315 matches
-
televizorul color. În fiecare seară ne uităm la televizor, povestea, cumva absentă, Estera, iar Licurișca ofta plictisită; ne înnebunesc manipulările tendențioase: violuri, rapturi, crime abominabile, sperjururi, popi ambițioși, curlangii irevocabili - cum le zicea Mancuse ! - care se rupsese de biserica caducă (cacofonia era delicioasă!) și se refugiase în panglicile mireselor. Partidele, zicea Mancuse, sînt hipertensive. Ele nu se simt bine nici la umbră, nici la o halbă cu bere gulerată. Îmi doresc un copil, zicea Estera; mă cert cu Mancuse: mă încaleci
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
vorbită are propriile caracteristici, dictate și de fluență, factori emoționali, context. Autocontrolul perfect în vorbire este imposibil de obținut, atâta vreme cât nu devenim maniaci ai formei, scăzând concentrarea pe mesaj. De pildă, nu trebuie să ne simțim stânjeniți de apariția unei cacofonii, mai ales că este discutabil ce e cu adevărat cacofonic. Astfel, cacofonii sunt considerate și enunțurile „să se suie și să strige” (cf. Scriban) sau „Merg la lac”, pentru că această greșeală de exprimare se referă la o sonoritate dezagreabilă, urâtă
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
perfect în vorbire este imposibil de obținut, atâta vreme cât nu devenim maniaci ai formei, scăzând concentrarea pe mesaj. De pildă, nu trebuie să ne simțim stânjeniți de apariția unei cacofonii, mai ales că este discutabil ce e cu adevărat cacofonic. Astfel, cacofonii sunt considerate și enunțurile „să se suie și să strige” (cf. Scriban) sau „Merg la lac”, pentru că această greșeală de exprimare se referă la o sonoritate dezagreabilă, urâtă, fără condiționarea unor anumite silabe în repetiție (nu doar silabele cu „c
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
asta”, „astea” și pronunțăm savant doar „aceasta”, „acestea”? Nu e nimic deplasat în a rosti și a scrie: „De ce ai spus asta?”. Alteori, se crede că forma verbală prescurtată „e” (pronunțată corect „ie”) ar fi dovadă de ignoranță. Destul de dese (cacofonie?) sunt și pronunțiile „el”, „ea”, „ei”, „ele”, în locul celor corecte: iel, ia, iei, iele. Din fericire, limba română „e la sine acasă o împărăteasă bogată”, cum spunea Eminescu. O bogăție care aduce sens (sau, mai bine zis, rost), nuanță, ființă
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
are nici rol gramatical (legătura cu alt component al enunțului se face prin prepoziția ca), nici rol semantic (este lipsit de sens, spre deosebire de și care urmează după ca în structura comparativă). Mulți vorbitori folosesc și-ul „parazitar” pentru a evita cacofonia, artificiu care generează greșeala discutată. În funcție de context, de sensul substantivului, de alegerea vorbitorului, cacofonia se poate evita altfel decât prin inserarea greșită a lui și: „În calitate de coordonator al lucrării, profesorul are o mare responsabilitate” (nu „Ca și coordonator al lucrării
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
ca), nici rol semantic (este lipsit de sens, spre deosebire de și care urmează după ca în structura comparativă). Mulți vorbitori folosesc și-ul „parazitar” pentru a evita cacofonia, artificiu care generează greșeala discutată. În funcție de context, de sensul substantivului, de alegerea vorbitorului, cacofonia se poate evita altfel decât prin inserarea greșită a lui și: „În calitate de coordonator al lucrării, profesorul are o mare responsabilitate” (nu „Ca și coordonator al lucrării, profesorul are o mare responsabilitate”); „Fiindu-i coleg, îl ajut la nevoie” sau „Ca
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
ca și coleg, ca și cadou, ca și caracter etc.) din categoria generală din care fac parte, reprezentată prin ca profesor, ca bărbat, ca dar, ca trăsătură etc. Plecând de la contextele în care și s-a inserat pentru a elimina cacofonia, procedeul s-a extins însă chiar și în contexte unde întâlnirea dintre ca și începutul cuvântului următor nu are efect neeufonic: ca și profesor, ca și prieten, ca și bărbat, ca și român, ca și dar. Uneori, gruparea ca și
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
