311 matches
-
pe care le publică și ziarele. Fără Îndoială, acesta este noul, interesantul, dar mai ales utilul În nuvelistica noastră, acesta este marele ei progres. Prin aceasta ea nu mai riscă să plictisească noile zeci de mii de cititori, deși produce căscatul dinadins și tresărirea ruginitului iatagan al cutărui sultan-critic. Desigur, avem de discutat și cu folos despre nivelul artistic al nuvelelor noastre și are dreptate tov. Crohmălniceanu să părăsească la un moment dat greșita-i discuție despre teme, pentru a Începe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proces, contactul nuvelisticei noastre cu tematica actuală. E clar deci că celui ce judecă nuvela noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia orientală, nu-i mai e posibil disprețul și persiflarea „rafinată”. Înțelegând obiectivul tactic al momentului, care găsește nuvela noastră În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
imaginea limbii, visul pune accentul pe gust, pe o savoare plăcută sau neplăcută pe care o provoacă realitatea, pe capacitatea de a diferenția emoțiile, gândurile, dar și persoanele și situațiile în care se implică subiectul. Dacă gura este larg deschisă (căscat, de exemplu), dar nu se aude nici un sunet (imagine foarte frecventă în vis), sau dacă are căluș, înseamnă că cel ce visează nu are dreptul la cuvânt, că nu este auzit, că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine era? De unde apăruse? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru a trezi pe unul sau pe altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea, Zoë Antoniou, căreia timpul i-a jucat o altă farsă. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De fapt, puțin mai mult, din motive pe care le voi explica mai târziu. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie. Doar se păstrează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am gândit la asta. E aproape prea bine să-mi închipui că-l ating, ce să mai zic să mă și culc cu el. ― Sună prea bine ca să fie adevărat. ― Cred că probabil chiar așa este. Geraldine își înăbușă un căscat. ― Îmi pare rău, Jemima, dar mi-e somn. ― Nici o grijă, te las să te întorci în pat. Mersi că te-ai trezit. ― Pentru puțin, dragă. Sunt încântată să aud că totul îți merge bine. Să-mi dai un telefon în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
naibii decalaj orar, spune el, frecându-se la ochi. Eu am plecat. ― Cum a rămas? îl întreabă Simon pe Ben. Mai vrei să mergi în localul ăla al lui Schwarzenegger? ― Nu prea cred, spune Ben, care s-a molipsit de la căscatul cameramanului. Cred că și eu mă pregătesc să merg la culcare. ― Ei, haide, Ben, îi spune Simon. Nu mă poți lăsa tocmai acum. ― Bine, spune Ben fără tragere de inimă. Dar numai un pahar, și rapid. Chiar că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e mică, dar în război nu e mai prejos decât nici o altă țară. Japonezii nu pot fi supuși la fel ca indienii de aici. Neînțelegând limba și lăsați afară din cercul discuției, japonezii se uitau la globul pământesc înăbușindu-și căscaturile. Unul dintre oamenii de vază care ascultau încă neîncrezători vorbele lui Velasco despre Japonia le arătă Spania și nenumăratele sale colonii: España, si, España, le repetă el ca unor copii. În cele din urmă, le arătă picătura de pământ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe care vrei să le repete. Fie un lătrat, un dat din coadă, un căscat. Sau atunci când se lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu ceva bun, iar câinele Își ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
caseta lui Harry și să le-o paseze producătorilor de la GNN? Își Încreți nasul spre Zilpha, semn că a mirosit un pește care trebuie prins, iar partenera ei Îi dădu de Înțeles că a Înțeles mesajul răspunzându-i cu un căscat care voia să spună „stai liniștită“. Belinda Încercă să fie optimistă. —Asta Înseamnă că sunt În viață. Ți-a fost strecurată pentru a-ți da de știre. Harry Încuviință și oftă. Încă Îl vedea pe Rupert tremurând din tot trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Seymour. Locotenentul se învârtea degajat prin cameră, fără să aibă nevoie de călăuzirea mea; acum se îndrepta, cu mâinile la spate și cu o mină de cunoscător, spre bibliotecă. Doamna de onoare m-a urmat afară din încăpere, căscând - un căscat sonor, cavernos - fără să facă cel mai mic efort de a-l înăbuși sau a-l ascunde vederii. În timp ce doamna de onoare mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult decât Seymour. Deși amândoi, încă din copilărie, nu făceam parte din tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică - adică în anii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone păstră o clipă de reculegere. Cercetă figurile așa numitei comisii penale compusă din tineri ofițeri abea ieșiți de pe băncile școlii și care mai mult ca sigur nu Înțelegeau nimic ba mai mult unii se străduiau să-și pondereze căscatul de somn ori de plictiseală. Jumătate din noapte trecuse iar Tony Pavone Își aduse aminte de Atena care desigur era Îngrijorată. Ceru permisiunea să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bazată pe fler. Vreau să vă întoarceți acasă. Tu și Danny. Te rog, veniți acasă. De emoție, Jinei i s-a strâns stomacul. Tandrețea lui Mike se revărsa prin telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de căscatul pe care bărbatul nu putea să și-l reprime, din cauza privirii furate către ecranul televizorului sau de mirosul lui după o zi petrecută în soare. Pentru Jina era deconcertant să-și dea seama că-i era mult mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oricum. Probabil că mințea, dar exista o șansă să fi spus adevărul. Uneori se trezea cu noaptea în cap să meargă la o întâlnire DA (Dependenții Anonimi) înainte de a merge la lucru. — Te simți bine? A încercat să acopere un căscat. — Ne putem întâlni? — Sigur. Acum? Să vin la tine? — Nu. Simțeam o nevoie disperată să ies din apartament. Ce zici de Jenni’s? Era o cafenea deschisă non-stop. Din cauza problemelor ei, Rachel știa o mulțime de cafenele deschise non-stop. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
punct cât un vârf de ac, un ac în care să înfigă număr după număr, mintea îi devenea din ce în ce mai confuză; era silit să o ia din nou de la început până când, odată cu după-amiaza, care apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul D.P.S. dispăruse pentru un comision la bijutieri. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se tachinau iar. Sampath examină cărțile poștale și scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei un rol care să nu se rezume la înghețată. Hohotea și tot hohotea, iar sunetele cele sfredelitoare și pline de jale se înălțară printre frunze până la Sampath, ridicând părul pe el. Jos, gura lui Ammaji se deschise pentru un căscat deosebit de sonor, numai pentru ca proteza să-i cadă din nou - de data aceasta în oala cu mâncare. De ce plângi? o întrebă Ammaji plină de grijă în timp ce pescuia proteza care plutea prin sos, colorându-se permanent într-un galben înfiorător din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să mă piș. Uneori îmi vine să cred că sula mi-e traumatizată de întâmplarea de la operă. Probabil însă că i s-a mai întâmplat ceva. * Stai. Așteaptă... iar o iau de la capăt. Acum pot să mă văd. Cu un căscat fericit mă scol de pe salteaua anatomică a celei mai recente starlete. Iau o pastilă ca o sulă care se zvârcolește născând un vârtej de vitamina C. „Bună dimineața, domnule“: e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arăta groaznic - ca o gușă vulcanică. Și mi se părea că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit - cel puțin deocamdată - deși pare să fie altul, cu totul alta. Îmi va trebui o vreme să scap de durerea provocată de această rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de plăcintă, flăcău. Fac eu cinste. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI CINCI Fereastra de pe hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un om mort! Buzz o împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi fost ora de culcare, apoi căscă din nou. Buzz o întrebă: — Iubito, Mickey te-a lovit vreodată? Un cap somnoros scuturat ca răspuns. — Vorbim mai târziu. Vorbim mult mai târziu. — Te-a lovit? — Nu, doar pe bărbați. Alt căscat. — Nu vorbim despre Mickey. Ți-amintești pactul nostru? — Da, mi-l amintesc. Audrey îl strânse de mână și adormi. Buzz ridică broșura cea mai apropiată de el, cu excursii la Rio de Janeiro. Răsfoi paginile, văzu că Audrey încercuise listele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]