1,129 matches
-
etala, destul de vag, contururile roz. Pasul următor fu să plaseze ingenioasa descoperire la intrare, unde ar fi putut fi admirată de trecători. Dar acvariumul îngreuia accesul stăpânilor în casă, iar apa, expusă razelor solare, căpăta o nuanță tot mai accentuat cafenie, drept care Idiotul hotărî să mute exponatul înăuntru, așezându-l în colțul rezervat de obicei icoanelor. Toate bune, atâta doar că mișcarea numeroaselor rude în interiorul căminului trebuia controlată pas cu pas: apa din acvarium neștiut de ce devenise direct cafenie, tot ce
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
mai accentuat cafenie, drept care Idiotul hotărî să mute exponatul înăuntru, așezându-l în colțul rezervat de obicei icoanelor. Toate bune, atâta doar că mișcarea numeroaselor rude în interiorul căminului trebuia controlată pas cu pas: apa din acvarium neștiut de ce devenise direct cafenie, tot ce fusese inodor căpătase un miros pestilențial. Idiotul ajunse la concluzia că-l va putea salva frigiderul de la bucătărie, Dar era prea târziu; vecinii fugeau care-ncotro. Aproape sufocat de propria dărnicie, veselul Colectiv, într-un efort suprem, rupse
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
africane îndepărtate este a doua specie de maimuță descoperită pe continent în ultimii 28 de ani. Noile maimuțe au fost descoperite în Republică Democratică Congo, si au coame cu fire blonde și cenușii, ochii mari și nașuri alungite de culoare cafenie, cercetătorii descriindu-le ca fiind timide și tăcute, scrie guardian.co.uk. Dietă lesulei (Cercopithecus lomamiensis) este formată, în principal, din fructe și vegetație. John și Terese Harț de la Universitatea Yale au văzut primul exemplar în 2007, la casa unui
Lesula, noua specie de maimuțe descoperită în Congo () [Corola-journal/Journalistic/65833_a_67158]
-
participe la crearea unui film altminteri minimalist, în care să nu conteze decât ceea ce se aude, elementul vizual urmând să rămână pe cât de neimportant pe atât de monoton: lui Elster i se cerea să stea în picioare în fața unui perete cafeniu și să vorbească oricât va dori, de unul singur, neîntrerupt de întrebări și fără vreun alt element de natură să distragă atenția, despre colaborarea sa eșuată cu Pentagonul. Fusese, e drept, o experiență sui generis: recrutat pentru calitățile sale de
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
În aceeași noapte, Zito, câinele credincios al lui Almon, a dispărut și el și nu s-a mai întors. Zito era un câine tare simțitor, dar mai era și cumpănit ca rotițele unui ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Almon, a dispărut și el și nu s-a mai întors. Zito era un câine tare simțitor, dar mai era și cumpănit ca rotițele unui ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și nespus de deștept și de gânditor, pentru o
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
pot, oricât aș vrea, să o iau la rând prin luxurianta revărsare de amintiri bucureștene. Aleg, deci, secvențe mici, plutind ca niște flori uscate peste un orizont de prezențe care copleșesc, încă, aerul Bucureștilor. Iată o bibliotecă: „legate în piele cafenie sau neagră, cu litere aurite, erau Larousse-uri imense, Enciclopedii și Atlase, Ierbare academice, albume de artă în limba franceză și în limba germană, cărți de drept și de pedagogie.” (p. 20). Dintr-o casă, casa Moscuna, prin care trece ecoul
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
îngrijitorul în vîrstă de șaptezeci și unu de ani, lustruia agale fereastra de mari dimensiuni, murmurînd în barbă și neavînd habar dacă era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
la vânzare de Eadon Lockwood și Riddle, care mi-au vândut și mie, acum cinci ani, locuința în care stau. S-a ocupat exact aceeași doamnă, ceea ce chiar că este o coincidență. O cheamă Mary și în timpul liber crește labradori cafenii, așa că s-a creat un fel de legătură între noi două, e o doamnă drăguță. Am văzut-o într-o zi ieșind din casă împreună cu o pereche; eu mergeam pe drum cu Paddy, câinele meu, știți, și m-am oprit
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
o sintagmă care cred că i-ar fi plăcut lui Virgil - la MRP, la Turcea, la Marin Preda. Și de fiecare dată spunea, acum urmez eu la rînd. Avea și o teorie copilărească, susținea că dacă îți apare o dungă cafenie în jurul buzelor înseamnă că mori curînd. Ne-o și arăta mereu cu un fel de amuzament superior, dar părea și speriat. Nu știu cîte bucurii și nenorociri și-o fi prevestit Virgil, dar pe asta de pe urmă a intuit-o
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
ea le va simți după miros roșul miroase a miez de cartof mustind de amidon, galbenul miroase a minereu de extracție lunară, albastrul miroase a urină de inorog sau a sudoare de șchiop care se chinuie să treacă marea visînd, cafeniul miroase a braț de copil care se apără de tot ceea ce nu cunoaște, movul e culoarea unei dorințe care n-a vrut să ia chip iar verdele, ei!, numai verdele are mirosul sîngelui fericitului Fernando care călărește nourii așa cum o
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
poftesc La o ultimă cină la îmbrățișarea fatală Îi pătrund în coșul pieptului Luminez carnea lui Cu lumina care-mi cade pe gură Lacrimi in pahar Culeg cu buzele Zăpada de pe gura lui Sărut Zgura de aur Îi beau Mierea cafenie de pe gât O băutură afrodisiacă Necunoscutul cer dantelat aburind De dorințele mele majore Linia taliei Buzele fruntea În matcă până la întoarcere Nu cred aerul care bolborosește vrăji nenumărate Împotriva mea De forma lui de iubire Nu mai pot scăpa vreodată
