252 matches
-
hârtie ne afectează și pe noi În aceeași măsură ca pe toți ceilalți. Nu vedeți? Bineînțeles că văd. În Încăpere mai sunt cinci birouri În afară de cel al doamnei Bruescu, ocupate de patru femei și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă petrecută de lătrăturile haitei de câini. * Gheorghe Restoiu e și el scriitor. Știu că-i mai vârstnic decât mine cu cinci sau șase ani, iar până să ajungă director al Editurii Calende a condus un ziar județean și o revistă de cultură din București și a publicat câteva cărți de proză scurtă pe care n-am apucat să mi le procur. Sunt sigur că-n momentul de față lucrează și el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scurtă pe care n-am apucat să mi le procur. Sunt sigur că-n momentul de față lucrează și el la ceva care s-ar putea numi romanele vieții lui. Mă interesa Îndeaproape acest om, datorită relației mele cu Editura Calende, dar și În eventualitatea că m-aș putea compara cu el. Asta era totuși foarte puțin probabil. Nu mă puteam compara cu Gheorghe Restoiu, deoarece Gheorghe Restoiu era o jigodie comunistă, ca de altfel toate neamurile mele vitrege care-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat drumu’ pe Bega poponarilor, Înseamnă că nu mai e mult. Nu atât această constatare de bun simț m-a făcut să car după mine catastiful ăla murat, cât gândul că aș putea da acolo peste Gheorghe Restoiu, directorul Editurii Calende, el Însuși scriitor, singurul de altfel pe care-l cunoșteam. Îl și vedeam felicitându-se pentru inspirația de a nu fi mers cu mine să facă tuburi de puț, oricât de mult i-ar fi plăcut și și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plete linse, care arătau că-i un artist la viața lui. Deși sunt destui În catastiful ăsta. Restoiu nu-i printre ei. Poate n-or fi trecuți toți aici, or mai fi scăpat și pe de lături, și nici Editura Calende n-o văd, da, Editura Cartea Românească scrie aici... Vom merge, Pepino! Am rupt ultimele patru pagini cuprinzând vreo sută de nume de scriitori și titluri de omagii, le-am Împăturit și le-am băgat În buzunarul cu fermoar de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Locativ, tot ce-i hârtie este Îndosariat și-și așteaptă rezolvarea. Intuisem probabil ceva În ce mă privește. Primul meu roman a stat aproape trei ani sub regimul Ceaușescu și patru ani sub regimul Iliescu. Când a apărut, În Editura Calende nu mai era nimeni din cei pe care-i pomenisem odinioară acolo. Suflul Revoluției le aruncase care Încotro pe jigodiile alea comuniste. Redactora Bruescu Ștefania devenise Între timp președinta unei fundații de cultură națională subzistând din fonduri guvernamentale Întru prosperitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o conduc, În vreme ce fostul director Gheorghe Restoiu stătea deja pe picioarele lui, ca director și acționar multi milionar al celui mai puternic trust de presă din acest ținut de verdeață și răcoare. Urmând direcția imprimată de reculul restaurației, redacția Editurii Calende era alcătuită În cea mai mare parte din fostele secretare și femei de serviciu de dinainte de Revoluție, fiind condusă de o fostă corectoare șefă care-și asumase răspunderea funcției de directoare amânându-și pensionarea pe termen nelimitat. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
consimt că printre astfel de oameni m-am Învârtit toată viața, și tot căznindu-mă să-i recunosc și să le fiu pe plac, ei s-au Îndurat Într-un târziu să mă facă scriitor. Ce știam despre directoarea Editurii Calende, Plumbeanu Doina pe numele ei, aflasem mai mult de la Ortansa. Ea mi-a spus printre altele că-i un editor eminent și plin de har, care pe vremea lui Ceaușescu s-a zbătut foarte mult ca să-i publice un volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Europa. Ei continuau să se Învârtească pe aproape, din ce În ce mai aproape, În timp ce eu picasem ca de obicei acolo unde era de mine. Cu destulă bătaie de cap am ajuns să aflu, fără să reușesc să accept În ruptul capului, că Editura Calende nu plătește drepturi de autor. Mulți dintre clienții acestei edituri nici nu pretindeau de altfel așa ceva, iar o asemenea relație editorială nu era deloc În dezavantajul celor care Își economiseau În definitiv din salariile lor de demnitari publici, neapelând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cine m-a crescut? Da’ pe ăsta cine naiba l-o fi borât În lume până Într-atât de falnic, Încât toată lumea