768 matches
-
un caisDin sâmburii uitați în noi,Stresați aiurea de un vis,Simțim de parcă am fi goi,Înflorește-n suflet un pelin,Amarul se revarsă-n gând,Durerea seaca nu-i suspin,Ce chinuiește ani la rând,Înflorește-n suflet un cais,Pelinul sufletul hrănește,Devin pe lume un proscris,Din dor ce inima rânește,Înflorește-n suflet un pelin,Doar ploile mai sunt în noiIar dragostea nu e un vinCe-l bei ca să rămânem goi,Înflorește-n suflet un cais. Din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
un cais,Pelinul sufletul hrănește,Devin pe lume un proscris,Din dor ce inima rânește,Înflorește-n suflet un pelin,Doar ploile mai sunt în noiIar dragostea nu e un vinCe-l bei ca să rămânem goi,Înflorește-n suflet un cais. Din sâmburii uitați în noi.Destinul care ne-a fost scris,Cred,ne unește pe-amândoi.Popean Valer,Târnăveni... XVIII. CAND PLÂNGE PĂMÂNTUL, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. Când plânge pământul Plânge-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > APE LIMPEZI Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sărutul tău e-atingerea divină Ce mângâie o floare de cais Cu lacrima din roua cristalină În care se reflectă lumi de vis. E-aroma ce se simte-n adiere Când vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
CAP.1 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Capitolul I Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
nou basmul lui Mărțișor și al Primăverii! - Am să vi-l spun, dar să vină Ceasul Liniștii Depline. Până atunci, am chef să mă joc cu voi și să vă sărut. O, ce clipe fericite! Pasămite, auzisem cum florile de cais certau Zefirul, iar acesta va spune o poveste la ,,ceasul liniștii depline”. Când o să vină ceasul ăsta? Întâmplarea mi-a stârnit curiozitatea și am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
fericite! Pasămite, auzisem cum florile de cais certau Zefirul, iar acesta va spune o poveste la ,,ceasul liniștii depline”. Când o să vină ceasul ăsta? Întâmplarea mi-a stârnit curiozitatea și am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc pe bancă între Grivei și Azorel. Când se termină foiala și se umplură băncile, pe sub caiși apăru o orchestră de greieri, toți în frac, scârțâindu-și instrumentele. Întrebai pe nea Martin: - Dumnealor vin de la câmp? - Da de unde! Vin de la bloc. - Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
coji de semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un bețivan oarecare. Cu ce puteam proba că participasem la festivalul Primăverii? Toată aleea era ninsă cu petale de flori de cais, iar gărduțul verde de floarea miresei s-aprinsese de la beteala lunii. Ei, și? Asta-i probă? Dar cojile de semințe și alune împrăștiate pe jos? Ha, ha! Sunt de la cei care au stat aseară pe bancă. Așa este. Astea nu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
frumoasa poveste a lui Mărțișor. Dacă vreo fetiță serioasă, pasionată de cercetări, o să-mi ceară explicații suplimentare ( când s-a întâmplat, în ce loc, unde sunt acum eroii povestirii ), sau va trebui să probez cu rezultatele analizelor la florile de cais și la cojile de alune, prin tratarea lor cu carbon radioactiv, oh, renunț! Nu vă mai spun nimic, mă supăr și plec! Sau să plece ea, să citească tratatele alea de chimie analitică și istoria antică a lui Făt-Frumos! Așadar
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
suflet vina, Că mi-am făcut atâția dumnezei. Dar Tu știai 'nainte de răscrucea Ce voi găsi în drumul meu hoinar Și-ai hotărât să iei Tu Doamne crucea, În locul meu să mori ca un tâlhar. Au inflorit de-atunci caișii, merii, Arome de gutui m-au însoțit, Au nins pe tâmple anii-n pragul serii Și timpul meu aproape e sfârșit. Privesc la cedrii verzi cum râd în soare, Eu tot mai mic în timp și în statură, Cu cât
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
Fiara-n ochii mei cerca să spunăCă-mi dă aur pentr-un pumn de lemn.I-am pus mâna peste cap, solemn:„Nu ai trebuință, ai destul!Văd că-l porți și lesne, și fudul,Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
eram pedepsiți. Era ceea ce se chema iresponsabilitatea specifică vârstei. Dar, mai bine, să vă povestesc despre o astfel de faptă din acei ani de școală. Era pe la sfârșitul clasei a treia, la început de iunie. Curtea școlii era plină de caiși plantați cu pricepere de mâna de gospodar a domnului Arsu. După o primăvară blândă și generoasă, ajutați și de hărnicuțele albine, tinerii și viguroșii caiși își umpluseră crengile cu acele boabe de smarald pe care le ajutau să crească, pompând