în limba actuală a asocierii ca și pentru a introduce o calitate, particularitate regională, întâlnită în vorbirea ardelenilor și a bănățenilor (vezi Mioara Avram, Aspecte ale folosirii lui ca, 1979), se explică prin grija exagerată de a nu produce o cacofonie prin repetarea în imediata apropiere a consoanei c. Dar, cum bine se știe, există cacofonii inevitabile - de exemplu, Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială -, acceptate de lucrările normative de foarte multă vreme. Astăzi, fenomenul a depășit această zonă, apărând
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
în vorbirea ardelenilor și a bănățenilor (vezi Mioara Avram, Aspecte ale folosirii lui ca, 1979), se explică prin grija exagerată de a nu produce o cacofonie prin repetarea în imediata apropiere a consoanei c. Dar, cum bine se știe, există cacofonii inevitabile - de exemplu, Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială -, acceptate de lucrările normative de foarte multă vreme. Astăzi, fenomenul a depășit această zonă, apărând cu o frecvență uimitoare în toate regiunile, chiar în vorbirea multor persoane cultivate, deși lucrările
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
copiii”). De asemenea, și este foarte frecvent conjuncție („A cumpărat cărți și caiete”, „E bun și frumos”), dar și semiadverb („A venit și azi”, „Știe și el”, „A scris și poezii”). Probleme pot apărea când, din dorința de a evita cacofonia, se inserează un și „parazitar”, inutil sub aspect sintactic și semantic. Având în vedere distincțiile menționate, indicăm contextele în care asocierea ca și se folosește corect. (i) Ca și este corect, așa cum am arătat, când introduce al doilea termen al
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
Atunci când dialogul devine o cacofonie asurzitoare, când ipocrizia este inoculată în masă prin mari actori financiari, comandouri politice și mass media, iar Strada este isterizată și devine violentă, singurul exercițiu posibil este acela de a lăsa numele deoparte și de a comenta mecanismele. Când își
După rezultatul alegerilor din Statele Unite, măștile încep să cadă, iar decența acceptării înfrângerii se transformă în rânjetul răzbunării () [Corola-blog/BlogPost/338665_a_339994]
-
Despre poezie, filozoful grec Constantin Tsatos spunea că „nu este numai muzică și nici o simplă suita muzicală de gânduri, este o suită muzicală de gânduri emoționale”. -Are dreptate! Dar noi care vom citi poezii pe fond muzical nu producem o cacofonie de gânduri? puse întrebarea Titina. -Explică-te! Insistă Florin. -Daca poezia este o suită muzicală de gânduri ... și mai venim și noi cu gândurile muzicale ale compozitorului născut în 1770 la Bonn, nu producem o opoziție cacofonica? În fizica doi poli
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
plagierea, turpitudinea, nimicul, nihilismul, rapacitatea feroce, ambiția nulității, suficiența fanatică și infantilismul turmei politruce corupte, însumată ca o hoardă de Hoți: Deținuți de Drept Comun la „zi” (D.D.C.z.), cu stupefacția impertinenței lansată în instantanee ridicole și cu maimuțăreala unei cacofonii cu ifose de scriitori, poeți, cercetători, peste noapte... Oportunitatea imediatității, răsfrângerea dramei lor în răgazul inconsecvenței, îi coboară în subteranele clipei bezmetice, promovând un stil grandilocvent și sforăitor, cu nuanțe de perplexitate grobiană, recomandându-i și rezervându-i fără echivoc
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
de abia acum, la vârsta de 40 de ani. S-o mănânce iadul de curvetă! Mi-era o frică de ea, ca de dracu, tremuram ca piftia când o vedeam, parcă era o urieșiță din povești, din aia care mânca cacofonii de copii. Pe la 14 ani am întâlnit-o, și îmi ajungea pă la coate. Vă dați seama ce mic eram eu pe clasa I-a? Îmi amintesc și acum, foarte viu, cum stăteam singur într-o bancă în afara rândurilor de
ISTORIA KASHTALEILOR NE(O)- RRROMI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371402_a_372731]
-
acestui an să mă înscriu și eu în U.S.R. I-am mulțumit, cum se cuvine, și i-am mărturisit că nu vreau să am de-a face nici măcar tangențial cu această U.S.R., oricât de titrată ar fi ea, chiar dacă conducerea (cacofonie intențonată!) uniunii m-ar întâmpina pe covorul roșu, cu fanfară militară și alte onoruri, și cu o indemnizație lunară de 10.000 euro. I-am mai explicat prietenei mele că am cunoștință despre faptul că există și membrii U.S.R. cu
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