care trece pe aici Întoarce după el priviri aburite de emoție? Tot umblând după banii datorați de Editura Calende, Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce el trustul. Uite-l flancat de două gorile Înalte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unite cu ordinea și libertatea, ne va permite să mergem cu pași repezi pe calea adevăratului progres. Președinte: Dimitrie Ghica Secretari: Const. Boerescu, Const. Blaremberg, Vas. H. Christopolu, Ion Lahovary, [G.G. Meitani], Gr.G. Păucescu. Membri: Constantin Boerescu, Constantin Blaremberg, Lazăr Calende roglu, Vas. H. Christopolu, Ef. Diamandescu, George Gherman, Dimitrie Ghica, Vladimir Ghica, Vasile Gugiu, N. Ioanid, Ștefan Ioanid, Al. Lupescu, Al. Orăscu, G.G. Meitani, Gr.G. Păucescu, dr. Suțu, George St. Solacoglu, Al.B. Știrbey, dr. Turnescu, M. Xanto, Ion Zalomit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Din 2001 este doctor în filologie. Debutează cu poezie în „Steaua” (1979), iar editorial, cu romanul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor asociații internaționale de anglistică. În perioada 1979-1985 a mai semnat și Adrian Sehelbe. Optzecist întârziat, „recuperat” ca prozator doar în deceniul următor, O. este totodată un aplicat analist al propriei generații. Astfel, cele două volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
Suceava. Din 1994 este student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași (secția patrimoniu cultural - restaurare - conservare carte), absolvită în 1998. Din 1990 publică articole, însemnări critice și mai ales versuri în „Literatorul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Symposion”, „Viața românească”, „Hyperion”, „Calende”, „Scrisul românesc”, „Est”, cât și în „Gorjul de azi”, „Tribuna învățătorului”, „Gazeta de Gorj” (unde din 2001 e redactor-șef). Organizează câteva festivaluri de poezie (Agigea, Putna) și coordonează antologia Ultima generație, primul val. În ultimii ani participă la redactarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
parțial. În opinia lui autorului nostru, este indiscutabil faptul că Anticristul nu se află încă pe pământ. În demonstrația sa, Hipolit se sprijină pe credința deja consacrată a săptămânii milenare. Prima parusie „a avut loc în a opta zi din calendele lui ianuarie, într‑o miercuri, în anul patruzeci și doi al domniei lui Augustus, anul cinci mii cinci sute după Adam” (IV, 23, 3). De aici decurge faptul că între cele două parusii se derulează o perioadă de cinci sute
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1986-1990) și ca redactor la revista „Familia” (din 1990). Debutează în „Familia” (1974), cu poezie, iar editorial cu placheta Călătoria de ucenic (1993). Va mai colabora la „Amfiteatru”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Poesis”, „Arca”, „Orizont”, „Ramuri”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Calende”, „Paralela 45”, „22” ș.a. Scrierile lui Ș. stau sub semnul „modelului odiseic”, desfășurat în toată complexitatea sa: ca mască literară îndărătul căreia se întrevede figura autorului, întoarcere la formula epopeii (și la scriitura „naivă” în genere), etalon de moralitate sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
Târgu Mureș. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Ion Pillat și pillatismul (2000), la Universitatea din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri (1972) și critică literară (1973) în revista „Echinox”. Colaborează la „Orizont”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Calende”, „Luceafărul”, „Interval”, „Apostrof”, „Arca” (Arad), „Euphorion”, „Discobolul”, „Poesis”, „Altera”, „Neue Literatur”, „Magyarorság es Europa” (Budapesta), „Literatura na swiecie” (Varșovia). Editorial, debutează cu volumul de eseuri Poezie și livresc (1987). A redactat articole pentru Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
O carte în discuție: „Viață publică”, „Caietele de la Durău”, 1996, 3 (semnează Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Radu Florescu, Doina Popa, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu); Gabriel Rusu, Îndeletnicirea de martor, TMS, 1996, 11; Nicolae Coande, Ultimul poet fericit, „Calende”, 1997, 1-2; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 250-252; Grigurcu, Poezie, II, 355-361; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 130-132. R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