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Era pe la sfârșitul clasei a treia, la început de iunie. Curtea școlii era plină de caiși plantați cu pricepere de mâna de gospodar a domnului Arsu. După o primăvară blândă și generoasă, ajutați și de hărnicuțele albine, tinerii și viguroșii caiși își umpluseră crengile cu acele boabe de smarald pe care le ajutau să crească, pompând în ele seva lor de grijulii „părinți”. Că visul oricărui pom este să facă fructe cât mai frumoase și cât mai gustoase care să poarte
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
vedea picior de gospodar, prașila fiind în toi. Numai condiții prielnice pentru tărbacă în aer liber. Adică, erau îndeplinite condițiile de realizare a visului oricărui copil să se joace neîngrădit în acel rai care era curtea școlii. Ei, dar ramurile caișilor, pline de acei bumbi galbeni-verzui cu miezul alb erau extrem de ademenitoare. Cum să treci pe sub ele și să nu-ți lase gura apa? Cu toate că, dacă mâncai unul, ți se făcea gura pungă și ți se strepezeau dinții. Dar lăcomia din
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
le ia colegul pe toate și tu nu mai apuci, nu mai ai ce să mănânci. Sss! Sss! Așa ne îndemna șarpele lăcomiei. Toți ne-am înarmat cu bolovani, pietre, bucăți de lemne, scânduri, și am început să aruncăm în caiși. Alții, mai sprinteni, s-au urcat în ei și rupeau crengile cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât mai multe. Ne umpleam buzunarele cu ele, umpleam și geacurile, făceam rezerve ca să avem pentru... pentru ce? Era clar că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
MĂRȚIȘOR - ROMAN FANTASTIC - CAP.1, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Capitolul I Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
2016 Toate Articolele Autorului Te-ai dezmorțit a primăvară,inimă Și de înghețul iernii ai scăpat, Penelul unui zâmbet de lumină Buzele-ți nude, în roșu le-a pictat. Îți șade atât de bine vie Ai înflorit ca floarea de cais, Fredonezi seducătoare a iubirii melodie De triluri ce trezesc emoția din vis. În lăcrămioare ți-ai ascuns durerea Parfumul alb incă-l mai simți, Maci roșii îți fură amintirea Dându-ți la schimb,săruturile lor fierbinți. Simți gust de viață nouă
ARTA DE-A FI NEMURITOARE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383311_a_384640]
-
așa a icebergului, vocea auctorială rămâne discret în planul secund, nu intervine, nu dispune, nu impune preferințele, convingerile sale, lăsându-ne nouă cititorilor plăcerea de descoperi frumusețea acestor scurtisime poeme de sorginte japoneză: Copil fericit la fereastra sa a înflorit caisul * Pe malul lacului agale spre seară - cu doi sori în față * La geam bătrânul cu pisica-n brațe privește apusul De la nostalgia amintirilor (chipul copilului fericit că la fereastra lui a înflorit caisul), suntem invitați la o plimbare în registru
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
Copil fericit la fereastra sa a înflorit caisul * Pe malul lacului agale spre seară - cu doi sori în față * La geam bătrânul cu pisica-n brațe privește apusul De la nostalgia amintirilor (chipul copilului fericit că la fereastra lui a înflorit caisul), suntem invitați la o plimbare în registru grav, meditativ pe malul lacului (apa induce întotdeauna o stare reflexivă de calm), pentru ca la sfârșitul periplului să vedem un bătrân (un bâtrân oarecare, nu-i așa?) care privește gânditor spre apus... Și
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
stins demult. Câte gangurituri de copii s-au auzit acolo, câți tineri ccasatoriti sau bătrâni gârboviți au stat pe prispa acelei case timp de 400 de ani? (Apropo, oare de ce se gârbovesc bătrânii, de ce nu rămâne "stejarul", "nucul", "ciresul"sau "caisul"drept până la moarte?) Oare câți oameni s-au nascut în casa aceea și câți au murit acolo? Ce vești bune au răsunat și ce vești rele au au fost spuse în șoaptă între acei pereți? Câte mirosuri s-au putut
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
neîncetată, în care Romeo și Julieta „zac îmbătrâniți de surâs” și „sunt proscriși în paradis” (pesemne pentru păcatul unei dragoste neadmise la rai...!), citești contexte de viață care tind să condamne resorbirile realității („să nu parfumăm iarna-n miros de cais”). Într-o lume în care tăcerea însăși e deplasată spre tăcerea absolută „face infarct”, Carmen admite, așadar, că tăcerea este neegală cu tăcutul și o desăvârșește îmbolnăvindu-i resorturile cardiace, o temă repetabilă pe firul unei lungi povești de iubire
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]