2,500 matches
-
spirit. Lipsurile și neajunsurile morale îl fac pe om robul său, sclavul altora și despotul celorlalți. Închipuirile care înrobesc un neam îl determină să fie asupritorul altor nații. „I-am privit pe oameni în rugăciune și am cugetat: Iată, îngerii căzuți! I-am privit din nou în ceartă plină de ură și am cugetat: Iată, dracii ridicați!”(ibid., p.25). Biologic vorbind esența vieții creștine e Taina ei. Sub aspect moral împlinirea creștinului constă tocmai în trăirea acestei Taine a vieții
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338702304.html [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1492989946.html [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o amețeală puternică și simți o durere ascuțită în zona parietală. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanșă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanțe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare, până începu să înțeleagă cuvintele. Se simțea obosit, foarte obosit și durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1450249967.html [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
În cuget port același vis și-n palmă strâng o mângâiere, mă-ntreb de ce ne este scris, în suflet să purtăm durere? Mă zbat prin clipele de ieri, adun în gând speranțe mute și verdele din primăveri, plânge în frunzele căzute. Un suflet am de cerșetori și-o inimă de dor străpunsă, aș vrea s-o vând la negustori, dar cum s-o dau cu fața plânsă? Timpu-ngroapă chiar și vise, ce-și pierd culoarea și parfumul, prin lacrimi de durere
SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1471586278.html [Corola-blog/BlogPost/342748_a_344077]
-
pe-a ta cale; Doamne, nu-ți lua fața de la noi, Și nu spune că nu ne cunoști. Doamne, vino, Doamne! Și uită-te la slaba noastră credință. Doamne, nu-l lăsa pe satan să câștige lumea cu amăgiri - Suflete căzute în prăpastia pierzării, Ce caută scăpare bogată. Pe cei ce se zbat, liniște dă-le; Punând toiagul peste noi, ne ajută-n neputințele noastre Și ne luminează cugetul păcătos - Neuroni îngropați în deșert nocturn Ce vor să se ridice din
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
26, 38). Sfântul Apostol Pavel consideră moartea „vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit" (I Cor. 15, 26) și o leagă strâns de păcat: „boldul morții este păcatul" (I Cor. 15, 56). Murim pentru că trăim cu toții într-o lume căzută, pervertită, dezbinată, nebună, zdrobită. Dar, deși tragică, moartea este și o binecuvântare. Cu toate că n-a făcut parte din planul dumnezeiesc, nu este mai puțin un dar al lui Dumnezeu, fiind o expresie a milostivirii și compătimirii Sale. Pentru noi oamenii
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_moarte_si_pomenirea_mortilor_i_stelian_gombos_1329830277.html [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
deși tragică, moartea este și o binecuvântare. Cu toate că n-a făcut parte din planul dumnezeiesc, nu este mai puțin un dar al lui Dumnezeu, fiind o expresie a milostivirii și compătimirii Sale. Pentru noi oamenii, viața veșnică în această lume căzută, captivi pentru totdeauna cercului vicios al urâtului și păcatului, ar fi fost un destin teribil și insuportabil. Din această cauză, Dumnezeu ne-a oferit o scăpare desfăcând unirea dintre suflet și trup pentru a le recrea, a le reuni la
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_moarte_si_pomenirea_mortilor_i_stelian_gombos_1329830277.html [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
sunetele alert peste clavecinul de ocazie al pervazului reverberându-le apoi în voalul luminii de un verde crud ce lunecă din ramuri spre pământ pierzându-se în frageda iarbă, topindu-se în ochiurile limpezi de apă pe suprafața cărora câțiva nori căzuți își continuă călătoria lor spre iluzoria Itaca, nedorind ca și mine să înțeleagă c-au ajuns deja de teamă că odată încheiată călătoria flacăra cutezanței s-ar stinge și-atunci ce-ar mai rămane de sperat? Referință Bibliografică: CLAVECIN / Tania
CLAVECIN de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1490453634.html [Corola-blog/BlogPost/383643_a_384972]
-
