233 matches
-
parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu vorbeam de mine, ci de fiul dumitale mai mare, Erwan cel de neînlocuit, Îl persiflă PM. Arthus rămase atunci Înlemnit cînd văzu venind spre el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se împiedică de câteva ori, o voce răsunătoare și plăcută îl făcu să se oprească. - Bine ați venit, domnule Fritz, bine ați venit. Mă numesc Frank Sun. Ați găsit ce căutați. Băieți, dați-i jos chestia aia de pe cap. Cagula fu îndepărtată. Frank stătea în pragul ușii, înconjurat de cel puțin douăzeci de gărzi înarmate până în dinți. Reporterul se uită la cei care-l aduseră. Odată ajunși înăuntrul fabricii, santinelelor nu le mai păsa de ascunderea armelor, căci toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de gărzi înarmate până în dinți. Reporterul se uită la cei care-l aduseră. Odată ajunși înăuntrul fabricii, santinelelor nu le mai păsa de ascunderea armelor, căci toți își etalau puștile, cuțitele, pistoalele și grenadele de la brâu. Unii din ei purtau cagule cu găuri în dreptul ochilor. - Îmi cer scuze dacă v-am bruscat cu ceva, domnule Fritz, dar, vedeți dumneavoastră, sunt un om cu foarte mulți dușmani și nu-mi permit să fiu neprevăzător, spuse Frank încercând să zâmbească. Parcă doreați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
impresiile și cu gândurile, m-am îndreptat spre scări ca să urc la 433 - și atunci am văzut că lumina venise iar: o grămadă de oameni se strânseseră din nou lângă geamuri, dar nu erau studenți, ci inși în negru, cu cagule, cameramani care aruncau conuri de lumină, oameni îmbrăcați ciudat; se auzeau sunete metalice. Am înaintat. La fiecare pas aveam senzația că mă trezesc, dar după ce totul s-a terminat mi-am dat seama că sunt de fapt obosit, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai chiar așa de mult de citit. N-o să-ți placă, te avertizez. Știi că eu nu mint. Dar e momentul să te trezești la realitate. Nu poți trăi toată viața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și nu vânează foci și balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade În mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și nu vânează foci și balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade în mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de câte doi spre scenă, pe care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în culmea emoției când vedeau trecând pe lângă ei convoiul. Cronicarii mobilizați ai spectacolului făceau și aici o teorie. Separarea completă a scenei de public petrecută de vreo două secole falsificase teatrul. Înainte, publicul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmbrățișare. "Trădare!" strigau G. Călinescu bandiții din fundul sălii, iar soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din nou în convoi bandiții cu cagule, având în mijlocul lor pe Jack, numai mascat și în jachetă. Jack era dus pe scenă și așezat în mijlocul ei. În dreapta și în stânga, în două sferturi de cerc, ședeau bandiții în picioare. Urmau un interogatoriu, un verdict și execuția imediată, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a actorului, din teamă să nu dea de bănuit. Pentru operația gravă cu care era autorizat de Siguranță îi trebuiau agentului dovezi că nu se înșela asupra persoanei lui Jack. Intrarea în sală în scenele forte o făceau actorii cu cagulă prin vestibulul unde era casieria. Ușierii, ajutați de un sergent, apărau ușile de curioși. Agentul văzu pe Jack în așteptarea momentului de a intra în sală, rezemîndu-se de un perete al vestibulului pe care era o placardă cu șiruri de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
4); politician (4); șmecher (4); tîlhărie (4); viclean (4); avere (3); bancă (3); buzunar (3); fugă (3); inculpat (3); mincinos (3); om (3); păcătos (3); pungaș (3); pușcăriaș (3); urît (3); animal (2); ascuns (2); borfaș (2); de buzunare (2); cagulă (2); casă (2); cicatrice (2); cîine (2); crimă (2); disperat (2); dușman (2); escroc (2); furat (2); haiduc (2); hain (2); hoție (2); ilegal (2); infracțiune (2); intrus (2); isteț (2); înșelător (2); înșelătorie (2); jefuitor (2); judecată (2); lege
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
