158 matches
-
istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tînăr, rezemat de un salcîm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sînt raportate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pic mai spre nord-est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Periam (p). JOI: Timișoara (străzile București nr. 2, 4, 6, 8, 10, C. Aradului - „Agrotim”, Biobaza, Fermă I.A.S.; C. Aradului (p), Aviația Utilitara), Dumbrăvița - zona D, Dragomirești, Remetea Lunca, Ivanda, SP Timsat, Biled + C.A.P. + Topitoriile 1, 2, S.M.A. , Cărămidărie; Becicherecu Mic + Pompe Irigații + Stații pompare; Checea, Variaș (p). VINERI: Timișoara (Aleea Săgeții, străzile Mureș (p), Iris (p), Luceafărul (p), Bd. Rebreanu (p)), Bethausen, Ivanda, SP Timsat, Carani + CED + F.N.C. + Moară; Clari Vii - Siloz Agricolă „Sangiorgio”, Stația epurare Sânnicolau Mare
Agenda2005-33-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284088_a_285417]
-
istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai spre nord‑est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și neterminată de ani de zile, peste care treceau unul după altul anotimpurile. La ultima vizită a mamei la locuința mea din București, locul era gol. Un loc întins, înconjurat de blocuri cenușii, plin de buruieni crescute peste rămășițele unei cărămidării. Apoi, într-o vară nivelaseră locul și înălțaseră cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la fiecare jumătate de etaj, o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urca cu greu treptele pivniței tăbârcind oalele pline cu vin, Eminescu, râzând, îi ieșea în întâmpinare să-l ajute, iar Creangă, mucalit, îl sfătuia: “Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Costache Luca era un întreprinzător. El a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii din Bucium cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu dulciuri... Cred că m-am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a extins în acea epocă și în mediul sătesc. Înlocuirea într-o măsură mereu crescândă a lemnului prin cărămizi și olane, în domeniul construcțiilor în orașe și târguri, folosirea sticlei în gospodăria casnică pe o scară restrânsă, au determinat dezvoltarea cărămidăriei și a olăriei. În orașul Iași, de pildă, în 1845 existau 42 de olari, iar în 1860, 62 olari. Un centru important al olăriei era orașul Bârlad, unde, în 1845, lucrau 75 de olari. În ceea ce privește producția de cărămidă, pe primul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe primul plan se situa orașul Botoșani, care avea, în 1845, 61 de cărămidari, urmat de orașul Galați, cu 64 de cărămdiari și pietrari etc. În domeniul olăriei, principalul instrument de lucru a rămas roata olarului, iar în cel al cărămidăriei - cuptorul de ars. În orașul Iași a fost descoperit recent un cuptor de ars olane și oale, care datează aproximativ de la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor. Cuptorul are o formă circulară, cu un diametru de 1
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrător, rareori doi. În 1860-1862, funcționau în Moldova circa 149 de olării, din care 119 în orașe, cu 182 lucrători. Pe primul loc se situa orașul Iași, cu 32 de olării, urmat de orașul Botoșani, cu 27 de olării. În ceea ce privește cărămidăriile, în Moldova, numărul lor era în 1862 de 78, dintre care 67 fuseseră înființate între 1850 și 1863. În orașe funcționau 64 de cărămidării cu 417 lucrători, dintre care 85 erau femei și 22 copii. Aceste ateliere, dată fiind natura
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
situa orașul Iași, cu 32 de olării, urmat de orașul Botoșani, cu 27 de olării. În ceea ce privește cărămidăriile, în Moldova, numărul lor era în 1862 de 78, dintre care 67 fuseseră înființate între 1850 și 1863. În orașe funcționau 64 de cărămidării cu 417 lucrători, dintre care 85 erau femei și 22 copii. Aceste ateliere, dată fiind natura muncii ce se efectua acolo, se încadrează în marea lor majoritate în cooperația capitalistă simplă. Cel mai mare atelier funcționa la Neamț și era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la execuția a 50 de rogojini. În 1865, acest meșter a expus produsele sale la expoziția economică din Iași. În satele din ținuturile Dorohoi, Neamț, Iași, Roman, Putna, Tutova se practica, pe o scară mai întinsă decât în alte ținuturi, cărămidăria și olăria. În statistica din 1860-1862 sunt indicate 78 de cărămidarii existente în Moldova, dintre care numai 14 la sate. În realitate numărul cărămidăriilor din sate era cu mult mai mare. La 1849, de pildă, numai în satele ținutului Roman
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Neamț, Iași, Roman, Putna, Tutova se practica, pe o scară mai întinsă decât în alte ținuturi, cărămidăria și olăria. În statistica din 1860-1862 sunt indicate 78 de cărămidarii existente în Moldova, dintre care numai 14 la sate. În realitate numărul cărămidăriilor din sate era cu mult mai mare. La 1849, de pildă, numai în satele ținutului Roman funcționau șapte cărămidării. Cea mai răspândită formă de producție a cărămizilor era atelierul cu 1-3 sau chiar mai mulți lucrători vremelnici. În 1861 funcționa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În statistica din 1860-1862 sunt indicate 78 de cărămidarii existente în Moldova, dintre care numai 14 la sate. În realitate numărul cărămidăriilor din sate era cu mult mai mare. La 1849, de pildă, numai în satele ținutului Roman funcționau șapte cărămidării. Cea