314 matches
-
văzută în această lumină, micimea relativă a creierului propriu-zis este compensată din plin de uluitoarea mărime relativă a măduvei. Dar, lăsînd frenologilor această sugestie, ca să mediteze asupra ei, aș dori să aplic, măcar pentru un moment, teoria medulară la cocoașa cașalotului. Această augustă cocoașă se înalță, dacă nu mă-nșel, deasupra uneia din cele mai mari vertebre, fiind oarecum replica ei exterioară convexă. Din acest motiv, aș vedea în înalta cocoașă organul fermității sau al puterii inexpugnabile a cașalotului. Că uriașul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la cocoașa cașalotului. Această augustă cocoașă se înalță, dacă nu mă-nșel, deasupra uneia din cele mai mari vertebre, fiind oarecum replica ei exterioară convexă. Din acest motiv, aș vedea în înalta cocoașă organul fermității sau al puterii inexpugnabile a cașalotului. Că uriașul monstru este de neînvins, veți mai avea prilejul să aflați. Capitolul LXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE FECIOARA în ziua sorocită, am întîlnit corabia Jungfrau din Bremen, comandată de căpitanul Derick de Deer. Germanii și olandezii, care, odinioară, au fost cei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
această operațiune e atît de primejdioasă, am impresia că nici nu e întotdeauna eficace, deoarece e de presupus că o balenă rănită obosește, cu atît mai mult cu cît rămîne mai îndelungă vreme sub apă; datorită volumului ei uriaș îun cașalot matur are o suprafață de aproximativ două mii de picioare pătrate) presiunea apei este imensă. Știm cu toții ce presiune atmosferică uimitoare ne apasă pe noi înșine, chiar pe pămîntul pe care stăm; cu cît mai grea trebuie să fie povara unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lanțurile groase în care era prinsă coada balenei. După cîteva lovituri năpraznice, însoțite de o ploaie de scîntei, presiunea extraordinară făcu restul: cu un zgomot înfricoșător, legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea unui cașalot ucis devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-a găsit deocamdată o explicație potrivită. De obicei, cașalotul mort plutește foarte ușor, cu burta sau coastele ridicate mult deasupra apei. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea unui cașalot ucis devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-a găsit deocamdată o explicație potrivită. De obicei, cașalotul mort plutește foarte ușor, cu burta sau coastele ridicate mult deasupra apei. Dacă s-ar scufunda numai balenele bătrîne, slabe, cu inima zdrobită, cu grăsimea împuținată și cu oasele grele deformate de reumatism, s-ar putea afirma cu oarecare temei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ușoare. Dar lucrurile nu stau așa. Căci se întîmplă uneori să se scufunde și balenele tinere, sănătoase tun și înfășurate în slănină, care clocotesc de aspirații nobile, ca niște eroi doborîți prematur în primăvara vieții lor. în treacăt fie spus, cașalotul este mai puțin expus decît celelalte specii acestui accident. La douăzeci de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tun și înfășurate în slănină, care clocotesc de aspirații nobile, ca niște eroi doborîți prematur în primăvara vieții lor. în treacăt fie spus, cașalotul este mai puțin expus decît celelalte specii acestui accident. La douăzeci de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale acesteia cîntăresc cîteodată peste o tonă, pe cînd cașalotul nu e apăsat de o asemenea povară. în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
accident. La douăzeci de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale acesteia cîntăresc cîteodată peste o tonă, pe cînd cașalotul nu e apăsat de o asemenea povară. în unele cazuri, însă, balena scufundată se ridică din nou la suprafață, după multe ore sau chiar după zile, plutind mai ușoară decît fusese în viață. Motivul e evident: înăuntrul ei se formează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene este atît de asemănător cu acela al cașalotului, încît vînătorii nepricepuți le confundă adesea. în consecință, Derick și ceata lui porniră vitejește pe urmele acestui monstru inaccesibil. Cu toate pînzele sus, Fecioara porni după cele patru ambarcațiuni ale sale, care dispărură curînd în partea de sub vînt, atrase de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asemănători celor ai omului, balena nu poate trăi decît inspirînd aerul liber din atmosferă. De aici, vizitele periodice pe care le face în lumea de deasupra. Dar ea nu poate nicidecum respira prin gură, deoarece, în poziția normală, gura unui cașalot se află cu cel puțin opt picioare sub suprafața apei; și, ceea ce e mai grav, traheea sa n-are nici o legătură cu gura. Balena respiră așadar numai prin răsuflătoarea din creștetul capului ei. Cred că nu greșesc cînd afirm că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese la suprafață, cașalotul rămîne acolo un timp, care e de fiecare dată același, în cazurile cînd nu-l atacă nimeni. Să zicem că stă unsprezece minute și scoate șaptezeci de jeturi, adică respiră de șaptezeci de ori; în acest caz, ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
caz, ori de cîte ori se va ridica la suprafață, va respira din nou exact de șaptezeci de ori, în exact același număr de minute. Dacă, însă, îl sperii după ce a respirat de cîteva ori și-l silești să plonjeze, cașalotul va căuta să iasă din nou, pentru a-și face plinul de aer; și nu se va scufunda ca să-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
