400 matches
-
dexteritate combinatorică, ci despre o problemă de viziune. Deja subiectul (atât cât se poate vorbi despre un subiect în acest poem simfonic) capătă un nivel de abstractizare superior. A numi multiplele artificii de aici jocuri de cuvinte e oarecum impropriu. Calambururile pun în mișcare, de obicei, puține resurse. Doi-trei termeni. Or, la Coșovei, cum spuneam și mai sus, necunoscutele ecuației abia dacă se pot număra. Implicat e limbajul în întreaga lui sistematică. Din acest punct de vedere, comparația cu Nichita Stănescu
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
Zeca Buzura și a colaboratorilor ei. Specialiștii care s-au format într-un deceniu vor migra spre alte televiziuni și vor întări impresia că instituția cu pricina nu mai are nimic valoros în ea. Ce-i de stat stă, potrivit calamburului. Puțină culoare locală Site-ul CASA JURNALISTULUI, înființat de jurnalistul Vlad Ursulean (and friends), a publicat săptămâna trecută un reportaj cinic-amuzant, semnat de Radu Ciorniciuc și Victor Ilie, despre cum a decurs referendumul în satul Colonești, Olt, unde s-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
așa întârziat fiind, e un optzecist, totuși, veritabil. Astăzi, filiația se vede limpede. Și de altfel Gherguț nu face eforturi s-o ascundă. Un poem din această a doua lui carte începe cu versul „iar à la iaru.” (p. 32) Calambur ușurel, sigur că da, dar nu despre greutate e vorba aici. În altă parte, aceluiași Florin Iaru i se adaugă Mircea Cărtărescu. Și nu numai el: „Un vers ca lumea nu valorează mai mult decât o pasă/ Un stop pe
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
dintre/ lumile lui (lumile mele?) nu va putea să-l pronunțe.// trei consoane, două vocale.” (p. 82) Aceasta e doar etapa inițială, de acomodare. Îi urmează alta, și mai teribilă: „sătul până-n gât de propriile hazuri & glume/ caut un suprem calambur care să-mi fie prenume, nume,/ postnume/ un calambur de sfârșit de lume/ (o vorbă de duh la capăt de drum.)/ viitorul acum. prezentul acum. trecutul acum.” (p. 104) În aceste condiții, e pe undeva de așteptat ca despre Sorin
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
-l pronunțe.// trei consoane, două vocale.” (p. 82) Aceasta e doar etapa inițială, de acomodare. Îi urmează alta, și mai teribilă: „sătul până-n gât de propriile hazuri & glume/ caut un suprem calambur care să-mi fie prenume, nume,/ postnume/ un calambur de sfârșit de lume/ (o vorbă de duh la capăt de drum.)/ viitorul acum. prezentul acum. trecutul acum.” (p. 104) În aceste condiții, e pe undeva de așteptat ca despre Sorin Gherguț să se spună că ar fi în primul
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că vrea să înțeleagă o temă chiar în momentul descrierii ei, situație în care deznodămîntul e unul singur: confuzia întreținută de plăcerea de a crea calambururi gratuite. Rebel față de norme, Tarangul îndrăgește încălcarea lor. De aceea, cartea și-o pune sub semnul dansului lui Hipoclid, grecul antic (descris de Herodot) care și-a spulberat șansele de pețitor dansînd în afara normelor cuvenite unei ceremonii de pețire. Tarangul
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
și mereu activ, de unde și vulnerabilitatea pe care o are la distracții și la orice gen de act care îl risipește în afară. Pentru occidental, un koan de genul: „Ce zgomot face o palmă care aplaudă singură?“ aduce cu un calambur ștrengăresc făurit prin încălcarea unei simetrii logice: ca să aplauzi ai nevoie de două palme și una singură respinge noțiunea de aplaudare. Dar japonezul nu e preocupat de logica perechii, ci de sunetul care poate să iasă dintr-o singură palmă
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
just sau, la belotă, că sunt în carte), te sărut, îmbrățișări doamnei Mura. Oscar»” (p. 142). Toate cu un sens. În paragraful următor, precocele stilist va face, conștiincios, proba mentală a „tratatului unilateral”. „În primul rând”, scrie el, „lăsând deoparte calamburul inițial cu care putea să facă ce voia, de mai știa limba română: dacă o va jigni că în primele vorbe pe care i le scriam, după șase ani de tăcere, o pun alături de o altă persoană? De aici reieși
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
greșit și l-a înlocuit cu acela al mai celebrului scriitor. De atunci, toate paginile de internet în engleză au preluat sursă ca atare. Spre deosebire de Camus, Căpuș și-a trăit trei sferturi din viață în secolul XIX, cănd astfel de calambururi se mai purtau. Dar cine, la urma urmei, să mai facă reconstituiri?