mai răspândită formă de producție a cărămizilor era atelierul cu 1-3 sau chiar mai mulți lucrători vremelnici. În 1861 funcționa la Negrești (Vaslui) o cărămidărie cu șase lucrători angajați, producând 50.000 cărămizi pe an. Cărămidarii din sate, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mult mai mare. La 1849, de pildă, numai în satele ținutului Roman funcționau șapte cărămidării. Cea mai răspândită formă de producție a cărămizilor era atelierul cu 1-3 sau chiar mai mulți lucrători vremelnici. În 1861 funcționa la Negrești (Vaslui) o cărămidărie cu șase lucrători angajați, producând 50.000 cărămizi pe an. Cărămidarii din sate, care erau în marea lor majoritate țărani clăcași, profesau acest meșteșug în timpul liber. Ei se angajau dintr-un loc în altul, pe la târguri și pe la moșiile boierești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acest element s-ar putea extinde definiția de manufactură asupra, de pildă, lucrărilor agricole pe o moșie oarecare, unde toți lucrătorii cooperează printr-o diviziune a muncii, la strânsul și treieratul grâului de exemplu, ceea ce este cu totul greșit. În ceea ce privește cărămidăriile, în care lucrează pe baza diviziunii tehnice a muncii câteva zeci de oameni, ele deasemenea nu sunt manufacturi, de vreme ce au un caracter instabil și vremelnic, iar numărul lucrătorilor variază nu numai în funcție de comenzile pe care le obțin întreprinzătorii, ci și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
corăbii, adică pentru a o exporta. Chiar de la început Goldner nu s-a mulțumit cu beneficiile obținute din vânzarea conservelor, ci, în dorința de a le mări, a înființat pe lângă fabrică o cârciumă „i alte de ale mâncării” și o cărămidărie cu două cuptoare, încălcând în felul acesta drepturile posesorului moșiei Țiglina, proprietate a Mitropoliei Moldovei, pe care era instalată fabrica. Întreprinderea lui Goldner sau mașina de „carne murată”, cum o numeau moldovenii, era acționată prin forța aburului, iar drept combustibil
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timide. În Moldova s-a continuat așadar să se prelucreze lemnul manual sau prin instalații mecanice meșteșugărești de tipul ferăstraielor, care, probabil, satisfăceau atât nevoile interne, cât și cele de export. Printre primele fabrici construite în Moldova a fost și cărămidăria de la Iași. Înființarea ei s-a datorat faptului că, așa cum am arătat, producerea cărămizilor prin metode tradiționale nu mai corespundea cerințelor mereu crescânde. Cărămizile se făceau prost și „zăbavnic”, din care cauză „împodobirea orașelor numai cu greu se închipuiește”, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost construită pe un loc de 161/2 fălci, luat cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea Trei Ierarhi. Deși Ion Ionescu de la Brad anunța că mașina fusese pusă în funcțiune de-abia prin 1860, dovezi incontestabile demonstrează că acea cărămidărie folosea mașini încă din 1843. N. Suțu definea acea cărămidărie în 1849 ca o „cărămidărie mecanică”, iar într-o notă contabilă a societății, datând din 1843, s-a notat că mașinile au fost aduse de la Viena de către un oarecare Lambert
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea Trei Ierarhi. Deși Ion Ionescu de la Brad anunța că mașina fusese pusă în funcțiune de-abia prin 1860, dovezi incontestabile demonstrează că acea cărămidărie folosea mașini încă din 1843. N. Suțu definea acea cărămidărie în 1849 ca o „cărămidărie mecanică”, iar într-o notă contabilă a societății, datând din 1843, s-a notat că mașinile au fost aduse de la Viena de către un oarecare Lambert. La 27 ianuarie 1843 se pare că mașinile erau deja
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la mănăstirea Trei Ierarhi. Deși Ion Ionescu de la Brad anunța că mașina fusese pusă în funcțiune de-abia prin 1860, dovezi incontestabile demonstrează că acea cărămidărie folosea mașini încă din 1843. N. Suțu definea acea cărămidărie în 1849 ca o „cărămidărie mecanică”, iar într-o notă contabilă a societății, datând din 1843, s-a notat că mașinile au fost aduse de la Viena de către un oarecare Lambert. La 27 ianuarie 1843 se pare că mașinile erau deja în țară, căci la acea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cărămida de zidit”, au hotărât să construiască „o fabrică de cărămidă a statului”, prin funcționarea căreia, „concurența ce s-ar face speculanților particulari, obștea să poată afla cărămidă și de o calitate mai bună și cu prețuri mai priincioase”. Acea cărămidărie a fost construită în mahalaua Păcurari, dar, ca și în cazul precedent, documentele nu ne permit să facem preciziunile cuvenite. Așadar, în domeniul construcțiilor de cărămidă, încă de la începutul deceniului cinci, a fost introdusă prima instalație mecanică, alături de care, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau liberi din punct de vedere juridic. Ei se angajau la patronii-meșteri prin „bună învoială”, libertatea lor rămânând oarecum îngrădită, după cum am văzut, prin unele prevederi perimate, dar neînsemnate ale regimului de breaslă. La unele ateliere ale cooperației capitaliste simple (cărămidăriile, de pildă) și la manufacturile-zalhanale, întreprinderi care funcționau vremelnic, unii lucrători se recrutau dintre țăranii clăcași, deci nu erau liberi juridicește. Ei se angajau în timpul lor disponibil, după împlinirea obligațiilor față de stăpâni. Această din urmă stare de lucruri o întâlnim
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]