KorAP: Find »[drukola/base=cașalot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

ei natură sau măcar despre înfățișarea ei; sînt încredințați, totuși, că e singura hrană a cașalotului, căci, dacă celelalte specii de balene își găsesc merindea la suprafața apei și pot fi văzute cu ochiul liber în momentul cînd se hrănesc, cașalotul își află hrana în zonele misterioase din adînc, încît numai prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
suprafața apei și pot fi văzute cu ochiul liber în momentul cînd se hrănesc, cașalotul își află hrana în zonele misterioase din adînc, încît numai prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii, cașalotul e înzestrat cu dinți, ce-i îngăduie să atace și să sfîșie o astfel de sepie. Există oarecare temeiuri să se creadă că marele Kraken pomenit de episcopul Pontoppidan nu era altceva decît o sepie gigantică. Felul cum îl descrie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
încerca-o stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
închise se sparg bășici; mîinile mi se încleștară pe sarturi, ca niște menghini; o forță nevăzută, binevoitoare, mă salvase; scuturat de-un fior, mi-am venit în fire. Și iată că, la nici patruzeci de stînjeni în fața vasului nostru, un cașalot uriaș se rostogolea prin apă ca o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rostogolea prin apă ca o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd jetul aburos, cașalotul semăna c-un burjui pîntecos ce-și fumează pipa într-o după-amiază toridă. Numai că pipa asta, sărmană balenă, a fost cea din urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nimeresc la țintă; nu-i de mirare că atîția harponiști nenorocoși sînt înjurați cu furie și retrogradați; nu-i de mirare că pe unii dintre ei îi lovește damblaua chiar în ambarcațiune; nu-i de mirare că unii vînători de cașaloți se întorc, după patru ani pe mare, cu tot atîtea butoaie de ulei; nu-i de mirare, în sfîrșit, că, pentru mulți armatori, vînătoarea de balene e o întreprindere care lucrează în pierdere; căci reușita unei expediții stă în mîinile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se dădea în vînt după carnea de balenă, pe care-o socotea foarte plăcută la gust. Ă Un biftec, un biftec, înainte să mă duc la culcare! Hei Daggoo, du-te peste bord și taie-mi o bucată din codița cașalotului! în treacăt fie spus, deși acești vînători barbari n-au, cum se zice în limbaj militar, obiceiul de a-i stoarce inamicului despăgubiri de război îcel puțin, nu înainte de a calcula beneficiile expediției), din cînd în cînd vei găsi cîte

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se zice în limbaj militar, obiceiul de a-i stoarce inamicului despăgubiri de război îcel puțin, nu înainte de a calcula beneficiile expediției), din cînd în cînd vei găsi cîte un nantucketez care se dă în vînt după acea parte a cașalotului, indicată de Stubb - în speță, apendicele subțire de la capătul corpului său. Către miezul nopții, biftecul tăiat fu fript, iar Stubb, luminat de două felinare cu spermanțet, se proțăpi lîngă cabestan, ca în fața unui bar, pentru a se ospăta din cina

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
două-trei exemple asemănătoare, de împrejurări cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată atare priveliște, amînați-vă hotărîrea de a vă închina diavolului, pentru a-i capta bunăvoința. Deocamdată, Stubb nu lua în seamă hăpăiturile petrecăreților ce se ospătau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii lui sînt socotiți o mîncare aleasă. Cutia craniană e spartă cu un topor, iar cei doi lobi alburii și grași îcare seamănă leit cu două pudinguri mari) sînt scoși și amestecați cu făină, înainte de a fi gătiți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aceleiași păsări! Și cu ce pană și-a semnat circulările secretarul Societății pentru suprimarea cruzimii față de gîscani? Hotărîrea de a patrona exclusiv penițele de oțel, a fost adoptată de Societate abia acum o lună-două... Capitolul LXV MASACRUL RECHINILOR Cînd un cașalot ucis de vînătorii din Mările Sudului e adus, cu mare caznă, noaptea tîrziu, lîngă bordul corabiei, nu se trece de-obicei numaidecît la tranșarea lui; căci această operațiune, care este extrem de complicată, cere mult timp și participarea întregului echipaj. De

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
încăpere pustie, numită „cămara de grăsime“. în acest apartament crepuscular, mîinile dibace ale cîtorva marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara de grăsime“ înfășoară ghemul, secunzii „trasează“, corabia geme și toți înjură din cînd în cînd, ca să se mai răcorească în acest frecuș general. Capitolul LXVII PĂTURA Am acordat o atenție destul de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
spună că pielea uriașei balene e mai subțire și mai fragedă decît epiderma unui prunc nou-născut. Dar să nu mai vorbim despre asta! Admițînd că grăsimea e pielea balenei - cînd te gîndești că aceasta dă, așa cum se întîmplă cu un cașalot foarte mare, cîte o sută de barili de ulei și că uleiul reprezintă doar trei sferturi din greutatea întregului înveliș, îți poți face o idee despre enormitatea acelui corp însuflețit, a cărui simplă epidermă e-n stare să producă un