Când nu-ți pică fisa... () [Corola-journal/Journalistic/3683_a_5008]
-
care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta o fibră dramatică menită a
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
nu era numai informația, ci, în primul rând "trezirea" auditorilor, confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de a fi în lume."10 Un articol al lui Eliade, impregnat de o amară ironie preia titlul calamburului (Cretinion) folosit de un gazetar aflat în solda guvernanților "în această țară de învârtiți și de băieți deștepți". "Cretinii se încăpățânează să lupte, să creadă în dreptate, în simțul de justiție al publicului, în generozitatea lui și în cavalerismul celor
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
de Mihail Sadoveanu: Kesarion Breb își trimite umbra la asfințit să ajungă aproape de împărătița Maria. Romanul lui Jan Koneffke reînvie România interbelică, unde caruselul istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și traducătoare, care a îmbrăcat splendid în straie românești pe autorii nobelizați din spațiul de limbă germană: Jan Koneffke a născocit un descântec fabulos despre țara pierdută, ce poate risipi deochiul aruncat de cărțile Hertei Müller.
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate redundant de-a lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
minimei valori. De aceea a fi minor în filosofie nu e consecința unei inaptitudini pentru distincții abstracte, ci urmarea unui handicap de observație. Nu ai fler pentru transcendențe, și de lacuna aceasta nu te poate vindeca nici un jargon. Pritocești sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
metafizică de călău“, iar pe Wagner, maestrul de la care împrumutase nu numai simțul grandorii mitice, dar chiar și temele favorite - titlul operei Götterdämmerung (Amurgul zeilor), încheiată de Wagner în 1876, devine la Nietzsche în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui muzician aflat sub nivelul lui Bisset. Ca o revanșă postumă, destinul lui Nietzsche poate fi descris în termeni wagnerieni, autorul lui Ecce homo ajungînd să treacă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
cele mai multe ori, în punctul de pornire, această deficiență pare neglijabilă, când nu e prezentată de-a dreptul ca o calitate. Tot insistând însă asupra ei printr-o serie de driblinguri retorice menite să-ți ia ochii (lui Cistelecan îi plac calambururile, jocurile argumentative absurde, ipotezele false), această carență ia amploare. Din minoră, ea devine gravă; iar din ingenios, autorul vizat se transformă repede într-un ridicol cu acte în regulă. Asta, desigur, doar după ce toate argumentele invocate în favoarea lui cu scrupulozitate
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
deopotrivă pe coperta a patra, din rîndurile căreia aflăm că Thomas Mann, după susținerea conferinței despre Pătimirile și măreția lui Richard Wagner„a părăsit pentru totdeauna Germania”, unde „nu avea să se mai întoarcă niciodată”. Fraza are tenta amuzantă a calamburului absurd, fiindcă din 1949, cînd merge la Weimar, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea lui Goethe, și pînă în 1955, cînd vizitează în semn de rămas-bun Lübeck-ul natal, Thomas Mann revine periodic în Germania, ultima oară cu
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
