360 matches
-
însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
eficace. I. Modificări fiziologice în cursul sarcinii rinichii sunt măriți de volum, aproximativ cu 1 cm pe axul mare; această creștere este legată de creșterea perfuziei renale și a spațiului interstițial. Se remarcă, de asemenea, o dilatare a căilor urinare, calice, bazinet, uretere, mai accentuată pe dreapta, legată de compresiunea ureterelor de către uterul gravid. Consecința acestei dilatații este staza urinară în căile excretoare care favorizează infecția urinară înaltă cu risc de pielonefrită. Sarcina normală se însoțește de modificări ale hemodinamicii generale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
să doarmă. Singura alinare a femeii este fiul ei, Ficu, asupra căruia își revarsă toată grija și dragostea. Dar se va pierde și el printre anonimii cartierului, căsătorindu-se mediocru și repetând destinul familiei și al semenilor săi. Psihologia celor „calici, hămesiți, învinși de viață, care populau ulița, străzile vecine, aproape întreg cartierul” este surprinsă cu înțelegere pentru comportamentul uman. Personajele, pitorești, bizare, par uneori ironizate, dar ironia e blândă, nuanțată de compasiune. Aceeași lume a ghetoului este restituită și în
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
în limba turcă înseamnă „înțeleptul”. Se trăgea dintr-o familie cu zece copii, soarta lovind crunt pe părinți, dintre toți numai el rămânând în viață. Neștiutor de carte, M. și-a câștigat existența cu negoțul ambulant de mărunțișuri pe Podul Calicilor de lângă Tribunalul din București sau prin târgurile muntenești, ademenindu-și clenții cu vorbe meșteșugite: „O gheată pe bani, alta de pomană” sau „Marfă ruptă gata pe un sfanț bucata”. Curând îi vine ideea să tipărească niște cărticele cu anecdote, pe
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
că publicația se va ocupa și de „întâmplările locale, din toate părțile locuite de români”. Rubrici mai importante: „Urzică Scandalgrafescu”, „Cocoana Gurădulce”, „Sus, Marcule”, „Stan Pățitul”, „Din filosofia lui Amnariu”, „Știri telegrafice”, „Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
flăcău aici în sat ca să-ți faci gospodărie. Dar azi pământul n-are preț. Da’ câte ți-am dat eu și cât te-am îmbrăcat nici într-o sută de ani nu-ți făcea mămucă-ta la Roșcani ! Că ești calică fa și cată să fii supusă, tu, pârliță, haită ce ești ! Te duceai la bine, săraca de tine ! Ptiu!... Și cu cine rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și zice. - O bocește pe Rusoaia cea bătrână cu care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă răcutarea și s-o lase singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are boală lumească și nu se mai vindeca. Și de bocit tot de la ea a învățat, căci Rusoaia, Doamne, frumos mai bocea la mort ! - Nu știu pe cine bocește moșneagul, da știu că zice
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
altor divinități, nu să le hulească. Instructorul nu-i răspunde. Și-a dus mâna pâlnie la ureche, ca și cum n-ar auzi bine: Cu o mie de nume, zici? Își răsfrânge disprețuitor buza de sus peste cea de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toloace și maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
încă odată, ca să vă convingeți că, ori este o mare tâmpenie, ori este un fragment (un ciob prețios) dintr-o mare sforărie, hoțească al zilelor noastre căruia îi va cădea pradă, nu banul public, ci însăși bănuțul cel amărât al calicului, care ni-l ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai sus, poate fi sigur
