308 matches
-
privit din toate părțile. Era atât de amabil, că toată lumea vorbea afectuos despre el. Cumnata mea îmi spune: Dansează ca un înger, dar eu am o pălărie atât de mare, încât mi-a fost tot timpul teamă să nu lovesc căpșorul lui micuț. Femeile îl priveau mult, îl înconjurau. Plecă spunându-mi: Diseară ne vom revedea. Balul nu mi-a făcut prea mare plăcere. Aveam o rochie prea largă care mă incomoda, era dintr-o mătase care mi se învălătucea pe
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână1217. Și totuși facă acestea par a curge de pe un tărâm al normalității, al sănatății mintale, cum am vedea lumea imaginară a iluziilor din bolile psihice? Mulți poeți au
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așa spre soare, i se pare că vede în tânărul care era doar tragic și cumplit de sincer, un intelectual. Degeaba o asigură subiectul că n-ar fi, ei i sa fixat ideea și nu mai poate fi desfăcută din căpșorul ei înconjurat de un păr blond ca un colac de Paști. Tânărul cel tragic poate folosi o frază în franceză iar ea nu știe franceza, unde mai pui că e și student... Trebuie să fie și intelectual. Și ea vrea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în evidență această mișcare subtilă: Apoi, obosite de urmărire și de zbor, coborîră frumos, în delicată mișcare de cădere, se lăsară în jos pe copac și pe zid, și rămaseră acolo, în tăcere, chitind cu ochișorii lor strălucitori și întorcîndu-și căpșoarele cînd într-o parte, cînd într-alta; treze, atente, concentrate asupra unui obiect anume. Poate asupra unui melc în casa lui înălțată deasupra ierbii ca o catedrală cenușie, edificiu burduhănos prins în cercuri întunecate și în umbra verzuie a ierbii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pericolele civilizației moderne. Aricii care zăceau pe șosea în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat cu sisteme de protecție, cu o zeghe de spini cu care se puteau apăra de multe animale și chiar de vulpi. În căpșorul lor acoperit de țepi, aveau un creier mititel, ca un mic computer de primă generație, care funcționa pe baza unei experiențe de mii și mii de ani, dar care nu i-a putut ajuta impotriva civilizației umane moderne, pe care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mai pe la echinocțiu adică. Iar pomii știu mai bine de care calendar să asculte, chiar dacă un Îngheț târziu și capricios Îi mai Înșeală uneori, o dată pe secol... Și mai adaug Încă o frumusețe, ghiocelul, nu acela forțat să-și ridice „căpșorul“ În solariile industriei floristice de astăzi, ci acela din Natură, care știe cel mai bine când să anunțe, prin prezența lui, că În sfârșit perioada de hibernală regenerare a solului, implicit a Naturii, s’a Încheiat. Parcă vorbeam, mai deunăzi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
informație, cea necesară momentului. Vai de capul „hardului“ lui, cam anemic... Dar eu, care nu uit nimic, nici din ce-am Învățat de la mămica nici ciomăgelile Încasate nevinovat, doar pentru că’s negru? Au Încăput toate, și vor mai Încăpea În căpșorul meu, care adăpostește doar vreo 35 de grame de creier... Vă spun tot eu: Cristi e un leneș, taman acolo unde n’ar trebui, În gimnastica funcției lui definitorii - cel puțin În infatuarea lui -, rațiunea. Dovada? Nu eu, ci el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atunci echipe care scotoceau prin cârciumi. Acolo unde îl găseau, îl arestau și-l aduceau la catedră. Ajuns aici, împărțea note mari cu dărnicie. E adevărat, era o plăcere să înveți după cursurile lui concise, dar bogate în exemple. În „căpșorul lui îmbibat cu rachiu”, cum se exprima un fost coleg de catedră, toate erau bine orânduite. Cel mai mare păcat al lui Ștefan Cuciureanu a fost faptul că n-a scris. Când o făcea însă, o făcea magistral. THEOFIL SIMENSCHY
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
