309 matches
-
mediind cititorului român înțelegerea profilului spiritual al unor personalități. Traduceri: Julio Cortázar, Autostradă din sud, București, 1994, Cât de mult o iubim pe Glenda, București, 1998, Toate focurile, focul, Iași, 2003; Ernesto Sábato, Între scris și sânge. Conversații cu Carlos Cătănia, București, 1995; Mario Vargas Llosa, Peștele în apă, București, 1995, Adevărul minciunilor, I, București, 1999, Orgia perpetua. Flaubert și „Doamna Bovary”, București, 2001, Sărbătoarea țapului, București, 2002 (în colaborare cu Mariana Sipoș); Juan Marsé, Vraja Shanghaiului, Iași, 2003. Repere bibliografice
VOINA-RAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290625_a_291954]
-
În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație specială (după ocupație, vârstă, sex). Despre haiducul Pintea Viteazul a alcătuit o culegere de „tradiții, legende, schițe istorice” și un studiu. P.-R. a
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate „la turci”, iar cele de cătănie includ esențiala vocabulă NATO, „strâgăturile” sunt despre „noile realități capitaliste”, „din diasporă”, „din arhivele Securității”, bocetele se clasifică în texte „la plătirea curentului”, „la salariu”, „la scumpirea benzinei”, în timp ce descântecele pot fi „de conjunctură”, „de intrare în NATO” (acesta „să
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
Trompeta Carpaților”, „Globul” și, în sfârșit, „Curierul român”. Procedând aidoma lui Miron Pompiliu, B. nu modifică textul, dar nici nu dă indicații asupra provenienței lui, decât cu totul sumar (cele mai multe sunt culese din Maramureș). Majoritatea textelor sunt doine (unele de cătănie); există și câteva balade cu caracter familial. Apreciate în mod deosebit și de Al. Macedonski, poeziile populare culese de B. au contribuit la valorificarea folclorului dintr-o regiune mai puțin cercetată până atunci, făcând cunoscute câteva doine de o frumusețe
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. Culegerea sa, Poezii populare. Doine, culese și publicate întocmai cum se zic (1888), cuprinde trei sute treizeci și trei de piese, între care se disting, printr-o realizare artistică superioară, cântecele de dragoste și dor, de jale, de cătănie și război. Ultimele sunt interesante și sub aspect social, ele vorbind adesea despre prinderea la oaste a tinerilor sau despre tratamentul inuman aplicat în armată. Colecția de folclor, cea dintâi la noi în care poeziile populare sunt tipărite în forma
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
la un corp de pază a rezervelor pentru front aflat prin apropiere. Din vorbă-n vorbă, a aflat că este tot din Moldova, dar dintr-o zonă de podgorii, unde avea o situație destul de bunicică. I-a spus că după cătănie are de gând să se însoare, părinții lui promițându-i că pentru un trai liniștit îi dau vreo trei hectare de vie. Așa că este în căutarea unei neveste și nu cunoaște în satul său o fată mai frumoasă ca ea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie, unde oamenii să trăiască după învățătura Domnului în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde era biroul de primire a celor chemați în concentrare, sergentul a comandat: ― Stai! Valiza jos. Aranjați-vă ținuta. După mine, marș! Cei doi au executat ordinele sergentului ca și cum atunci ar fi ieșit de pe poarta cazărmii după ani buni de cătănie. ― În fața domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-a atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Atâția ani au trecut pentru noi toți, că din câte îmi dau eu seama am cam fi de un leat. ― Cred că ai dreptate, vere. Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la cătănie nu se aplică spusa lui Neagoe Basarab în „Învățăturile către fiul său Teodosie” - a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă feciorului în acele învățături, frate? - a întrebat Dumitru. ― Voievodul îi dădea niște sfaturi care nu știu cum s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avea pe nimeni s-o ajute... Așa că, după doi ani, când am revenit să-mi termin școala, armata a uitat de mine și m-au lăsat în pace. Peste un an, însă, m-au luat ca trupete și am terminat cătănia cu grad de sergent. ― Măi fraților! De bine de rău, trenul a pornit și acum gâfâie să ne treacă dealul, dar întrebarea e unde ne duce? Știe careva? Cred că sergentul care ne are în seamă a ști el ceva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-au îndreptat spre ei. Dumitru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă, însă, nici o vorbă. Spuneți-mi. A fost greu? ― Păi nici noi n-am știut că plecăm până n-am primit ordin să predăm