784 matches
-
rupe și mănâncă. Fiul Mariei se așeză la poala măslinului bătrân și începu să mănânce liniștit; ce plăcută era această pâine, ce răcoroasă apa, și cele două măsline pe care bătrâna i le dădu, ce dulci erau, cu miezul mic, cărnoase ca merele! Mesteca în liniște, mânca, simțea că trup și suflet i se uneau, se făcuseră în ceasul acesta una, primeau cu-o singură gură pâinea, măslina, apa și se bucurau amândoi și se hrăneau. Bătrâna, rezemată de cuptoraș, îl
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Emil Brumaru (Transcriere) Neliniștit, încercam să descriu liniștea. Cu fața ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreț și tandru, obișnuit să nu piardă sfîrșitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
gusta... fragi... Și-apoi, din „codri verzi”... de Rășinari, Goga ne distila... esențe țări, Știind că Minulescu, dus pe... cale, Strângea savori exotice-n... migdale, În care timp, Bacovia - cel trist -, Modela...prune țări de ametist; Numai Arghezi,vrându-le cărnoase, Anina-n ram, cireșe de... Pietroase; Ci Topârceanu, pas la pas cu... „rumba”, Le-acidula, din plin, precum... porumba; Pillat, în schimb,... dospea în miez de nuci, Mireasma din livezi cu zvon... de cuci; La rându-i, Blaga, tot sorbind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
este spartă cu un ac, iar substanța se stoarce într-o cutiuță de lemn tare, anume confecționată în acest scop. Grăbind acasă cu această secreție, ea este administrată în mai multe feluri: fie că se toarnă pe partea cea mai cărnoasă a brațului copilului care urmează a fi inoculat, frecându-se cu o bucată de pânză spartă, atâta vreme până ce porțiunea se înroșește și se inflamează, fie că se produce o mică rană în același loc și se varsă o picătură
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
ar putea să-i pună în gardă. Vor afla că noi am cules informații, faptul că tu nu te-ai arătat până acum îi vor face să stea liniștiți. -Mihaela-bărbatul a prins-o în brațe, a sărutat cu drag buzele cărnoase și obrajii rotunji, apoi a continuat: Mihaela, va fi o muncă grea care va avea și riscuri, dar dacă vom face lucrurile ca la carte, vom reuși. Tu vei fi alături de mine iubita mea, bărbatul se uita în ochii ei
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
Poezie > Amprente > GĂLBENUȘ SUB COJI DE NORI Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Fă-mă, Doamne, să însemn cât un car zidit în lemn, cât un vierme de mătase rozând frunzele cărnoase, cât o floare de salcâm răspândind spre cer parfum, cât un ou sub o găină, în plămada Ta divină! Doamne, lasă-mă să fiu și devreme și târziu, și prelung dar și subțire, deșirat din a Ta fire într-un
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil. Acesta întârzia să apară, însă eram fericit. Am dat peste o zonă bogată în hanus. Strunghilul și hanusul sunt cei mai gustoși și mai căutați pești. Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
sufletul mă doare, Să-l dau pe Tati și dulceața! OMUL DE ZĂPADĂ Mulți oameni la viața mea, Dar cel mai mult mi-a plăcut Unul alb care-mi zâmbea. Avea capul pătrățos, Mă privea cam șugubeț, Nasul roșu și cărnos, Și mi se părea isteț. Niște nasturi colorați Purta pe mantia-i albă, Drept pe linii așezați, Și un guler, ca o salbă. Sta în stradă de trei zile, Treceam des pe lângă el, Și de ce-l priveam mai bine, Îl
GĂLUŞCA CU PICIOARE. GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382436_a_383765]
-
apăruse de nicăieri, era frumoasă, cu un păr blond bogat împletit în două cozi lungi care ajungea aproape de jumătatea spatelui. Ochii de un albastru intens, cu sprâncenele arcuite și genele lungi, dădeau feței ovale cu buzele roșii ca zmeura coaptă, cărnoase și moi o înfățișare plăcută. S-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o. Nu mai putea dormi, nu mânca cu poftă, timpul se dilata nepermis de mult, nu trăia decât pentru a se întâlni cu ea. Era suficient să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