pricepere mai adîncă, mult mai înalt și mai apropiată de adevăr»3.(Decameron III concluzia 18). Pentru nuvela tinerei Alatiel au fost vărsate clasicele fluvii de cerneală. Cesare Segre i-a ilustrat «comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput firele fine, tragice, subîntinse relatării aventurilor frumoasei sarazine. Or, direcția tragică, tocmai ea, este cea care ne împinge spre reflecțiile lui Panfilo din lungul preambul: o analiză realmente
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Noi, însă, cei împătimiți, continuăm a „mitocosi?” prin infame localuri, filtruri mai mult sau mai puțin dubioase. Ei, unde sunt frumoasele zile de la Aranjuez, când te devastam hebdomadar, de câte una ceașcă enormisimă din nobila băutură? Acuma, sunt redus la calamburul cu care țin să te asasinez, calambur justificator al canonului serios obligator. La întrebarea: - Ce mai faci? Răspund ca un neofranțuzit: - Je broie du noir et je bois du noir (aud?). Dragă Niculae, acum iată cu ce te ambetez. Când
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
prin infame localuri, filtruri mai mult sau mai puțin dubioase. Ei, unde sunt frumoasele zile de la Aranjuez, când te devastam hebdomadar, de câte una ceașcă enormisimă din nobila băutură? Acuma, sunt redus la calamburul cu care țin să te asasinez, calambur justificator al canonului serios obligator. La întrebarea: - Ce mai faci? Răspund ca un neofranțuzit: - Je broie du noir et je bois du noir (aud?). Dragă Niculae, acum iată cu ce te ambetez. Când au fost înainte de Crăciun aci, d[omnii
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
putea într-o zi să sfideze tot ce i-am învățat despre Maiorescu și să considere că am ricanat, bagatelizat și ignorat actualitatea, Dumnezeule mare al criticii!, lui Gherea. Cel cu arta cu tendință și care îi oferă autorului recenziei calamburul tendinței cu artă la care ar tinde noii stângiști. Doar un cuvânt în încheiere despre C.Rogozanu, pretextul lui Paul Cernat de a se întoarce la Gherea. Mi-am manifestat de mai multe ori decepția pe care acest strălucit fost
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
devreme, în "lacrima unitară a zeului"), Ana Blandiana, Gabriela Melinescu ș.a., dar și un filosof editor, Gabriel Liiceanu. 4 Grimoire: alterare a lui grammaire, dar și carte de magie cu formule misterioase, spre/încîntarea lui Mallarmé. 5 A se ignoră calamburul de spornice speculații: Traduttore/traditore. 6 Ars combinatoria dar și vis formativa. 7 Deși simbolizează fragilitatea, s-a dovedit științific tăria de oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
lase. N-aș putea spune că s-au discutat chestiuni extraordinare. Era vorba de lucruri ale momentului, legate mai ales de predicatorii ideologiei marxiste, Nicolae Moraru și Mihail Novicov, și de referințele cu privire la istorie ale lui Roller. Circula și un calambur al lui Lemnaru, care-l numea pe istoricul oficial de atunci al Academiei, nu "Roller", ci "Cont - roler", adică cel care controla totul. Altceva, în legătură cu întâlnirile Vinea - Călinescu nu văd ce aș mai putea adăuga. Important este faptul în sine
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Poldi, pictor în dulcele stil je m'en fiche, cu succes nebun la damele trecute, Anghelini, muzician-profesor cu mașină bună, și Penciulescu, tînăr inginer ,de viitor", oarecum logodit cu Mona. De la aceste cîteva detalii începe, în romanul lui Cristian Teodorescu, calamburul vîrstelor pierdute. E, pe de-o parte, lumea petrecăreților de nevoie care, într-un oraș cu gene orientale, cu rahagii și bragă rece, își țin și ei rangul cum pot, la reuniuni simandicoase cu iz de baluri răsuflate. Făcînd parte
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]