179 matches
-
vizită în drum spre aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Priveam din când în când în jos cu speranța că piciorul meu a apărut la loc, dar de fiecare dată tot ce vedeam era golul rămas în urma dispariției membrului meu. La micul dejun țopăiam de colo colo între frigider și cafetieră. Mai aveam jumătate de oră până să plec și trebuia să găsesc o explicație destul de elocventă pentru ceea ce mi se întâmplase. Am trecut repede în revistă toate evenimentele din ziua precedentă și nimic nu-mi atrase atenția. Eram sigur că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bateria de la baie, flotorul, ușa de la bucătărie, prizele sau hota. Pe mine mama nu mă lasă niciodată să repar ceva, păstrează toate stricăciunile, așa cum eu îmi păstram toate ciocolatele să le mănânc la revelion. Ne obișnuiserăm repede fără radio, fără cafetieră și fără tata. Pentru mama toate erau la fel de moarte. Îi era mai ușor să-și imagineze că tata murise deja și că în urma lui nu mai era nimic, poate doar amintirea unui vis, care, dacă încetează, nu are cum să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
comoară", iar mie nu-mi mai rămîne altceva de făcut decît să-mi atîrn viorile de cuiul negru din palmă, să ling masa de sare din taverna lui Iani, unde un barman adormit șterge praful de pe capul de etiopian al cafetierei, unde Îmi Îmbrac cămașa de forță cu gesturi leneșe, ca și cum aș lucra la o sinucidere curată. Aud cum urlă lupii. PÎnă la Încheietura mîinii mă lucrează un botez pe care-l răstorn cu tot cu apa silnică și caut să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
N-ar fi prima oară când oamenii se satură să aștepte ca poliția să descopere ceva. La urma urmei, așa reușeam eu să-mi duc un trai onest. Becker luă niște cești și farfurioare și le puse pe tavă lângă cafetieră: — Credeți că s-ar putea să fi apelat la el, domnule? — Nu văd nici un rău în a întreba. Ganz era încăpățânat, genul de client pentru care nu m-ar fi deranjat să lucrez eu însumi. — Cum ziceam, Kommissare, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am adormit lipiți unul de altul. O mângâiam pe cap și numai somnul mi-a oprit mâna. Când m-am trezit însă, Italia nu mai era lângă mine. Am găsit un bilet pe masă. Mă întorc cât pot de repede. Cafetiera este pregătită. În partea de jos a biletului era urma de ruj a unui sărut. Am sărutat sărutul acela. M-am dus în bucătărie și am aprins focul sub cafetieră. Am deschis ușița de la dulap și am privit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un bilet pe masă. Mă întorc cât pot de repede. Cafetiera este pregătită. În partea de jos a biletului era urma de ruj a unui sărut. Am sărutat sărutul acela. M-am dus în bucătărie și am aprins focul sub cafetieră. Am deschis ușița de la dulap și am privit cât de ordonat așezase lucrurile în interior, farfuriile una într-alta, paharele mici, cele mai mari, pachetul de zahăr și cel de făină închise cu un cârlig din lemn pentru rufe. Ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe Elsa în bucătărie, îmbrăcată cu capotul de mătase naturală. — Ciao spun. — Ciao. — Pregătesc cafetiera, o pun pe foc și, în timp ce aștept să iasă cafeaua, mă așez. Soția mea e înaltă, spatele ei este un trapez perfect, două linii oblice care coboară până la talie. Aranjează niște flori cu lujerul lung. — De unde le ai? — Mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
două. Nu înțeleg de ce nu s-a gândit nimeni la asta. Ar fi putut să traseze niște linii în jurul lor, sau să le perforeze sau altceva. Între timp, laptele pentru cafea dă în foc și, când dau jos de pe foc cafetiera, cafeaua explodează în toate direcțiile. Din fericire, Trish și Eddie sunt atât de ocupați să se certe în legătură cu destinația următoarei lor vacanțe că par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic de făcut. Mai bine ies la plimbare mai încolo. Ca să nu le stau în drum. În bucătăria strălucind de curățenie ca întotdeauna e liniște, dar încep să mă simt tot mai puțin intimidată. Măcar acum știu să umblu cu cafetiera și cu prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se numește ? — Eu una îi