victoria! La om, respirația e o activitate fără istov - un suflu slujind doar pentru două sau trei pulsații, astfel încît omul, oricare i-ar fi îndeletnicirile și fie că-i treaz sau doarme, trebuie să respire, căci altfel moare. Dar cașalotul nu respiră decît o zi din șapte, adică doar duminica. S-a spus că balena respiră doar prin răsuflătoarea ei; dacă s-ar putea afirma cu temei că jeturile sale sînt amestecate cu apă, asta ar explica, socot, absența oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să fie înzestrată cu miros. Dar din pricina caracterului misterios al jetului - alcătuit din apă sau din abur? - încă nu s-a ajuns la vreo certitudine în această chestiune. Un lucru e sigur - și anume, că simțul olfactiv propriu-zis îi lipsește cașalotului. Dar oare la ce i-ar folosi acest simț? în ocean nu-s trandafiri, nici violete, nici apă de Colonia. încă ceva! întrucît traheea balenei comunică doar cu tubul canalului ei de jeturi, iar canalul acesta lung e prevăzut - întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să întîlnesc vreo persoană profundă care să aibă ceva de spus acestei lumi, afară de cazurile cînd e obligată să bîiguie ceva, ca să-și cîștige existența. Ce fericire e că lumea știe să asculte atît de bine! Canalul de jeturi al cașalotului, menit îndeosebi să vehiculeze aerul, este așezat orizontal; pe o întindere de multe picioare, chiar sub partea superioară a capului său, într-o poziție oarecum laterală; acest canal ciudat seamănă cu o conductă de gaz instalată sub trotuar, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poziție oarecum laterală; acest canal ciudat seamănă cu o conductă de gaz instalată sub trotuar, într-un oraș. întrebarea care se pune, însă, este dacă această conductă de gaz e și o conductă de apă; cu alte cuvinte, dacă jetul cașalotului este doar aburul răsuflării sau dacă răsuflarea e amestecată cu apa strecurată în gură și eliminată apoi prin răsuflătoare. E sigur că gura comunică indirect cu canalul de jeturi, dar nu se poate demonstra că această comunicare are scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu canalul de jeturi, dar nu se poate demonstra că această comunicare are scopul de a elimina apa prin răsuflătoare, deoarece balena nu pare să simtă nevoia de a face asta, decît cînd înghite întîmplător apă, hrănindu-se. Or, hrana cașalotului se află la mare adîncime, unde el n-ar putea să scoată jeturi, chiar dacă ar vrea. Și apoi, dacă-l privești cu atenție și cu ceasul în mînă, constați că, atunci cînd nu e în stare de alarmă, perioadele de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un lucru, ne rămîne întotdeauna posibilitatea de a emite ipoteze. Ipoteza mea e următoarea: că jetul nu e nimic altceva decît o ceață. La această concluzie mă îndeamnă, pe lîngă alte motive, reflecțiile mele despre grandoarea și caracterul sublim al cașalotului. Nu-l consider defel ca o făptură de rînd, superficială, avînd în vedere că nu e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e deopotrivă ponderat și profund. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
despre grandoarea și caracterul sublim al cașalotului. Nu-l consider defel ca o făptură de rînd, superficială, avînd în vedere că nu e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e deopotrivă ponderat și profund. Și sînt convins că din capetele tuturor oamenilor ponderați și profunzi, ca de pildă Platou, Pyrrhus, Diavolul, Jupiter, Dante etc, se înalță întotdeauna un abur pe jumătate vizibil, în clipele cînd cugetă adînc. într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și pe celelalte. Capitolul LXXXV COADA Alți poeți au cîntat laude ochiului galeș al antilopei și frumosului penaj al păsării care nu se așează niciodată pe pămînt; mai puțin celest decît ei, eu voi slăvi o coadă. Socotind că, la cașalotul cel mai dezvoltat, coada începe în acel punct al trupului unde acesta ajunge cam la fel de gros ca talia unui om, ea măsoară, numai la suprafață, cel puțin cincizeci de picioare pătrate. Trunchiul rotund și compact al rădăcinii sale se prelungește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trup ca pe-un sul, apoi trăgîndu-și-o înapoi cu repeziciune, monstrul realizează acea stranie mișcare în salturi, cu care înoată cînd e furios. Aripile laterale îi slujesc doar drept cîrmă. 2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca pe-un sul, apoi trăgîndu-și-o înapoi cu repeziciune, monstrul realizează acea stranie mișcare în salturi, cu care înoată cînd e furios. Aripile laterale îi slujesc doar drept cîrmă. 2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu irezistibilă. Nici coastele omului, nici cele ale ambarcațiunii nu-i pot rezista. Singura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în comparație cu balena, iar trompa lui nu-i decît un lujer de crin în comparație cu coada leviatanului. Chiar și cea mai strașnică izbitură a trompei unui elefant ar fi ca o lovitură de evantai, în comparație cu forța zdrobitoare a masivelor aripi ale cozii cașalotului, care în repetate rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ape. Mînat de un vînt prielnic, Pequod se apropia acum de strîmtoare, pe care Ahab avea de gînd să o străbată pentru a ieși în Marea Iavei și, de-acolo, navigînd spre nord, printr-o zonă frecventată în răstimpuri de cașaloți, să treacă pe lîngă coastele insulelor Filipine și să ajungă în Marea Japoniei, la timp pentru marele sezon al vînătorii de balene din apele ei. în felul acesta, Pequod ar fi străbătut aproape toate zonele de vînătoare a cașalotului cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]