261 matches
-
în dimineața lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio ușă, nam prag, nam pălimar, Doar stelele sengână cu noapteantrun arțar. Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușeștentreg? (Tudor Arghezi, Saștept?) Redactează, pe foaia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
conferind narațiunii atributele oralității. Fără a apăsa pe pedala moralizării, se urmărește, adesea cu rezolvări narative surprinzătoare, transmiterea unei învățături. Căutând mereu să facă mesajul înțeles de cei mici, S. se „copilărește” inteligent și cu folos pentru lectorii săi. SCRIERI: Cărăruie albă, Chișinău, 1974; La menagerie, Chișinău, 1974; Dincoace de poveste, Chișinău, 1977; Greu mai cresc bărbații, Chișinău, 1978; Ispita, Chișinău, 1980; Viceversa hop, Chișinău, 1981; Lu-ma-me jo-vi-sâ-du sau Micu cel tare din grupa mare, Chișinău, 1984; Ce te-nvață o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
unde urma să stăm doi ani școlari, ca profesori de limba și literatura română la școala satului. De la Sârbi, am trecut apa Bârladului pe podul știrb, cu lemne strâmbe și înnegrite, spre halta Dodești, apoi am luat pieptiș dealul peo cărăruie albicioasă pe care o zărisem încă de dincolo de podul Bârladului, ocolind tufele spinoase de măceș și păducel. Ajungând pe terasa îngustă de lângă pădure, am urmărit linia șoselei garnisită cu plopi, am mers domol cu ochii mai mult spre pădurea ușor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
băgare de seamă le-am strâns...(...) în afară de oameni localnici, poftit-au și mulți de pe alte meleaguri să vadă, să guste, să simtă mireasma de-a pururi curată a lumilor câte, pășind cătinel prin epoci măsurate cu hăuri, au tot bătucit cărărui pentru noi ”, spun soții Buraga, în ,,Dăinuiri dăneștne“.
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pe cadavre! Bîrnova ora 8,50, pădure din toate părțile, malul în lipsa frunzișului pe coame, fundături boreale ale grădinii raiului, tunelul Bîrnova stinge planul și o surdă impresie, a caracterului firesc al privării de senzații, coasta cu halta Piciorul Lupului, cărăruie după șină, studentul recidivează ca medicinist cu răspunderi la cămin, grijile propriei condiții, fata într-o atitudine ușor ridicolă, nu mă apreciază cît îl cultiv și mă constrînge la remarci fără viitor, și la cîți studenți sînt!... aprobativ și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și ieșind din crâșme, din magazine, ocupați cu trăitul vieții de zi cu zi. În timp ce Cristi era ocupat să mai lanseze o nouă piesă memorabilă, precum Dă -mi să beau, vreau să uit sau E primăvară ale lui Elly Roman, Cărăruie, du-mă iar a lui Efim Sclearov ori Pe cer s-a stins o singură stea a lui Eddy Marcu, Ionel Fernic era tot mai absent din lumea muzicală, axându-se pe noua sa carieră, aceea de pilot, transformându-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Maximilian, cu care a cola- borat strâns în acea perioadă, scoate celebra Nu-i ușor, frumoasă doamnă, iar pe partea cealaltă a discului se află tangoul spaniol compus de Traian Cornea, Donna Dolores. Tot Puiu Maximilian îi compune versurile pentru Cărăruie, du-mă iar, Pachita, Cânta un bătrân flașnetar, Ce vrei să-ți scriu, Ne-am cunoscut în carnaval și multe altele. Nu-i ușor, frumoasă doamnă, să-ți spun ce-aș vrea Și e tristă ca o toamnă inima mea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
beat. Pentru care una e o șosea largă, precum pentru Natură cele două milioane de specii cunoscute de voi, „șosea“ pe care cât de „hăisa“ ar lua-o tot Îi mai rămâne ceva ferm sub picioare, și cu totul alta o cărăruie, precum pentru Natură cele doar câteva sute de specii pe care le agreeați tu și bipezii tăi, cărăruie de pe care ajunge lesne În mai știu eu ce spini... În astfel de condiții evoluția, ca și viața, se poate opri oricând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
șosea“ pe care cât de „hăisa“ ar lua-o tot Îi mai rămâne ceva ferm sub picioare, și cu totul alta o cărăruie, precum pentru Natură cele doar câteva sute de specii pe care le agreeați tu și bipezii tăi, cărăruie de pe care ajunge lesne În mai știu eu ce spini... În astfel de condiții evoluția, ca și viața, se poate opri oricând - ca să mă exprim eufemistic - bea un pahar În plus. Și cred că ți-ar părea rău dacă, după
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva de noi. Am aflat mai târziu că ea nu s-a impacientat deloc, mă cunoștea sau așa era felul ei de a fi. După două ore de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din cartier se agita nervoasă ca un cal nărăvaș prins într-o cursă. Cei mici scânceau turmentați de căldură. Strada nepietruită devenise largă, cuprinzătoare, casele rare cu grădini întinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
