309 matches
-
fiind, atât Sábato, cât și Cioran păreau a face parte dintr-un univers compact, destinat a fi "pentru totdeauna", aparținând veșniciei: patul, părinții, casa, copacii din curte, prieteniile, toate făceau parte din siguranță "lor sălbateca și de neînvins", cum spune Cătănia, unul din exegeții lui Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune Cioran. Copilul care pierde absolutul se simte ca un rege ce a pierdut coroană, spune Cătănia, iar modul în care copilul se desparte de inconștiență iluziei sale asupra vieții îl va marca pentru toată viața: " Când m-au trimis din satul meu la Colegiul Național din La Plata, în momentul în care m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este derivat din Saturn, îngerul singurătății în Cabala, spiritul râului după unii ocultiști, "Sabatul vrăjitoarelor", toate acestea, fiind "destule semne ce ma sfătuiseră ani în șir să păstrez în jurul meu o tăcere absolută"14. Într-o lungă conversație cu Carlos Cătănia, scriitor și prieten, Sábato se confesează în legătură cu suferință pe care i-a provocat-o, copil fiind, moartea fratelui său, Ernestito, ca și nașterea celuilalt frate, "pe care am vrut să-l sugrum cu mâinile mele" scrie el dar pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-o, copil fiind, moartea fratelui său, Ernestito, ca și nașterea celuilalt frate, "pe care am vrut să-l sugrum cu mâinile mele" scrie el dar pe care a sfârșit prin a-l accepta, însă cu urmări ce anunță, așa cum subliniază Cătănia, "primele simptome ale bolii literare". Pentru Sábato-copil, firav și sensibil, legat bolnăvicios de o mamă posesiva, chiar dacă deosebit de iubitoare, începe o lungă perioadă de halucinații cumplite, coșmaruri și crize de somnambulism. Mai tarziu, Sábato elev trăiește același sentiment de izolare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nemurire este condusă pe acest drum tot de frica de moarte, în speranța că valorile vieții vor putea fi salvate, dar în existența nu este posibilă salvarea; în non-existență, în neant, nici atât, spune Cioran. Sábato, în schimb, așa cum spune Carlos Cătănia, "predică salvarea speciei, chiar dacă forță brută pare să ne indice că singura soluție este sfârșitul. Sábato reprezintă această antinomie curioasă și dramatică în care martiriul dezamăgirii păstrează o urmă de speranță (...)"79. Sábato alege salvarea prin absolut, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato evocă de multe ori în paginile sale acest complex psihologic și metafizic al "descendentului din străin", în strânsă legătură cu pesimismul lui. Cu atat mai mult ca să se aplece obsesiv și patologic spre interiorul său. Sábato este înșelător, spune Cătănia, agresivitatea să ascunde o nevoie continuă de a se simți iubit, dar și de a da iubire. Nu numai că a dat în viața lui multe probe de solidaritate și afecțiune, ci a și salvat pe mulți de la disperare și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viața lui multe probe de solidaritate și afecțiune, ci a și salvat pe mulți de la disperare și sinucidere. Iată portretul pe care i-l face soția sa, Matilde, în 1969, într-o scrisoare pe care i-o adresează lui Carlos Cătănia: "Sábato este un om plin de contradicții: este instabil, depresiv, cu o conștiință lucida asupra valorii sale, dar, în același timp, nesigur, ușor de influențat în negativ și atât de însetat de căldură și tandrețe, ca un copil abandonat. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
evenimente însemnau pentru Sábato renunțarea la absolut. Desprinderea fizică de mama, când avea treisprezece ani, a fost, cum își amintește mai tarziu scriitorul, "atroce"; acest eveniment dureros din copilărie "îl situează dintr-o dată în relație cu timpul lui subiectiv", spune Cătănia 114, marcându-i pentru totdeauna părți ale caracterului. Această lovitură da timpului lui Sábato o altă dimensiune. Camus spunea: să înțelegi înseamnă, înainte de orice, să pui cap la cap. Efortul de a pune la un loc piesele, una cate una
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exista câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care în viețile și operele lor ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot un încăpățânat este și Sábato, la urmei urmei, artistul, în general, fiind, cum spune Carlos Cătănia, ca un copil introvertit care se simte în chip melancolic izolat și neînțeles și care tinde timid să facă niște "mâzgălituri absurde", care mai tarziu vor constitui baza operei sale, dar care, paradoxal, tocmai prin faptul că face aceste gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a găsit pe cineva care să-l înțeleagă, insă comunicarea perfectă este imposibilă (...)103. Alejandra este absolutul pentru Martín, dar și pentru Sábato, ea se naște tot din căutarea fără liniște a "absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