revistei „Manuscriptum”. A înființat Editura Muzeul Literaturii Române. A debutat în revista „Limbă și literatură” în 1973 iar editorial în 1997, cu Planeta Moft (Premiul Asociației Scriitorilor din București). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Calende”, „Adevărul literar și artistic”, „Literatorul”, „Convorbiri literare” ș.a. Volumul de debut, Planeta Moft, subintitulat „o utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituționale (Sfinte Sisoie!) în opera lui I.L. Caragiale”, constituie o insolită sinteză critică scrisă cu nerv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
lui Vichentie Chichere, agricultori. A absolvit Liceul teoretic din Gătaia (1969-1973), urmând apoi un curs postliceal de telecomunicații la Reșița. Înainte de a se pensiona medical, lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
existat în cadrul riturilor arhaice cu mult înainte de contactul cu civilizația greacă și romană. În substratul traco-dac au pătruns cu timpul scheme, subiecte, teme și chiar personaje ale mitologiilor elene și latine, în special ale antesteriilor păgâne, ale dionisiacelor, saturnaliilor și calendelor. Primele forme de dramă rituală au fost cele referitoare la vânătoarea primitivă. Acestora le-au urmat jocurile crescătorilor de animale, apoi cele cu caracter agrar, care foloseau măști vegetale și antropomorfe, reprezentând demoni ai vegetației, personificând primăvara (ca în Paparuda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973), iar editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra” „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralelă 45” s. a. Cărțile lui P. sunt, de fapt, micromonografii privitoare la scriitori optzeciști din Transilvania, concepute dintr-o perspectivă deopotrivă empatica și polemică. Dacă empatia dezvăluie un sistem de afinități elective, polemică țintește două mize complementare, ținând atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
era cam de tipul următor: la tema „P.C.R. - centrul vital al societății” predam o tipologie a partidelor politice; la tema „omul nou” vorbeam despre modele ale umanului din Antichitate până în epoca modernă, la filosofie o lungeam cu istoria filosofiei până la calendele grecești, la economie polemizam cu indicatorii producție fizică și marfă în perspectiva profitului etc. Cei mai mulți elevi ai mei (cu excepția celor care dădeau admiteri) nu deschideau niciodată manualele. Învățau după caiet, ca să-i facă pe plac profesoarei. În inocența lor, mulți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sine: reforma, integrarea, imaginea României. Legea autonomiei locale a dispărut ca prioritate. Decizia tinde spre hipercentralizare. Contractul continuă să nu fie făcut între cetățeni și instituții. El rămâne un contract colectiv care dizolvă responsabilitățile individuale: cererile persoanelor sunt amânate până la calendele grecești, iar vina o poartă sistemul, chiar și drepturile noastre de locatari sunt mediate de o asociație, nu suntem direct relaționați cu cei ce ne deservesc. 2. Continuăm să fim nesiguri față de legi. Democrația este un ansamblu de proceduri formulate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
trecut nici un proiect fiindcă veneam în taior și eram sobră. Acum, de când m-am „adaptat” la cererea pieței de aleși locali, lucrurile merg pe bandă și eu chiar reușesc să am ceva putere. O să așteptați voi ca fraierele, fix până la calendele grecești, după politicieni români care să se uite la mintea unei femei.” Mi-am amintit foarte viu această scenă acum câteva zile, în momentul în care Corneliu Vadim Tudor anunța, cu surle și trâmbițe mediatice, noua achiziție de imagine a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
volumul de versuri Muchii (1996). Este membru fondator al Club 8 (din 1996) și, din 2001, vicepreședinte. A fost redactor al revistei „Hyperion” din Botoșani (1995-2000) și redactor-șef al revistei ieșene „Timpul” (2001-2002). A colaborat la „Amphion”, „ArtPanorama”, „Contrapunct”, „Calende”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Hyperion”, „Luceafărul”, „Observator cultural”, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Virages” (Canada) și „Wienzeille” (Austria), precum și la revistele în format electronic „Ecrits...vains”, „Griselda”, „Norii”, „Respiro” și „Tiuk”. Indiferent de gen, toate scrierile lui L. își propun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]