primăvara aceea de Paști, la hora din sat, am văzut o fată ca o zână, era precum primăvara de frumoasă. Înaltă , suplă, cu părul bălai căzut în plete pe umeri, cu ochii albaștri ca azurul cerului, nasul în vînt, buze cărnoase, senzuale, bărbia pătrată, gâtul fin, așezat pe umerii rotunzi, cu sânii ca merele și vârfuri obraznice. Am urmărit-o toată seara, dansa cu grația unei balerine, fusta scurtă lăsa să se vadă mișcarea picioarelor, era precisă, gingașă și captivantă. Părea
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
în casă. Florea, sau Ică cum îi zicea viitoarea lui soție, i-a ieșit în întâmpinare a sărutat-o pe frunte, ea la prins în brațe, la mângâiat pe obraji, apoi l-a sărutat prelung pe buzele lui rumene și cărnoase. -Stai cuminte, trebuie să ne pregătim de plecare. -Mai avem două ore iubita, vino lângă mine pe canapea. -Nu, merg să fac duș, apoi ne îmbrăcăm. Crina a intrat în baie, iar Ică, puțin agitat, a rămas să privească la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
cu alifia miraculoasă. Într-una din acele seri m-a rugat, să-i fac un masaj pe pulpe și coapse. Era îmbrăcată, cu un capot încheiat cu nasturi în față, a descheiat fiecare bumb, apoi a îndepărtat halatul, pulpele rotunde, cărnoase, cu pielea catifelată, au apărut în toată splendoarea lor, cu amândouă mâinile, ușor, am început să masez picioarele bronzate. Cu fiecare mișcare a mâinilor pe picioarele ei ,simțeam cum trupul se destinde abandonându-se în brațele mele. Am continuat masajul
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
celor care îl cunoșteau, deloc puțini, cuvintele pe buze, s-a găsit în cele din urmă să-și înalțe glasul un tinerel, fără studii filologice, presupun, se ridicase în picioare, parcă-l văd, destul de rotofei, cu părul bogat, cu buzele cărnoase, spunând, vădit nemulțumit de utilitatea orei pe care tocmai o petrecuserăm împreună: - Tovarăși, e interesant să mai aflăm câte ceva despre Sadoveanu, nu contest acest lucru. Dar, să fim bine înțeleși, nu acesta a fost scopul venirii noastre aici. Noi literatură
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat de care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o plagă hâdă, netedă, căci bi-vel-vornicul își pierduse podoaba sa vulturească în pivnițele niciodată știute ale istoriei, în urma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fumezi. De fapt, nu fumez. Cerșesc câte una ocazional. De fapt, în timp ce dădea din mâini i-am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială cu propriile unghii. în jurul semnelor proaspete mai erau și altele, vânătăi mai vechi de aceeași formă, îngălbenite și vineții. Judy avusese dreptate. Claire avea într-adevăr un temperament tare năvalnic. 8tc "8" Nu aveam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi fost o prezență impozantă dacă bonomia feței ei nu i-ar fi tăiat orice posibilitate de a exprima altceva decât bunătatea. Brațele ei erau mari ca niște pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață și cărnoasă făcea impresia unei nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre mâna Întinsă, Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri audiență Întregului Consiliu? Cardinalul Își retrase mâna, aparent fără să dea vreo importanță purtării priorului. Doar o rapidă strângere a buzelor cărnoase și o scânteiere În privire Îi dezvăluiră pentru o clipă adevăratele sentimente. Dar imediat Își reluă atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că, atunci când vrem să stăm de vorbă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și tare că asta‑i obrăznicie. Să fie oare un băț ascuțit care își face drum printre picioarele Annei sau ceva mai neplăcut? E ceva dezgustător și anume pula funcționarului de bancă. E o ridicătură mică, ascuțită și totuși oarecum cărnoasă și vulnerabilă, nu tare ca piatra (cu siguranță că nu se întărește ca lumea niciodată, poate doar cu forța, dacă o freci trei ore). Omul ăsta s‑a lipit de Anna, cerșind un pic de dragoste și toleranță, ceea ce nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
peisaj edenic plin de culoare, lumină și muzicalitate (Cântecul primăverii). La fel de expresiv apare și tabloul din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]