168 matches
-
rîndul scriitorilor cu statut "burghezo-moșieresc". La ședința de "demascare", mi-am dat seama că aveam deja un dosar destul de bogat. V. P.: Cine era directorul Școlii? Gh. G.: Era un, să zicem, prozator complet căzut în uitare, medic de profesie, cabrat de vigilență ideologică, pe numele său Petre Iosif. Iar ca director adjunct îl aveam pe viitorul președinte timp de mulți ani al Fondului Literar, Traian Iancu. "Tata Iancu", cum i se spunea, pe care-l vedeam purtînd fără jenă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
străin dă profesia mea dă scriitor; să-l las pă june În voia sorții presupunea ceva curaj, da așa mă sfătuia cea mai simplă Înțelepciune. El Însuși mărturisise că găzduia În quinta lui, Magnoliile, un Dușman Public! Larrea s-a cabrat cum a putut și s-a dus la moarte. Lemnu sau plumbu. L-am privit fără compătimire. 2 Mai presus de bine și de rău I Hotel des Eaux, Aix-les-Bains 25 iulie 1924 Dragă Avelino, Fă-te, rogu-te, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ferestre, semn că, dincolo de ele, se petreceau lucruri... ceva mai delicate... Și nu era chiar prima oară. Ah, nu!... Ciudă, furie, o spontană poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta se cabră, necheză, apoi țâșni într-un iureș de neoprit. Doar după ce intră în pădure se mai potoli. Pictorul alunecă de pe cal, își smulse panglica de pe ochi și își rezemă fruntea de trunchiul unui copac. Vărsă și câteva lacrimi. Destul de zgomotos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
genunchii lui Lică. - Prends garde, imbecile! strigă un glas ascuțit de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustața în sus, spre capra înaltă, strîngîndu-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese legături, nu deprinsese nimic; mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte, care să-l scoată din atac și să-i ofere șansa unei poziții În care să nu fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar după mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pas era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate tunica de achingiu... rămâne În cămașă albă... - Renunță la Însemnele puterii Semilunei? Ești sigură? - Da! Trage frâul... calul se cabrează, ridică picioarele din față... călărețul se uită spre dreapta, unde e trupul lui Amir... spre stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre Alexandru... calul e extraordinar... aleargă ca o săgeată... celălalt cal lângă el... - Îți știu pasiunea pentru cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor. Căpitanul simți că totul devine alb În jurul lui. Pentru o clipă nu mai simți nimic, ca și cum ar fi intrat Într-o lume a imposibilului. Pietro tresări violent. Ștefan se apropie, privind spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră, ridicând copitele din față. Cu o mișcare venită din reflex, căpitanul dădu pinteni, Îl luă cu mâna stângă de gât pe cel care rostise aceste cuvinte, Îl aruncă la pământ, se rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia lui Satanovski se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a început să se cabreze, apoi, dintr-odată, s-a oprit. Am tras frâna de mână, am pus schimbătorul de viteze în poziție inițială și am întors cheia în contact. Motorul a turat și a turat, dar n-a vrut să pornească. Am încercat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
două minute! Dacă ne menținem fără probleme până acolo, se gândi ea. ― Pare corect, murmură Dallas urmărind două linii de; extensie pe un ecran de control cu un aer de satisfacție. Porniți gravitația artificială! Lambert împinse o manetă. Nava se cabră. Stomacul lui Dallas se răzvrăti când gravitația sleită a micii planete care se îndepărta fu înlocuită de-o împingere fantastică, implacabilă. ― Pornită, raportă Lambert după ce organele ei interne își regăsiră locul. Ochii lui Ripley se plimbau fără răgaz de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frâu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întâmplă. O să murim. O să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre picioare, coapsele fierbinți. Mă prăvălesc peste ea țintuind-o în perete, cu sexul uriaș în ea încep să-i gust pielea dintre bărbie și gât, carotida ei pulsează lângă gura mea umplând-o de mirosul sângelui, ea își eliberează, cabrându-se, mâinile de sub mine și începe să mă hârșie cu unghii de pisică pe spate, pe când undeva sub noi cântă Bob Marley... Ți-am zis că sexul mă ajuta să adorm ca un tip nesofisticat. După un timp, mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Galopară astfel, pe drum, fără nici un incident, cale de vreo trei sute de metri. După ce-i ajunseră din urmă pe cercetași, cei treisprezece oameni continuară să înainteze, cu Mitsuhide în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shonyu și Nagayoshi călăriră mai departe, ca și cum n-ar fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată în viață. Cădem, de la o înălțime cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aproape că a fost singurul supraviețuitor. La penultimul obstacol s-a produs un vălmășag cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]