argentinian, resentimentul și tristețea, ci au și pregătit fenomenul cel mai original din ținutul La Plata: tangoul. Este imposibil să-i înțelegi pe Sábato, Borges sau Cortázar, daca nu înțelegi tangoul și metafizica să sau dacă nu evoci Buenos Aires", spune Cătănia 108. Tangoul, cu efuziunea să sentimentală, este o subtilă sinteză între simțirea locuitorului din Río de la Plata, "el porteno", si universalitatea să. "A spune Buenos Aires înseamnă a spune "lumea și acum" spune Julio Cortázar (el însuși autor de texte de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aceasta l-a fascinat la începutul tinereții sale. A părăsit-o, o dată cu știința și cu geometriile riguroase oferite de aceasta, era prea multa rațiune acolo, iar viața este și altceva decât rațiune, trebuia căutat acel ceva, pentru ca, așa cum spune Carlos Cătănia, simțea repulsie față de spiritul științei, pentru că era inumana, prea abstractă: "Fetișismul științific îl scotea din sărite în măsura în care ignoră ceea ce este fundamental, primordial pentru ființă umană"5. O dată găsit, a devenit o obsesie, de care a încercat să se elibereze scriind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra să"103. Disprețul pentru scris că "obligație profesională" și pentru publicitate îl apropie din nou pe Cioran de Sábato. Iată, în acest sens, ce-i răspunde Sábato lui Carlos Cătănia când acesta îl întreabă de ce un lapsus atât de mare între publicarea operelor sale: "V-am spus că a scrie este pentru mine e o tortură, nu este o plăcere, nici o distracție. Faci niște schițe, pe unele le publici, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
obsesie este un afront la adresa iresponsabilității, a frivolității. Abordând literatura în acest fel, Sábato deranjează, pentru că suferă și lasă să se vadă acest lucru, Sábato "se lasă în voia pasiunii, iar pesimismul sau este însuși cântecul idealistului decepționat" scrie același Cătănia, în cuvântul preliminar la cartea menționată mai sus. Mințile literare pozitive vor claritate, optimism și simplificare: "ce-i asta că omul este Dumnezeu când visează și nimic mai mult decât un cerșetor când e treaz?"110. Agresivitatea scrisului lui Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e vesel, nici nu ne face să râdem și nici nu vrea să fie bine cu nimeni, ne face să zâmbim uneori pentru că ni se pare strălucitor, însă, cănd aplică simțul umorului la propria-i persoană, "descumpănește și enervează", remarcă Cătănia. Ceea ce scrie Sábato este ca un jurnal de scriitor, pentru că reflecțiile sale nu sunt a priori și nici teoretice, ci sunt rodul îndoielilor și al nenumăratelor întrebări pe care și le-a pus, pe masura ce scria ficțiuni, "discutând cu mine însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pământurile îndepărtate și despre miturile și poveștile de acolo."31 Cu ochii minții, vedea munții și marile lăsate în urmă, astfel că "bunicii ne-au lăsat moștenire o nostalgie a nostalgiei"32. Patria înseamnă pentru copilul Ernesto, așa cum subliniază Carlos Cătănia, nimic altceva decât o infimă parte din copilărie, niște chipuri, cateva amintiri din adolescență, un arbore, un cartier, o stradă oarecare, un tango vechi cântat la orgă. "În opera lui Sábato va rămâne marcat impactul pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia cea mai puternică criză din viața omului, cea a alienării sale tehnologice: "o simțeam culpabila de o crescândă dezumanizare, interzicând gândirea magică, spre a se mulțumi în exclusivitate cu cea logică"51se confesează aceluiași Cătănia. La 34 de ani era deja un fizician atomist de mare viitor: doctorat, specializare în Laboratoarele Curie de la Paris, catedră universitară. Se implicase în lucrările de fisiune atomică și asistase la altercațiile savanților care își disputau vehement paternitatea bombei, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ridicați noaptea în condiții îngrozitoare. Tineri și tinere au fost smulși din căminele lor, bătuți cu sălbăticie în