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că există un centru, în această poezie discret
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun, stătea pisica sură, nemișcată, calmă, astfel încât, din cauza luminii slabe, mi-a fost greu s-o recunosc (devenise una cu scaunul). Mai încolo, pe o măsuță joasă, se
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
fi un tip arhaic, o biserică pe plan dreptunghiular fără turle. turnul clopotnița adăugat probabil de Mircea o apropie de monumentele de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului următor și de arhitectură din voievodatul valah. discurile smăltuite în cafeniu închis și verde măsliniu împodobesc fațadele monumentului că și în cazul bisericilor Cozia, Sfântă Treime din Siret și al celor de pe litoralul pontic de la Cetatea Albă. în plus, acest tip cromatoplastic este tributar secolului al XIII-lea din Peninsulă Balcanică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
era încă tînără și fabrica nasturi vag asimetrici. Duioșia cu care îi privesc e proporțională cu vîrsta lor. Cei mai feluriți și cei mai frumoși sînt, cu certitudine, nasturii feminini: de bluză, de rochie, de taior, de palton... Iată unul cafeniu, rombic, cu un fin chenar argintiu încorporat în masa translucidă. Iată și doi de culoare crem, asociind în cerc trei acolade caligrafice, care se repetă la scară redusă în centrul desenului marginal, de astă dată din metal argintiu. Alți doi
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
unul din vechii prieteni, are o agenție de voiaj, L^Agence du Cap, la Cap Martin. închide ochii din nou. Gata, trebuie să plec. Merina intră cu o tavă, cafea, prăjiturele pentru mine și un pahar înalt cu un lichid cafeniu, scârbos și vâscos. - Proteine, îmi explică Dino. Se strâmbă. - Scriu teatru și voi mai scrie. Vorbește despre ce trebuie să vrei și ce trebuie să poți, despre limite și dincolo de limite. - Sunteți și pictor? - Da, sunt și pictor. Mă privește
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
tiranului, îl recepționă cu surprindere, dar și cu invidie. Știa mai toată lumea că dorise să ajungă președintele yankeilor și să primească scrisorile de acreditare la Casa Albă. Gârbov, cu părul puțin, în dezordine, cu chipul pasmogit și fixat în punctișoare cafenii și roșii, cu urechile mari ca niște parașute - Salma spunea că, dacă ar fi aruncat din avion, ar plana ușor spre pământ, neexistând primejdia morții! -, Globescu tresărea rar și tușea sec, din gât, contrastând cu făptura Gildei, dreaptă, maiestuoasă, cu
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
mărește și mai mult misterul este faptul că, la anumite perioade de timp, culorile lacurilor se schimbă. În urmă cu 100 de ani, ele erau maro, albastru și negru, în urmă cu 60 de ani culorile s-au modificat în cafeniu, roșu și albastru; cu 30 de ani înainte, nuanțele au devenit cele cunoscute astăzi. MONICA M. BAN Mănăstirea Sf. Ana l În incintă se află un muzeu memorial Pamfil Șeicaru Personalitate complexă (publicist, istoric, scriitor), Pamfil Șeicaru nu a fost
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Marea e agitată, cred, din cauza ta, cât de frumoasă poți să fi... Valuri mari, se sparg de țărm și vântul spulberă din spumă alb-gălbuie, pește terasă, unde ești și tu. Șuvoaie cafenii, decolorează marea, din preajma mesei tale, cuprinsă de spumă ei, iar câteva bărci sunt trase, sus, pe mal. Un grup de marinari, voioși, se-apropie, să te privească, așa frumoasă ești... De-a lungul mării, se văd fâșii netede de pământ
TERASA MĂRII de COSTI POP în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383431_a_384760]
-
ei și începu să mânânce. Căpitanul o privea atent, era așa de frumoasă! Era înaltă, îmbrăcată într-o rochiță roșie de vară, avea părul negru și lung, prins în coc. O șuviță îi cădea pe față. Privirea ochilor mari și cafenii ca ai lui, obrajii bucălați, buzele roșii și gropița din bărbie îl făcură pe Vasile să tresară. Imediat o întrebă: - Da Marioară, tu de unde veniși? - Ei, tati, de unde venii! Da unde crezi tu c-am fost? Din oraș, dar m-
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
la televizor, nici în sălile de concert. Și de câte ori mi-i dat să mă întâlnesc cu legendarul cântului românesc Benone Sinulescu, de atâtea ori ne amintim de acea întâlnire de suflet ce a și hotărât soarta neuitatei peruci de culoare cafenie. Au trecut circa 60 de ani de când i-am auzit pentru prima dată vocea fermecătoare a lui Benone Sinulescu, ascultând cu nesaț și primele lui înregistrări la Radio:„Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cerdac” și „În munții Buzăului”. Domnia sa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
Toate la timpul lor... Să-i pomenească doar de întâmplări, oameni și lucruri ce i-ar putea bucura inima. Da, așa va face, se legă față de sine Mira. În tot acest timp, Marieta îi lua seama și ochii săi mici, cafenii păreau s-o îndemne la povestit. Momentul ăsta îi aminti Mirei de durerea bunicului Vidu, care suferise ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo păroasele-i piciorușe. Zgomotul loviturii îl trezi pe hangiu care se puse pe văicărit. — Ați văzut? - strigă el printre lacrimi - ați văzut? Nu numai că mi-au furat fata, dar îmi cer și despăgubiri! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]