chear fără șea”, scria M. Schwarzfeld În 1889 <endnote id="(80, p. 139)"/> ; sau : „Dacă vi-e dragă regiunea și vă aburcați mereu - nota F. Brunea-Fox Într-un reportaj din 1928 despre Maramureș -, să nu vă surprindă dacă pe o cărăruie de munte vă iese În cale călare pe un tretin alb un evreu În caftan, bărbos, cu obrajii fricționați de aer aspru, sub pălăria de pluș coclit a căruia apare, când vă salută, un copăl [= kippa] nedezlipit ca un cucui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se spală, se umple cu cerneală, apoi va scrie. Acesta este secretul? Sorin o sărută pe Sorina. 90. Despărțiți în silabe cuvintele: mie, piept, voie, paie, caiete, piețe, miere, miel, mierlă, cuie, amăruie, viespe, piepten, piersică, piesă, straie, miorlăie, pietre, cărăruie, cuier, poiene, nuiele, ieri, miercuri, vierme, văpaie, oaie, ploaie, cutie, mie, pălărie, prostie, carie, sanie, scrumieră, veselie, servietă. 91. Formați cuvinte și alcătuiți pentru fiecare câte o propoziție: → c c → con → → c ca → → ta → r i → a → duce du → d
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie, cetățuie, ferestruie). Imprumuturile culte sunt foarte rare. O situație specială are statuie, care înlocuiește mai vechiul statuă - statue 23. Integrate parțial acestui tipar sunt și câteva neologisme franțuzești: alee - alei, diaree - diarei, epopee - epopei, melopee - melopei, idee - idei etc. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
la Cluj și are norocul de a-l întâlni, ca elev la Școala Normală, pe profesorul Dimitrie Goga. În ultima clasă acesta îl recomandă celor de la revista „Hyperion”, care îi oferă, de altminteri, și prilejul de a debuta cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi. După absolvire este învățător în câteva localități rurale, mai întâi în Așchileu Mare și Vișinelu, apoi în Sălcuța și Luna de Sus. Atent la ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al vremii, continuă să scrie și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Cluj și are norocul de a-l întâlni, ca elev la Școala Normală, pe profesorul Dimitrie Goga. În ultima clasă acesta îl recomandă celor de la revista „Hyperion”, care îi oferă, de altminteri, și prilejul de a debuta cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi. După absolvire este învățător în câteva localități rurale, mai întâi în Așchileu Mare și Vișinelu, apoi în Sălcuța și Luna de Sus. Atent la ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al vremii, continuă să scrie și să colaboreze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
învăluire în care imaginea i se dezvăluie. Ce apare în vedere, în lumina stratului dezvăluit, nu e decât o nouă ascundere, mai subtilă, în care ochiul e chemat să înainteze nu pe pârtia sticloasă ori pe calea însorită, ci "pe cărăruia de humă lunecoasă", pe poteca îngustă, anevoioasă ("mult istovit pe cale") a unui acces treptat. La acest nivel, lucrarea originarului se vădește difuz, "în șoptirea născândei adieri" a unei chemări nevăzute; fără să se ofere cu totul vederii, ea e abia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
n-au băgat de seamă că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo, pe cărăruia aia. Dar cum trecem văgăuna? Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o potecă apare un tînăr. Este uscat ca nisipul din clepsidră și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai o alta, la fel de enervantă. Și o țineai tot așa încît un kilometru pe orizontală era cît trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doi metri lățime. În față, se afla o tribună înaltă, acoperită, în care au luat loc conducătorii Indiei și României. Băncile erau ocupate în întregime. Pe partea dreaptă, în față, erau membri ai Delegației române (eu ocupam primul loc din dreapta cărăruii din mijloc), urmați de șefi de misiune din Corpul diplomatic de la New Delhi. Pe partea stângă, băncile erau ocupate de reprezentanți ai autorităților indiene, iar în spate, de o parte și de alta, de un numeros public indian. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai locului - Ștefan Dumitrescu Adam Bălțatu, Octavian Angheluță și Viorel Huși -, ultimul rămâne emblematic un pictor al Hușilor. Obiectivele mai importante într-un târg cu viața patriarhala sunt zugrăvite frontal sau din perspectiva unei căi de acces - strada, drum, alee, cărăruie, cale ferată: „Curtea spitalului din Huși”, „Sala de consultații”, „Drumul gării (Huși)”, „Cantonul de la marginea orașului”, „Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă din gară Huși”, „Din curtea spitalului din Huși”, „Priveliște spre gară”, „Peisaj din Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aproape să înceapă să plîngă, cînd observă că se afla, de fapt, în mare, și apa îi spăla nămolul. Deasu pra mării răsărise luna, era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic coperișurile: e lună plină, cu geamia veche, cuprinsă în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult de pini. De la altitudinea de aproape 800 metri cât era la Villafranca aici cred că sunt la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și solul abia format. Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]