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și cerca s-o mustre. Bine, fată hăi, tu ai nebunit! Ce ai tu cu feciorul lui Vartolomei? Nici nu te poate lua de nevastă, că ele de altă lege, nici n-ai nimic a aștepta de la dânsul... E un calic ș-un târâie-brâu... Ce ți-i de cap?... Ai văzut cum a lăsat pe fata picherului, după ce i-a făcut un copil! — Lasă-mă-n pace! începu să urle Haia. Lasă-mă-n pace! Ce treabă ai tu! Mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frigea buzele: cum se făcea că oamenii acelui ținut friguros de munte erau atât de avuți și de instruiți? Gazda a izbucnit în râs: — Vrei, la urma urmei, să înțelegi de ce locuitorii acestui munte nu sunt cu toții bădărani, cerșetori și calici? Nu m-aș fi exprimat chiar în felul ăsta, dar cam asta era ceea ce îmi stârnea nedumerirea. — Ia aminte, tinere oaspete, că cel mai mare dar pe care Cel-de-Sus l-ar putea oferi unui om este de a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spus Selina. Stătea în mijlocul camerei mele de zi închiriate. De acum, asta-i casa mea. E bine. Selina avea trei cărți de pus pe raft, De la A la Z, Probleme de drept comun, Ghidul dragostei conjugale. Dacă mai adaug și calicul Martinei, trebuie să constat că biblioteca mea e în expansiune. * — Să nu spui la nimeni, îmi șopti Alec Llewellyn, dar aici, înăuntru, e frig de-a dreptul. Nu râde! Or să ne vadă și vor crede că nu iau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Elogii de la mine către el. Elogii de la el către mine. Îmi numără banii. Cu 15 la sută mai puțini. Ieșim pe hol și schimbăm vorbe despre mizeriile intelectuale. Îi dă cu virtuțile mele morale. „Știi ce leafă am?“ „Știu. De calic.“ „Și stau și copiez articole din Învățătorul vâlcean, ca să mai scot un milion să-mi cumpăr medicamente. Copiez pentru colaborările la Gazeta școlilor!“ Întâmplător (?) tocmai terminam de transcris finalul mărturisirilor unui învățător din 1935 care, la pensie, constată ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
U., poet în vogă pe atunci. Autorul recenziei, criticul Pompă, la masa din fața mea își scrie obișnuita cronică pentru săptămânalul la care colaborează. Scrie pentru puținii bani pe care îi primește, la lună, să-și mai completeze astfel pensia de calic. Îmi vine, dintr-o pornire duioasă, să-i arăt recenzia din 1953. Îmi reprim gestul, gândindu-mă să nu-l rănesc. Schimbăm, când ne întâlnim pe culoarele Bibliotecii, câteva cuvinte de circumstanță. O prețuire anonimă, marcată în ani de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine și te duci sus, la florăria de la biserica lu’ Krețulescu, și vorbești cu dom’ Riciard. Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu faci nimic, lenea poate deveni putere. Tovarășu’ viciu cunoștea acest sentiment încă dinainte de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
drum îmi explică că omul n-are nici o palmă de loc; de-abia așteaptă să fie împroprietărit cu lot de folosință. Una peste alta existau vreo sută de cereri la GAC: ale slariaților, ale țiganilor și ale altor soiuri de calici. Se pregătise inaugurarea gospodăriei din Dobrina, deși grosul pămîntului nu era în cereri, ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că or fi fost ei mulți pe atunci? Acești Trei Calici - și nu mai mulți - ședeau peste apa Nicolinei, cum se merge pe Calea Gălății spre mănăstire. Acolo s-a aflat și una din barierele târgului - bine cunoscuta barieră Trei Calici. Numai că mănăstirea Galata din Vale n-a avut prea multe zile și s-a risipit. Se pare că era gata la data de 25 februarie 1577 (7085), când vodă spune: „Am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
doritorilor puțina producția curentă, adică foi de plăcintă, foi waffé și cornete de înghețată, pe un gemuleț deschis, în partea opusă a fundației clădirii, direct în stradă. Cu pași siguri, trădând o îndelungată obișnuință, pe chiorâtelea (Bossul devenise agasant de calic și de hapsân, acumulând o serie de restanțe la facturile de electricitate și la cablu!), Dănuț și cu Fratele intrară în prima cameră, din stânga, de la piciorul treptelor, bârlogul, Wormhole, Gaura Viermelui și destinația lor precisă, din acel moment. "Într-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împreună cu Elena, sora lui, măritată cu un profesor de liceu, tinerel, frumușel, inteligent și foarte sărac, pe care l-a luat din dragoste, dar numai după moartea bătrânului, care n-ar fi consimțit niciodată să-și dea averea pe seama unui calic. De altfel, și Victor, când s-a însurat, a trebuit să cam forțeze mâna bătrânului, care ar fi dorit să-i aleagă o nevastă după placul lui, adică cu o zestre cel puțin egală. Tecla, însă, afară de nume și frumusețe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]