echipamentul militar. Dacă a fost greu sau ușor, ce să vă spunem? Una-i să faci cătănie de recrut și alta-i după ce ai nevastă și copii mari acasă. ― Și noi avem doi băieți. Îs școlari deja. Unde nu dă Dumnezeu să mă trezesc cu bărbatul meu acasă, așa peste noapte! ― Tot ce se poate... ― Mergeți sănătoși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie... ― Da’ tu crezi că eu pot să închid un ochi, Dumitre? ― Încearcă, că cine știe? - l-a sfătuit Dumitru. „Oare de ce o fi așa de moale Todiriță aista? Stă în casă cu o femeie care abia așteaptă ca el să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asta le-o mers. M-au găsit acasă, dar... ― Dar? ― Dar data viitoare, aleluia... ― Oare de ce ne-o luat din nou în concentrare omule? ― Întreabă-mă, să te întreb. Cine știe de ce? Poate că așa trebuie, ca să nu uităm de cătănie. Eu, însă, să fiu în locul tău, mi-aș pune oleacă mintea la treabă... ―Adică? ― Tu nu-ți mai aduci aminte ce spunea domnul locotenent colonel atunci... În cealaltă concentrare? ― Bine-bine, măi Dumitre, da’ nu au pe alții mai tineri? Trebuie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe cale. Cred să știi că e bine să mergi măsurat, dragule. Fără grabă. La drum lung, graba face mai multă pagubă decât aduce folos. Toate acestea le spunea căutând la mine ca un părinte la fiul său care pleacă în cătănie... M-am ridicat de la masă și, cu o adâncă plecăciune, i-am sărutat dreapta. Bătrânul, fără să spună un cuvânt, m-a strâns la piept, oftând adânc... Într-un târziu, a vorbit cu glas tremurat: Drum bun, dragule! Drum bun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce chinuri de culcat, ridicat și rrrupeți rând și iar culcat îi puneam pe bieții rezerviști, eram chemat între cinci ochi și sfătuit s-o las mai moale. Oricum, cele necesare cătăniei se făceau atât cât era normal să se facă. Dar gospodărește, pe înțeles și în armonia relațiilor de oameni sub arme și nu de oameni ai armelor. Stăteam la o familie de țărani, Tudor, cu o mulțime de copii. El
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-așa zicînd: Măi bădiță și măi frate, N-ați văzut voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți. Bată-l focul pe maiorul Că mi-o soldățit amorul, Bată-l focu pe-mpăratul Că mi-o soldățit bărbatul. 180 Pe din sus de berărie Merg doi frați la cătănie. Și unul așa zicea: - Pune, frate, mîna-n șele Să cântăm una cu jele Să ne - audă maicele. Bată-te focul câmpie Mare-mi pare și pustie. Am fost voinic tinerel Și am dat de mare rău, Că doi ani și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce la robie Să-mi dea moartea de soție, La pinteni de nouă fonți - Scoate-mă, nană, de poți. 225 {EminescuOpVI 226} 201 Cine-au stârnit cătănia Mînca-i-ar casa pustia, Și nevasta văduvia Și copiii sărăcia. Cine m-au făcut catană Să nu-și deie de pomană, Cine ne-au făcut husari Să nu-și deie sărindari. 202 Frunză verde de orez, Vino. maică, de mă vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul doi, un motan portocaliu privește cu mare atenție faptele petrecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de nereușită la facultate, ceea ce pentru el ar fi fost o catastrofă nu suporta uniforma. Pe constănțeni îi luau la marină de obicei unde se făcea stagiul militar vreme de 2 ani, deci îl aștepta în caz de nereușită o cătănie lungă. Părul îi creștea repede, așa că nu a fost prea multă vreme chilug. Vacanța a lăsat în el urme adânci era un tânăr care știa mult, poate mai mult decât își închipuiau bătrânii. A avut învățători buni scriitorii, poeții și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
1931, un grup de 18 săteni din diferite sate ale Maramureșului, „cu toții țărani fruntași, îmbrăcați în straie de sărbătoare, au plecat din comunele lor spre Sighet, la învățătură mai înaltă. Erau oameni în toată firea, unii trecuți chiar de vârsta cătăniei, și, desigur, nu le-a fost ușor să înfrunte ironia celor din sat, când s-au hotărât să-și ducă pletele cărunte la școală. Poate nici n-au spus-o nimănui, afară de cei mai apropiați, nevastă și copii. Acestora trebuia
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
meu / Și ziua bună să-mi ieu / De la frați, de la părinți, / De la sat cu oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la flori din poieniță, / De la mândre din portiță, / Să mă duc să-mi plâng amarul / La cătănie cu arcanul!"305 Pragurile de trecere sunt consfințite ritualic de cântecul alegoric al cucului: "Miresuică tu și tu, / Bine ți-o cântat cucu, / Te-o luat cine-ai vrut tu; / Bine ți-o cântat mierla / Să te duci la casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]