scapă înțelegerii celor vii” (eu tu praful,pag.24); “cred că îți șterg poza de optișpe mega / a început să se deschidă într-o parte / sunt nebun după tipele cu colțurile gurii lăsate dar / procesorul fierbe” (ador femeile cu zâmbet căzut, pag. 26). Aparent ermetică, poezia lui Marius Lăzărescu te îndrumă prin expresie și inovație tehnică în miezul unor cercuri concentrice, nu pentru a te pierde ci pentru a-ți regăsi libertatea interioară. Și nu e ușor să duci libertatea aceasta
SCURT TRATAT DESPRE SUNETE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Scurt_tratat_despre_sunete_mioara_baluta_1383458259.html [Corola-blog/BlogPost/372284_a_373613]
-
proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii și a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În același timp, va cere cu insistență ajutor, pentru că își dă seama de slăbiciunea forțelor proprii. Omul nu vrea să
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1451825664.html [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
de seară continuă în amalgamul de gânduri și sentimente când cadrul liniștit de adineauri începe să se răzvrătească. Cerul răsună de tunete și fulgere, un vânt puternic invită la dans copacii, apa devine covorul multicolor pe care se aștern florile căzute, oamenii se grăbesc. La un moment dat totul se liniștește și ploaia măruntă începe să cadă, moment în care în surdina cântecul naturii răsună din toate părțile iar iubitul meu mă invită la dans. Ploaia îmi cade pe par, îmi
PLIMBARE DE SEARA de DIANA ILIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Plimbare_de_seara_diana_ilia_1335610339.html [Corola-blog/BlogPost/354331_a_355660]
-
în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate că le-a trecut timpul, Vuiește pădurea de freamătul lor
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1455143193.html [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
cu Dumnezeu (p. 32 ș.u.) - finalitatea sa duhovnicească, hărăzită chiar de la origine de El, fiind îndumnezeirea (p. 36-37). Starea paradisiacă a omului nu a durat din nefericire decât scurtă vreme: prin păcatul „strămoșesc” s-a ajuns la starea trupului căzut (p. 41-54). De altfel, trupul a fost un instrument prin care omul s-a întors de la Creator către realitățile sensibile: el a înlocuit plăcerile duhovincești prin plăcerile trupești - o „atitudine pătimașă” exprimată în scrierile ascetice patristice prin termenul „filautia”. După
JEAN CLAUDE LARCHET... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_jean_claude_larchet_.html [Corola-blog/BlogPost/355464_a_356793]
-
ciobanilor. Din păcate, când i-am cerut să-mi spună ce mai știa de șoloimânari, s-a încruntat și a schimbat subiectul: - Băăă, trăbuie mers după cepi. Bagă-te-n gios, pe la cotețu lu Mărcuț, că îi acolo on brad căzut, are cepii buni. Am luat toporul și m-am intors cu o cârca de cepi groși că mâna, fără pic de coaja. - Oooo, a râs a dezamăgire, facuș on drac! - Păi de ce? - Is prea groși, băăă, ce drac să faci
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-zunchiu-culita-the-beginning-of-a-beautiful-friendship [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
vezi că-s cu coaja și plini de lichieni? - Și eu ce să le fac? - Du-te, băăă, si ada unii cum trăbuie, ce drac, ca doară nu iești andicapat, dzău... Am umblat hectare de pădure să găsesc un brad căzut, cu cepi fără coaja și, mai ales, de grosimea potrivită. Unchiu era în fața stânii, agață o străcătoare pe culme. Cum a pus ochii pe mine, a și zis: - Țâpă-i, băăă, dă-i dracu, nu-i mai căra pân-aci! - Dar
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-zunchiu-culita-the-beginning-of-a-beautiful-friendship [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
de grafică m-au cucerit și m-au fermecat din prima clipă. Ea știe să prindă ,, inefabilul de aripi și să-i dea viață, formă. Este mai mult decât ,, acel ceva plăpând înaripat și sacru ,, - este o ploaie de hașuri căzute intempestiv peste suflete. Liniștea se sparge în țăndări precum oglinzile sinelui. Un ciob din această liniște îți reflectă gândurile. Privești în el și te recunoști. Sacru și profan se cuminecă din aceiași plămădeală caldă de pâine. Un ochi doar stă
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1410271355.html [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
