cadru teoretic, putem pune în evidență două categorii de izvoare de referință: scrisorile unui martor ocular, Henrietta Eminescu, sora și îngrijitoarea Poetului, aflată la căpătâiul bietului suferind, în perioada cea mai grea a maladiei acestuia, adresate binefăcătoarei Cornelia Emilian 5 (epistolar care acoperă intervalul Mai 1887-Iunie 1889), pe de o parte, iar pe de altă parte articolele, notițele și comentariile din ziarele și revistele acelei
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
nr.28, anul XXV, din... 1889, la zece zile deci, de la moartea poetului Mihai Eminescu, adevărat simbol al culturii române. Limbajul arhaic, de veac XIX, cu amănunte care ne fac să fim alături de poet, de suferința acestuia, și chiar la căpătâiul lui, ne dau senzația că l-am condus noi înșine pe ultimul drum. Bogat reprezentată, la fiecare secțiune, noi vom puncta doar câteva dintre matreriale, care ar putea stârni interesul cititorului pentru a parcurge întreg cuprinsul ei. Un al doilea
REVISTA „ARDEALUL LITERAR” Nr. 2, 3, 4 din 2013 [Corola-blog/BlogPost/93617_a_94909]
-
mai fie niciodată sete semn că au trecut de partea ta poete orice frumusețe nu e frumusețe dacă nu le dă tuturor binețe! și deschizând ochii am văzut rămasă mioritiada la mine pe masă pe care mi-o pun veșnic căpătâi și când deschid ochii, pe ea o văd întâi. Citește mai mult te-am visat azi noapte boier Nicolescu,pajul poeziei și purtai un fes cufir țesut din aur și aveai aurăîn cea mai valahă din cronici trăsurăbranduind arome cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
sale, să lupte pentru a apăra viața ei. Acea viață pe care el o simțise că pâlpâie ca o lumânare, o viață ce era pe punctul de a se stinge... Era conștient că moartea este, încă, de partea cealaltă a căpătâiului Mariei, la pândă, gata să profite de momentul oportun pentru a-și smulge prada... „Dar eu sunt aici și nu-i voi permite! Mă voi lupta cu ea!” Pe drumul către spital, în ambulanță, Maria intrase în stop cardio-respirator. Monitorizată
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea a rug de pocăință și smerenie în ceața de tămâie groasă, care se poticnea de fiecare dată în jelania celor veniți să-și ia adio. -Mamă dragă, dor de suflet, grea ți-a
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Mii de inimi băteau într-un ritm, de parcă se mișca orașul. Simțeam cum treptat adorm pasiunile, gândurile lor și Duhul lui Dumnezeu plutește peste toate. Mă gândeam și la bolnavul care-și dă duhul la spital, și la doctorul de la căpătâiul lui, și la milițianul care stă la colțul străzii, și la brutarul care pregătea pâinea pe mâine, și la cel ce stătea în beciurile securității, și la cei ce erau în cercetări, mă transpuneam în situația fiecăruia. Se spune ca
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
Articolele Autorului ESTE TIMPUL E timpul ca noi să-vățăm să iubim Cu toate că e prea târziu pentru asta. Un lucru e cert ! Iubirea primim ! Chiar dacă cumva ne ”paște” năpasta. E timpul ca noi să uităm de durere Să punem tristeții acum căpătâi. Și chiar de o fi când lapte, când miere ! Vom ști ce înseamnă silaba dintâi. E timpul acum s-avem doar răbdare Ca visul din noi să se împlinească. Știind că și vremea va fi schimbătoare Pășind pe o cale
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
ce-a fost Zâmbind doar la vremea ce stă ca să vie. Tristeții ce-o ai eu nu-i văd niciun rost Trecutul frustrant să-l schimbăm pe vecie. E timpul ca noi să uităm de durere Să punem tristeții acum căpătâi. Și chiar de o fi când lapte, când miere ! Vom ști ce înseamnă silaba dintâi. E timpul ca noi să-vățăm să iubim Cu toate că e prea târziu pentru asta. Un lucru e cert ! Iubirea primim ! Chiar dacă cumva ne ”paște” năpasta. Dar
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TÂRZIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului târziu târziul meu iubit sau căpătâiul păsărilor în care cuiburile se ridică neîncetat te citesc iar și iar printre oglinzile rămase întregi aud cioburile cum așteaptă o eliberare absurdă când particule de viață se vor ciocni undeva între răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
pasul - ce vrăjmaș? Nicolea Dan Cetină n-a creat vrăjmășie, n-a trăit-o, prietenia, în schimb, din plin. Ne-a dăruit-o, i-o dăruim, ieșindu-i mereu în drum cu acea bucată de pâine care să-i fie căpătâi pentru odihna veșnică. Valentin Marica
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
semne șoferului să oprească. “Mă scuzați, domnule Păunescu, vă rog s-o lăsați pe fata primită aseară în echipa dumneavostră să coboare, că i-a murit acum o oră mama.” Tânăra învățătoare din Maramureș a coborât să se ducă la căpătâiul mamei ridicate la cer și de atunci nimeni n-a mai auzit de ea. Băiatul care evoluase pe aceeași scenă cu ea a făcut o carieră teribilă. Numele băiatului este Ștefan Hrușcă. Și totuși fata era mai bună. Doar că
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
învățătura kopiilor". Primele cărți mici, de buzunar, au fost cărțile de rugăciune. În călătoriile lor pline de imprevizibil, de obstacole, de necazuri, în vremurile în care sosirea nopții dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
ceremonie socială. Protocolul funebru începe cu pregătirile de îmbălsămare, trece prin ferparele publicate în cotidiene și se încheie cu înmormîntarea. Iar plînsul rudelor și bulgărele aruncat pe sicriu e doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite pe care martorii le vor întoarce pe toate fețele cu
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]