Europă divizată prin victoria îndoliată a unora și înfrîngerea greu acceptată a altora, o Europă care, sub egida preceptelor wilsoniene, încearcă să definească noile norme de securitate legitimate de drept. România Mare este introdusă pe o scenă internațională unde domină cacofonia referințelor ideologice. Se agită ideea că este dreptul popoarelor de a dispune de ele însele în condițiile menținerii imperiilor coloniale, se proclamă egalitatea între națiuni, indiferent de puterea lor, doar pe baza pledoariilor și argumentelor de drept istoric și etnic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am putut înțelege cum a fost posibil ca edificiul de o delicată și singulară compoziție vechea universitate să fie "îmbrățișat" cu atîta dragoste sufocantă de "cazarma" actualului institut. Încît să-l anuleze, creînd, totodată, prin această silnică îmbrățișare, și o cacofonie arhitectonică pe care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nostru demers. Iată însă că nu trebuie să ne pripim cu asemenea scuze: Alibaba Zimberlan, penultimul fecior al domnului senator doctor Romulus Zimberlan se încadrează perfect în tema noastră! "Și încă cum!", ar zice cei ce nu țin cont de cacofonii. Și ar avea dreptate, pentru că Alibaba Zimberlan, penultimul fecior al domnului senator Doctor Romulus Zimberlan, se încadrează întru totul și în cea mai categorică cacofonie a jurisprudenței. Mai înainte de a descrie cazul, este necesar să gândim, fiecare cu mintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
perfect în tema noastră! "Și încă cum!", ar zice cei ce nu țin cont de cacofonii. Și ar avea dreptate, pentru că Alibaba Zimberlan, penultimul fecior al domnului senator Doctor Romulus Zimberlan, se încadrează întru totul și în cea mai categorică cacofonie a jurisprudenței. Mai înainte de a descrie cazul, este necesar să gândim, fiecare cu mintea sa, dacă Alibaba cel din poveste (?) a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tâlhar, un haiduc, un filantrop sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
condiționat plin de fum, în timp ce becurile strălucitoare, laserele și jocurile de lumini vă bombardează ochii și vă invadează creierul cu o barieră constantă de distracție senzorială care împiedică până și un singur moment de vid să apară în minte. Aceeași cacofonie haotică și aglomerație vizuală predomină în magazinele universale, în malluri, birouri și case particulare. Așa cum am discutat mai devreme, microcosmosul interior al sistemului uman reflectă condițiile energetice predominante ale macrocosmosului extern și orice energie externă la care ne expunem sistemele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
erau inaccesibile cu totul altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și ghetoizare În opinia multora, multiculturalismul nu ar fi de fapt decât o pseudo-soluție a intelectualilor contemporani, un refugiu al g(nditorilor (n condi(iile neputin(ei identific(rii unei ierarhii a valorilor-reper. Această confuzie cu privire la valori conduce la o cacofonie social( (n care fiecare este liber să (ș( caute drumul. Dimensiunea etnică este, desigur, prezentă în procesul identificării multiplului, multiplicitatea fiind legată și de diferențierile funcție de tipul de habitat (urban/rural), de nivelurile de dezvoltare economic(, socială etc. Bauman arată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește netulburat paradoxul aproape fără să bage de seamă, cum întâlnește și banalitatea, de care are libertatea și eleganța să nu se sfiască (și cum tot fără jenă și fără ocol întâlnește cacofonia). Citează totdeauna din memorie, ca în conversație și, firește, de obicei aproximativ. Cei patru au un fond de nihilism, de care se mântuiau fiecare prin câte o iluzie sau poate un ideal. Nietzsche prin mitul „eternei reîntoarceri” și idealul supraomului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sînt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, În closetele publice, În gări și pe trenuri. PÎnă și Încă puținii cîini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtînd inscripția ce conținea o cacofonie („Epoca Ceaușescu”). O mașină de scris era considerată În România aproape o armă, deși lui Václav Havel i se permitea să scrie la ea În Închisoare. În planurile Întocmite pentru lunile noiembrie și decembrie 1989 (pp. 524-540), Securitatea se dovedea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]