spune așa. I-am cerut iertare și i-am explicat în felul următor: E multă vreme de când te-aștept în prag Și număr picuri ce-n streșini curg șirag, Cu gând adânc spre toamnele trecute, Când ne jucam prin frunzele căzute. E multă vreme de când m-ai părăsit, Lăsând în urmă un suflet rătăcit, Cu dor, cu dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale pustiită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză în uitare? Referință Bibliografică: Cu-n tren nostalgic... ai plecat tinerețe / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1422392831.html [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PÂNĂ LA SFÂRȘIT Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi pustii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mări. tu, demiurg la margine de lume, un vrăjitor, închipuind altare pentru iubiri și stele fără
PÂNĂ LA SFÂRŞIT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1429117153.html [Corola-blog/BlogPost/360447_a_361776]
-
buni, de caracter, oameni integri, adică oameni de valoare. „În măsura în care noi citim Biblia, medităm și ne rugăm, Duhul Sfânt ne dă priceperea de a aplica în viețile noastre ceea ce citim și ne dă puterea de a birui înclinațiile naturii noastre căzute, ne dă biruință asupra ispitelor și astfel, creează în noi chipul lui Hristos sau caracterul după voia lui Dumnezeu.” Ascultarea de Dumnezeu O altă temă asupra căreia scriitorul insistă de-a lungul a trei prelegeri este cea a „ascultării de
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spiritualitate_si_caracter_crestin_de_iosif_ton_o_carte_apel_peste_timp.html [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
agonie De când Pământul geme, se vaită-n neștire, Căci inima-i atinsă, demult...nici nu mai știe..., De-o groaznică durere, din lipsă de iubire. Căci legile supreme au fost grav încălcate, Și ignorat, cu ști’nță, Atoatecreatorul, Civilizații moarte, căzute, destrămate, Și-au meritat destinul, uitându-și ziditorul. E-o beznă-apăsătoare și-n infinit, tăcere, Un gând ușor planează, iar consistența-i pură Se-mprăștie-n neanturi, pătrunde cu putere, Iubirea strălucește, din nou, făr’ de măsură. Și stele, lună
O ALTĂ GENEZĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1480882326.html [Corola-blog/BlogPost/381144_a_382473]
-
crăpam acolo-n beci. „Îl caut pe Saladin” „Saladin al-Zawahiri? Ce treabă ai tu cu liderul nostru?” Am răsuflat ușurat, eram salvat, fusesem capturat chiar de gruparea lui Saladin. „Sunt tatăl lui.” S-a uitat fix la mine, cu fălcile căzute, preț de două secunde după care a pornit într-un râs necontrolat și scârbos. Îi săreau flegme din gât, pe barba lui unsuroasă. Cei doi care mă scoseseră din beci, au început și ei să râdă, doar că ei nu
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Saladin_ciprian_alexandrescu_1357558687.html [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
munte, s-au pierdut unele rânduri ca acestea: “Ați auzit că s-a spus celor de demult: să nu săvârșiți păcate. Eu însă vă spun vouă că oricine se întristează nesăvârșind păcate, a și păcătuit în inima lui”. (10) Condiția căzută a omului este nefericită. Ceea ce nu înseamnă că nu avem dreptul la fericire. Ba și datoria de a fi fericiți. Creștinismul este o școală a fericirii. Cea dintâi datorie a unui creștin este să fie fericit. (11) Cum vom cunoaște
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
preluată de la Roma și de la Cartagina. In Modelele repetitive ale răului, abordarea frontală a percepției că fiecare generație a simțit consecințele schimbării însoțită de speranța în mai bine conduce la inevitabila constatare că lumea,în care coexistăm, este o stare căzută, contaminată de rău,sub păcat.Exemplul elocvent, prin citarea Jurnalului fericirii de Nicolae Steinhardt, că din perspectiva creștină cartea este o demonstrație convingătoare împotriva totalitarismului. Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite sunt abordate în capitolul Cine seamănă vânt..., ele
ALEXANDRU NEMOIANU-FRAGMENTE DIN VREMEA PERSECUŢIILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Alexandru_nemoianu_fragmente_din_vremea_persecutiilor.html [Corola-blog/BlogPost/356457_a_357786]