București). L-am vizitat. Mititelul este palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși ceva patetic în el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul unui căpșor albastru care-i privea curios. Floarea se agață de pantalonii băiatului și-acum trăgeau cu putere toți patru de pălăria ciupercii. Nu s-a mișcat, nu s-a rupt și până la urmă cei doi copii au plecat supărați, gândindu-se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în relația cu un alt bolnav din salon, Efrem Podduev. Percepția acestuia din urmă comunică antipatia pentru Rusanov, cauzată de grija excesivă pentru propria persoană, așa cum rezultă din fragmentul următor: Se trezi mironositul ăla cu gogoloi sub maxilar, își scoase căpșorul chel de sub plapumă și-și trase repejor pe nas ochelarii care-l făceau să arate ca un doctor în științe. Le anunță pe loc tuturor vestea cea bună: suportase destul de bine injecția, crezuse că va fi mai rău. După care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor. Mai mîngîi cîteva căpșoare și urc în mașină, în admirația tuturor. Iu, iu, iu și... nimic. Mai dau o dată la cheie și iar nimic. Apăs pedala de accelerație la fund și iarăși iu, iu, iu și tot nimic. Încep să transpir. Țîncii se amuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat și deconcertat: așa mă aflu în fața scrisorii ei, a mesajului ei obscur. După atâția ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și clipind drăgăstos cu genele ei lungi și mătăsoase. - Să înțeleg că ai o relație cu altcineva? - Poate fi și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ținându-se pe picioare și se apropie dând să Îngenuncheze. Dar un gest poruncitor Îl țintui locului: — Nu s-a Întâmplat nimic, după cum se vede. și nu vreau să aud nimic! Cioplitorul În piatră Își plimbă cu mirare ochii de la căpșorul blond la cel cu plete Întunecate. Se vedea cât colo că cei doi călăreți erau femei. Două fete tinere, Îm bră cate În haine de paj. Dar Își stăpâni și uimirea, și vor bele care dădeau să-i alunece de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare, ce mână criminală l-a lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse Urs, Îngrozit. Erau primele cuvinte cu rost pe care le spunea de la moartea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se ridicară toți în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strat și cu emoție, am așezat cu mâinile mele semințele pe rânduri. Mergeam zi de zi să văd dacă a răsărit vreun vlăstar. Mare mi-a fost dezamăgirea când, am observat, pe tot stratul, doar vreo 5-6 firișoare plăpânde scoseseră căpșoarele. Toamna, am avut o adevărată surpriză. Numai una era tărtăcuță, celelalte erau bostani,ovali și rotunzi, obișnuiți. N-am înțeles ce nu le-a priit! Probabil că, în gingășia lor, pretențiile sunt nefirești de mari. M-am alăturat părinților, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică după-amiază, l-am rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea gâtul golaș, altul avea cârpă pe căpșor, alții aveau deja pene în codițe (ridicate), unii erau albi peste tot, alții porumbaci. Cei mai mulți însă erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce a mărit misterul și, implicit, succesul. Când s-a început în mass-media promovarea agresivă a viitorului roman al lui J.J., domnișoara Rafaela s-a pomenit că își imaginează tot mai des cum ar fi să se trezească dimineața cu căpșorul pe pieptul lui Lampi, care când doarme nu se bâlbâie. Și, când a citit pe Google Chrome că J.J. este logonevrotic (nu bâlbâit!), tristețea Rafaelei s-a transformat în depresie. Care s-a agravat tot mai mult, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
barbă, înalt și buimac, o doamnă scundă, nervoasă și înjurând serviciul egiptean și care zicea că a plătit 50 de dolari pentru cina de revelion și e sigură că „ăștia” o să-i dea fasole fiartă chiar și atunci. Câte-un căpșor negru și speriat mai apărea de după vreun colț, dar dispărea imediat. Toți chelnerii, picolo, bucătarii etc. s-au ascuns, iar noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
grijă săl atingă pe acesta de cuptorul sobei ca să fie frumos, roșu ca focul, și îl așează pe masa proaspăt înfățată urându-i să fie curat ca masa. Îl dă apoi în primire mamei, fără să uite să pună sub căpșorul lui câteva monezi sau bancnote ursindu-l în felul acesta să fie bogat, bani din care mama va cumpăra la prima ei ieșire la boltă, săpun pentru spălatul copilului. Înainte vreme în familiile care trăiau un asemenea eveniment se punea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]