spun... bătător de trufe, zic într-un final. Dar e posibil să i se spună și altfel. Ce-ar fi să vă fac o cafea ? Adaug iute. O să despachetez totul mai târziu. Aprind filtrul, iau cafetiera și arunc o privire pe geam. Nathaniel traversează peluza, cu pași mari. O, Doamne. Bărbatul de care m-am îndrăgostit la orizont. Bărbatul pentru care am făcut o pasiune dementă, ca pe vremea adolescenței. Nu-mi pot lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se întâmple cu mine de față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape din mână. — Aaah ! — Iisuse ! Cafeaua se împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
superior. Bravo, Samantha ! Niciodată nu e prea târziu. Își împinge ceașca spre mine. Fă-mi alta, se poate ? Asta a fost prea slabă. Mă întorc în casă și arunc cărțile pe masa de la bucătărie. Reumplu filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că mă întorc la Carter Spink. Mai mulți parteneri ai firmei îmi vor strânge mâna pentru fotografi și voi da câteva scurte interviuri. După care ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o să mă delectez vizitând câteva muzee, plimbându‑mă prin Central Park... sau... intrând într‑unul sau două magazine... Doriți să vă mai pun puțin? aud o voce la urechea mea. Ridic privirea și văd un chelner zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despre labirintul virtual îi vorbește cu multè convingere, dar și despre nevoia de cineva care sè te ghideze prin acest labirint fèrè ieșire care este lumea virtualè, dacè n-ar fi izbucnit cu zgomot cafeaua în recipientul de sticlè al cafetierei, Matei și-ar fi exprimat și pèrerea în legèturè cu puterea care, din subterană informaționalè, acționeazè nebènuit asupra tuturor consumatorilor de biți, toate aceste teorii fècând parte din repertoriul lui preferat de discuții atunci când se întâlnește cu Șerban, Rèsucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Aseară am mâncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mândrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, râzând. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
avut sentimentul ăsta că o să mi se Întâmple ceva absolut minunat. Pur și simplu, am știut-o... Întotdeauna, În adâncul sufletului. Și uite că lucrul ăla chiar s-a Întâmplat. — Și el unde e acum ? spune Lissy, punând cafea În cafetieră. — O să plece pentru câteva zile. Se duce să facă un brainstorming pentru un nou concept cu echipa lui de creație. — Ce concept? — Nu știu. Nu mi-a zis. O să fie o chestie destul de intensă și probabil că n-o să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se făcea zilnic doar În sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
afară sau de neșansă, singura care mă sperie. Dar în America oamenii sunt ceva mai puritani, de unde și privirile acelea de o solicitudine neîncrezătoare, la micul dejun din dimineața aceea cu sac și ouă jumări și cafeaua care bolborosea în cafetierele grele de argint, în timp ce încercam să vorbesc. Am făcut un zgomot extraordinar - am auzit iar acel zgomot acum câteva zile, când încercam să storc ultimii stropi de ketchup din roșia de plastic. N-a fost nici o chestie. Beat fiind, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă periculos de implicat. Cititor înnăscut, cunoscător al tuturor șmecheriilor legate de lectură, am trecut prin Good Money în mai puțin de două ore. Apoi am izbucnit în plâns, am făcut praf un scaun cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când am reușit să-mi astâmpăr gemetele. Al dracului dacă îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mișcare a capului. M-am vârât iar în coada la care stăteam și am surâs secretelor mele. Mă mai urmărește încă figura Martinei? Da, e aici, dar mai palidă acum... Acum Selina îmi aduce cafeaua, tăcută, ca o infirmieră, punând cafetiera pe măsuța de lângă pat, dar suficient de departe de mine. * — Alo? am spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul meu. În care pârâiau toate circuitele. Acufena asta - în curând va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea de la un magazin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]