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acelui corp însuflețit, a cărui simplă epidermă e-n stare să producă un asemenea lac! Socotind că zece barili fac o tonă, obținem zece tone la o greutate netă de numai trei pătrimi din materia ce alcătuiește pielea balenei. Cînd cașalotul e în viață, suprafața lui vizibilă nu este cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
așa cum se întîmplă și în gravurile veritabile; e vorba de un soi de hieroglife, căci termenul care desemnează misterioasele semne de pe pereții piramidelor, se potrivește și în cazul de față. Memoria mea a reținut, printre hieroglifele văzute pe un anumit cașalot, o uluitoare placă înfățișînd vechile caractere indiene gravate cu dalta pe faimoasele palisade hieroglifice de pe malurile cursului superior al fluviului Mississippi. întocmai ca acele stînci misterioase, tainica balenă rămîne indescifrabilă în inscripțiile ei. Această aluzie la stîncile indiene îmi amintește

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de pe malurile cursului superior al fluviului Mississippi. întocmai ca acele stînci misterioase, tainica balenă rămîne indescifrabilă în inscripțiile ei. Această aluzie la stîncile indiene îmi amintește de încă un lucru. Pe lîngă toate celelalte fenomene legate de aspectul său exterior, cașalotul are adesea pe spate și îndeosebi pe margini, niște linii neregulate și șterse în bună parte, din pricina numeroaselor zgîrieturi și izbituri provocate de valuri. Aș spune că stîncile de pe litoralul Noii Anglii, pe care Agassiz și le imaginează pline de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
șterse în bună parte, din pricina numeroaselor zgîrieturi și izbituri provocate de valuri. Aș spune că stîncile de pe litoralul Noii Anglii, pe care Agassiz și le imaginează pline de urmele unor violente ciocniri cu aisbergurile plutitoare, seamănă în această privință cu cașalotul. Am de asemenea impresia că pomenitele zgîrieturi ale cașalotului se datorează probabil ciocnirii cu alte balene, căci le-am observat mai cu seamă la exemplarele mature și masive, adevărați tauri ai speciei, încă două-trei cuvinte în legătură cu problema pielii sau a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
provocate de valuri. Aș spune că stîncile de pe litoralul Noii Anglii, pe care Agassiz și le imaginează pline de urmele unor violente ciocniri cu aisbergurile plutitoare, seamănă în această privință cu cașalotul. Am de asemenea impresia că pomenitele zgîrieturi ale cașalotului se datorează probabil ciocnirii cu alte balene, căci le-am observat mai cu seamă la exemplarele mature și masive, adevărați tauri ai speciei, încă două-trei cuvinte în legătură cu problema pielii sau a grăsimii balenei. Am mai arătat că aceasta se detașează

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în fantome, prietene? Există și alte fantome decît cea din Cock Lane și oameni mai profunzi decît doctorul Johnson, ca să creadă în ele. Capitolul LXIX SFINXUL Am uitat să spun că, înainte de a fi hărtănit, cadavrul leviatanului e decapitat. Decapitarea cașalotului e o îndeletnicire științifică, de care chirurgii balenieri cu experiență sînt foarte mîndri și nu fără temei. Gîndiți-vă că balena nu are defel ceea ce s-ar putea numi un gît; dimpotrivă, acolo unde capul și trupul par să se unească

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și să separe cu precizie coloana vertebrală, în punctul critic al inserției sale în craniul balenei. Avînd în vedere toate acestea, nu vă miră oare lăudăroșenia lui Stubb, că lui nu-i trebuie decît zece minute pentru a decapita un cașalot? După ce e detașat de trup, capul este lăsat să cadă la pupa, unde e prins cu un cablu, pînă-n clipa cînd se scoate tot ce e de scos din trup. După aceea, dacă e vorba de capul unei balene mici

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
tot ce e de scos din trup. După aceea, dacă e vorba de capul unei balene mici, este ridicat pe punte, pentru a fi manevrat pe îndelete, în cazul unui leviatan matur însă acest lucru e cu neputință, deoarece capul cașalotului reprezintă aproape o treime din întreg trupul său, astfel încît, a ridica o asemenea greutate, chiar cu ajutorul uriașelor palancuri de pe o balenieră, e la fel de zadarnic ca a încerca să cîntărești cu o balanță de giuvaergiu un hambar olandez. După ce balena

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Vreme de cîteva secunde, nimeni nu mai spuse nimic; un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca marea, printr-una din toanele ei ciudate, să nu se umfle, ci să se adîncească parcă. între timp, căpățîna cașalotului mort se bălăbănea cu putere, iar Gabriel se zgîia la ea cu o privire cam speriată, ce nu prea se potrivea cu firea lui de „arhanghel“. Cînd marea se potoli, căpitanul Mayhew începu să povestească o istorie sinistră în legătură cu Moby

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu vătămată și nici un fir din părul vîslașilor nu fu atins; dar secundul se scufundă pentru vecie. îîn paranteză fie spus, asemenea accidente se petrec, poate, cel mai des în vînătoarea de cașaloți. Cîteodată, nimeni nu e vătămat, în afară de omul nimicit în felul acesta; se întîmplă însă uneori ca prova ambarcațiunii se fie sfărîmată sau, ca scîndura de care-și reazămă coapsa atamanul, să fie smulsă odată cu corpul acestuia. Dar cel mai ciudat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cuprinzînd darul mătușii Charity, fu azvîrlită cu generozitate valurilor. Capitolul LXXII STUBB ȘI FLASK OMOARĂ O BALENĂ NORMALĂ, APOI VORBESC DESPRE EA Să nu se uite că, în tot acest timp, deasupra bordului corabiei Pequod atîrna capul prodigios al unui cașalot. Trebuie să-l lăsăm să mai atîrne acolo, pînă vom găsi un prilej de a ne ocupa din nou de el. Deocamdată ne așteaptă alte treburi, mai urgente și cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru bietul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]