fața părinților sau uneori în fața copiilor lor, apoi legați și duși spre camerele de tortură, unde cei mai mulți au murit îi spune Sábato lui Cătănia. Ani de groază, care s-au încheiat cu o lovitură de stat ce a părut, într-o primă etapă, binefăcătoare, pentru ca tară tânjea după ordine și liniște, fapt pentru care a și beneficiat la început de consensul general, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato ( selección, prólogo y comentarios del autor), Seix Barral, Barcelona, 1989. Nunca más. Informe de la Comisión Nacional presidida por Ernesto Sábato, Seix Barral, Buenos Aires, 1985. Páginas de Ernesto Sábato seleccionadas por el autor, Celtia, Buenos Aires, 1983 (estudio preliminar de Carlos Cătănia). Sobre heroes y tumbas, Seix Barral, Barcelona, 2003. El Túnel, Cátedra Letras hispánicas, Madrid, 2002, cuvânt înainte de Angel Leiva. El Túnel, Seix Barral, Barcelona, 2001. El Túnel, Harrap London, 1980, cuvânt înainte și note în limba engleză de Peter Standish
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Buenos Aires, 1982. BARRERA,Ț.,Ernesto Sábato: lo mágico y lo lógico, Anthropos, Barcelona, 1988. BARRERA LÓPEZ,Ț., La estructura de Abaddón, El exterminador, Escuela de Estudios Hispanoamericanos, Sevilla, 1982. Baptiste H., Análisis estructural comparado de tres novelas, Emecé, Buenos Aires, 1972. CĂTĂNIA,C., Sábato: entre la idea y la sangre; Universidad de Costă Rica, Sân José, 1973. CĂTĂNIA,C., Genio y figură de Ernesto Sábato, Eudeba, Buenos Aires, 1987. CORREA, M.A., Genio y figură de Ernesto Sábato, Eudeba, Buenos Aires, 1971. DELLEPIANE, A
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ț., La estructura de Abaddón, El exterminador, Escuela de Estudios Hispanoamericanos, Sevilla, 1982. Baptiste H., Análisis estructural comparado de tres novelas, Emecé, Buenos Aires, 1972. CĂTĂNIA,C., Sábato: entre la idea y la sangre; Universidad de Costă Rica, Sân José, 1973. CĂTĂNIA,C., Genio y figură de Ernesto Sábato, Eudeba, Buenos Aires, 1987. CORREA, M.A., Genio y figură de Ernesto Sábato, Eudeba, Buenos Aires, 1971. DELLEPIANE, A.B., Ernesto Sábato: el hombre y la obra. Ensayo de interpretación y análisis literario, Las Américas
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
literaria y análisis structural, M. Coddou, La teoría del ser nacional argentino en Sóbre heroes y tumbas; E.B. Cersósimo, Sobre heroes y tumbas: de los caracteres a la metafísica; M. Durán, E. Sábato y la literatura argentina de hoy; C. Cătănia, Sábato informa sobre ciegos; D. Lagmanovich, Un ensayo de E.S: "Sobre los dos Borges"; B.Davalos, Sobre héroes y tumbas; C.Vera, El dilemă del hombre moderno en Sobre héroes y tumbas), Grupo Editorial, Madrid, 1973. GIACOMAN, H.F., Los
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inquietudes del mundo; A. Madrid Letelier, Sábato, la búsqueda de la esperanza; R.J. Torres Martinez, Juan Pablo Castel, entre la neurosis y el crimen; D. Novăceanu, El arte de Sábato; M. Galvez Acero, Sábato y la libertad sociológica e histórica; C. Cătănia, El universo de Abaddón El Exterminador; P. Alexandru Georgescu, Ensayo de soteriología sabatiana; N. Sturniolo, El símbolo de la mujer en la obra de E. Sábato. Georgescu, P.A., El sin par-Neasemuitul, în "Adevărul literar și artistic", 24 iulie 2001. Guerrero, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în revistă "Epigramas argentinos", Buenos Aires, martie 1999. 11Ernesto Sábato, La vida se hace en borrador, articol publicat în revista "La Nación", Buenos Aires, 2.06.1998. 12 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 74. 13 Titlul ciclului de convorbiri cu Carlos Cătănia, reunite sub titlul Ernesto Sábato, entre la letra y la sangre, Ed. Seix Barral, Barcelona, 1991 (Ed. Universal Dalsi, a publicat traducerea în limba română în 1995 cu titlul Ernesto Sábato, între scris și sânge). 14 Ernesto Sábato, La Resistencia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13 Ernesto Sábato, Abaddón, El Exterminador, p. 23. 14 Idem. 15 Ibid., p. 21. 16 Páginas de Ernesto Sábato seleccionadas por el autor, estudio preliminar de Carlos Cătănia, Ed. Celtia, Buenos Aires, 1983, p. 18. 17 Secretum meum sau De contemptu mundi este un dialog imaginar între poet și Sfanțul Augustin pe tema "Adevărului", în care Petrarca își mărturisește cele mai intime sentimente; textul de mai sus este din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]