crize a socialismului, deoarece ea a publicat autori care au urmat drumuri foarte diferite și chiar opuse: P. Mendès France, Georges Boris, conducătorul Ligii poloneze, Victor Alter, Silvio Trentin, Carlo Rosselli care a fost asasinat împreună cu fratele său Nello, de către "Cagulă", în 1937 -, Pietro Nenni, Paul Louis se alătură lui Marcel Déat, Hubert Lagardelle, Jean Luchaire. Cf. P. Oliveira, La Librairie Valois, 1928-1932, Memoriu prezentat de IEP la Paris sub îndrumarea lui M. Winock, Paris, 1988, 152 p. 44 M. Déat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se produce. Isaac este arestat și închis într-o pușcărie imundă, unde umanitatea prizonierilor se esențiali zează, atingînd palierele instinctualității primare. La început, eroul nu poate să intuiască rațiunile întemnițării, dar, treptat, prin intermediul dialogurilor "maieutice" cu anchetatorul (acoperit de o cagulă!), înțelege că e acuzat de... sionism și spionaj în favoarea Israelului. Totuși, experiența-limită devine una inițiatică pentru Isaac. Realizează că viața ante rioară, în ciuda confortului și stabilității ei, își atinsese propriul punct mort, intrînd într-o rutină depersonalizatoare. Dacă Sofer ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
opune două imperii, ca prim cîmp de bătălie, o Europă ezitantă în căutarea unității sale. După victoria aliaților asupra Imperiului german, curentele rasiste reprezintă tot atîtea indicii ale unui război subversiv dus de Germania avidă de revanșă: Cămășile în America, Cagulele sau Sinarhiile roșie sau albă, nu reprezintă decît semne ale unor antemergători ai viitorului război. O dată în plus, după victoria rămasă în tabăra libertății, Europa se găsește sfîșiată între două voințe de putere. De data aceasta, Imperiul rus, care atinsese
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
pentru a justifica o răzbunare. Două elemente precizează caracterul acestei forme de terorism: Mai întîi, personalitatea omului-fiară, care acceptă, prin simbolurile unei contra-inițieri, să regreseze la stadiul de animalitate. În momentele alese de către conducător, după înghițirea unei băuturi sacre, anonimatul cagulei sau al măștii ascunde fața omului, ocultîndu-i condiția umană, așa cum răgetul înlocuiește limbajul articulat. Prin ucidere repetată, inițiatul se afirmă ca stăpîn al societății căreia îi transgresează interdicțiile, limitele, ca un stăpîn al morții căreia îi uzurpă rolul. În istoria
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Harris Cohen, zis „Mickey“, și David Goldman, zis „Davey“, au fost răniți ieri În timpul unui atac sălbatic În plină zi. Cohen și Goldman, programați amîndoi să fie eliberați condiționat În septembrie, urmăreau un joc de softball cînd trei atacatori cu cagule, Înarmați cu țevi și șișuri improvizate, au coborît În curte. Goldman a fost Înjunghiat de două ori În umăr și lovit cu bestialitate la cap, iar Cohen a scăpat cu plăgi perforate superficiale. Doctorii Închisorii spun că rănile lui Goldman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scuture de rămășițele unui vis: bolboroselile de autist ale lui Davey Goldman. „Olandezul“ era Dean Van Gelder. „Pisica irlandeză“ era Dudley. „Băieții cu francizele și-au Încasat-o - trei pistolari, poc, poc, poc“: ăștia erau „pistolarii“ - Stompanato, Vachss, Teitlabaum - cu cagulele scoase. „Bumpa, bumpa, bump, bump, bump, bump, ce tren drăguț“... ?????? O nebunie, dar poate că drogul lui Patchett Încă nu-și epuizase efectele malefice. Mașina lui Karen nu era acolo. Jack intră și văzu pe măsuța de cafea niște bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i spun și Andreei, n-o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i spun și Andreei, n-o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de pe trepied, o ține acum În mână, se plimbă cu ea. Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd buzele mișcându-se prin gaura cagulei, la Început nu Înțeleg, Îi spune și Andreea: Mai tare, Leac, și de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă din nou capul pe spate, Îl vede În sfârșit pe prietenul meu În cagulă, cască ochii mari, rămâne așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să nu se vadă nimic. Rușinea curgea peste tot. Dacă te strecurai pe-alei și străduțe, te bântuiau imagini cu gloanțe de Lüger înfipte în pereți și urme de șenile pe ziduri, ca umbra unui tanc sovietic. Orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
punctul central, de unde puteai alege fragmentul de decor pe care să-l administrezi. Vara, Burggarten și Volksgarten îți ocupau vederea periferică în amestecuri de alb, galben, portocaliu, roșu-purpuriu și grena. Acum priveliștea era incompletă: lăstarii fuseseră tăiați și-acoperiți cu cagule din pânză de in, ca înainte de execuție. Pe măsură ce reveneam spre Schottentor-Universität, numărând pașii ca pentru un exercițiu militar sau o recunoaștere, îmi dădeam seama că orașul pe care poate l-aș fi vrut al meu, dar care mă întâmpina atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]